Inspiraţi, expiraţi, inspiraţi...

Se poartă cetăţeanul turmentat. E greu să fie altfel în condiţiile în care preşedintele ţării anunţă că ar fi bine să nu mai aşteptăm nimic de la stat, dar autorităţile aceluiaşi stat cheltuiesc şi ultimul leu pentru a ne ghida, pe noi turmentaţii, prin jungla urbană.

Pe spinarea unui proiect generos, cel legat de pistele pentru biciclete, a crescut o cocoaşă monstruoasă, care inventează practic mersul pe jos. Concret, pentru că altfel nu se poate, pe tot mai multe trotuare au apărut semne care ne anunţă că putem circula în voie, în devălmăşie cu cicliştii. Mai mult, de teamă că unii dintre noi pot funcţiona după modelul peştelui a cărui memorie este resetată la fiecare cinci secunde, semnele sunt vopsite pe asfalt din trei în trei metri. Conflictele dintre biped şi semi-mecanizat sunt astfel evitate. Costă ceva, dar siguranţa cetăţeanului trebuie să primeze. Unde spaţiul permite, trotuare ceva mai largi, doar cei care se deplasează pe două sau chiar trei roţi sunt avertizaţi în privinţa culoarului pe care se pot plimba în siguranţă, pietonul este lăsat la voia întâmplării. Circulatul cu ochii în pământ este recomandat, mai ales pentru cei care vor să traverseze o şosea, din loc în loc au apărut marcaje (destul de scumpe) care ne amintesc că trebuie să traversăm doar pe la trecere. Corect! De altfel, sloganul firmei care execută astfel de lucrări este următorul: "Previne imprevizibilul". Ce poate fi mai imprevizibil decât o turmă de cetăţeni care circulă, cu treabă sau fără, pe marginea drumului. Pentru a spori siguranţa, trotuarele s-au transformat şi într-un fel de arici, ţepile fiind înlocuite cu nişte stâlpi, mici, dar deşi. Avalanşa de stâlpi daţi pe mâna unor muncitori zeloşi a dus şi la situaţii dramatice, în care zeci de maşini deveniseră prizoniere pe trotuare, cu toate că staţionau acolo regulamentar şi contra cost. Cu puţină bunăvoinţă situaţia a fost rezolvată, pe ici pe colo a mai fost extras câte un stâlp, dar găurile au rămas în memoria colectivă.

Aşa stând lucrurile, nu ar fi lipsite de utilitate şi nişte panouri pe care să fie afişate, pe rând următoarele îndemnuri: inspiraţi, expiraţi, inspiraţi.... La ce ar folosi? Iată un exemplu: "O fiinţă umană (domn sau doam­nă, contează mai puţin) cu nişte căşti şi un mp3 intră într-un coafor, să se tundă... Se aşează pe scaun şi zice:

- Vreau să mă tund.

- Trebuie să vă daţi jos căştile - îi spune frizerul.

- Nu, nu pot să fac asta! Dacă mi-aş scoate căştile, aş muri!

Frizerul începe să tundă pe unde mai putea şi el, fară să-i scoată caştile. Când vede că nu poate să termine lucrarea îi spune:

- Gata, nu se mai poate, trebuie sa scoateţi căştile!

- Nu, nici gând! Dacă le scot, sigur o sa mor!

Frizerul mai tunde el ce mai tunde şi la un moment dat, iritat peste măsură, îi smulge căştile din urechi. Fiinţa noastră mai trage o dată aer în piept, după care cade jos moartă. Speriat, dar şi curios, frizerul pune căştile la urechi să audă ce asculta clientul: < Inspiră, expiră, inspiră, expiră ... >".

Tot mai des sunt folosite două cuvinte: legal şi moral. Respectând linia, ar merge şi nişte panouri cu mesajul, tocit dar neînţeles : nu tot ce este legal e şi moral.