INVESTIŢIA ÎN AUR Evaluare Istorică

Întrucât preţul metalului preţios se apropie rapid de cel mai scăzut nivel din ultimul an, mulţi investitori se întreabă dacă nu cumva piaţa "taur" în care aurul s-a aflat în ultimii 11 ani se apropie de un final (n.r. - piaţa "taur" este caracterizată de o încredere în creştere a investitorilor şi de un nivel ridicat al investiţiilor, pe fondul anticipării unor creşteri viitoare ale preţului; piaţa "urs" presupune un declin general al pieţei, provocat de reducerea încrederii investitorilor şi apariţia stărilor de teamă şi pesimism cu privire la evoluţia preţurilor titlurilor tranzacţionate). Cu alte cuvinte, corecţia recentă pe care aurul a întâmpinat-o în ultimele luni ar trebui folosită de investitori, pe termen lung, ca o oportunitate de cumpărare sau mai degrabă ca o ultimă şansă de a vinde la un preţ foarte atractiv?

Pentru a răspunde la această întrebare, ar trebui să analizăm preţul aurului într-un mod similar cu al oricărei alte monede: anume ca reprezentând un alt mediu de schimb al bunurilor şi serviciilor economice.

Deoarece aurul are puţine aplicaţii industriale şi deci cantitatea sa nu poate fi multiplicată, în timp ce zăcămintele sunt limitate (spre deosebire de argint), de-a lungul istoriei oamenii l-au perceput ca pe un activ sigur pentru conservarea puterii de cumpărare. În timp ce rezervele modiale de aur au crescut cu circa 1000% în ultimii 200 de ani, activitatea economică globală a crescut cu o magnitudine similară, această evoluţie implicând că un coş de bunuri şi servicii economice din prezent ar putea fi valorificat la aceeaşi cantitate de aur ca şi un coş mai restrâns de bunuri şi servicii disponibil la începutul secolului al XIX-lea.

O astfel de metodă de evaluare este ilustrată în Figura 1, unde preţul aurului este cotat în termeni de coş de bunuri şi servicii economice pe care le-ar fi putut echivala aurul în ultimii 70 de ani în Statele Unite. În conformitate cu acest grafic, putem observa că, în conjunctura actuală, puterea de cumpărare a aurului se află la circa 20% din valoarea de acum 40 de ani.

În mod similar, întrucât aurul reprezintă în cele din urmă un mediu de schimb la fel ca şi orice altă monedă emisă prin decret, valoarea sa unitară ar trebui să fie direct corelată cu rezerva de aur deţinută de o ţară anume, precum şi cu cantitatea de bani fictivi din economie. Cu alte cuvinte, preţul unitar al aurului înmulţit cu rezervele de aur ale unei ţări ar trebui să fie egal cu baza monetară. Folosind dolarul american ca exemplu, putem deduce că preţul actual al aurului nu este nici pe aproape să satisfacă ecuaţia matematică descrisă anterior. De fapt, având în vedere măsurile monetare pe care autorităţile americane le-au luat în ultimii doi ani (anume "quantitative easing"), la preţul actual de 1.500 dolari/uncia, aurul ar trebui să crească între 600% şi 1200% ca să ajungă la o valoare comparabilă cu cea din anii 1970, respectiv 1930.

În cele din urmă, preţul metalului galben în termeni de putere de cumpărare a altor produse, mărfuri, bunuri şi/sau active, va dezvălui faptul că, la cotaţia actuală, acesta este valorificat echitabil din punct de vedere istoric.

Conform Figurii 2, folosind ratele valutare şi inflaţia istorică a României din ultimii 30 de ani, o uncie de aur valorează acum cu jumătate mai mult decât în 1980.

În plus, dacă ajustăm schimbul valutar USD/ROL în sus pentru perioada 1980-1989, pentru a reflecta valoarea adevărată din piaţă a leului (în perioada respectivă, leul era o monedă restricţionată şi controlată), atunci preţul unei uncii de aur ar trebui să crească cu circa 1000%, de la nivelul actual, pentru a avea aceeaşi putere de cumpărare ca în anul 1980.

Mai mult decât atât, dacă vom reflecta asupra recentei bule imobiliare din România şi a politicii monetare şi fiscale a guvernului, ambele foarte expansive şi care au scopul de a suprima o continuă scădere a pieţei imobiliare, atunci putem spune că aurul este chiar foarte ieftin.

De exemplu, imediat după Revoluţie, un apartament cu 2 camere era valorificat la circa 7-8 uncii de aur. Chiar şi după prăbuşirea recentă a pieţei imobiliare autohtone, valoarea unui apartament similar este de aproximativ 33 de uncii de aur. Aceasta reprezintă un potenţial de apreciere relativă pentru metalul preţios în raport cu piaţa imobiliară de circa 400%. Nu-i prea rău!

În concluzie, chiar dacă aurul va continua să scadă în perioada următoare din cauza crizei datoriilor suverane din Europa şi posibilităţii unei noi recesiuni mondiale, perspectivele metalului galben pe termen lung rămân relativ intacte.

Având în vedere că guvernele din întreaga lume vor încerca din nou să resusciteze creşterea economică şi să acopere nivelurile masive de datorii private şi publice prin tipărirea de bani, este foarte probabil ca aşteptările populaţiei cu privire la inflaţie să se schimbe brusc. La rândul său, acest fapt ar trebui să propulseze preţurile materiilor prime şi, în special pe cel al aurului, în următorul şi probabil ultimul val de creşteri din ceea ce se poate numi la ora actuală o piaţă "taur" seculară.