Ioan Cuzman: SIF-urile sunt capabile să facă faţă provocărilor crizei

Reporter: Cum vă afectează situaţia economică a ţării şi contextul crizei datoriilor suverane din Europa?

Ioan Cuzman: Criza datoriilor suverane va însemna implementarea măsurilor de reacţie, care implicit va însemna reducerea consumului.

Mi-ar plăcea să cred că, în primul rând, va însemna eliminarea risipei, pentru că aceasta ar fi prima problemă.

Inexistenţa măsurilor şi acţiunilor de creştere economică reală are influenţe, în primul rând, pe piaţa de capital, care este cea mai sensibilă la percepţia despre o anumită imagine.

SIF-urile, în general, şi SIF Banat Crişana, în special, au o construcţie financiară capabilă să facă faţă provocărilor crizei. Mai mult decât atât, am făcut inves-tiţii în economia reală, în domenii care credem că au perspectivă.

Din cauza percepţiei faţă de criză, noi am fost prudenţi în ceea ce priveşte obiectivele, anticipând lucrurile şi concentrându-ne asupra echilibrelor financiare pe termen mediu şi lung

Reporter: Care este planul de bătaie al SIF, fără aceste participaţii la bănci?

Ioan Cuzman: Ne gândim şi noi unde poate să existe acea economie reală şi care sunt domeniile care asigură perspective. Problematica viitorului va fi legată de hrană, apă şi energie. Eu cred că, în agricultură, pentru a discuta de logica economică trebuie să ne întoarcem la necesităţile de bază.

Reporter: Mihail Rotenberg a adăugat la cele trei domenii de care aţi pomenit, tutunul, sănătatea şi băncile...

Ioan Cuzman: Eu aş adăuga sănătatea. În domeniul bancar, după părerea mea, se va ajunge la rentabilităţi rezonabile. Nu se poate ca băncile să-şi construiască clădiri inimaginabile şi economia reală să se dărâme. Economia financiară s-a dezvoltat pe seama economiei reale. Aici este problema esenţială, când discutam despre o nouă logică economică.

Reporter: Aveţi în plan investiţii majore la societăţi din aceste domenii de viitor?

Ioan Cuzman: Da. Dar, noi avem în principal două principii. Unu, să câştigăm, şi, al doilea, să avem exitul asigurat. Fiind o societate de investiţii financiare, noi nu suntem investitori specializaţi. Trebuie să avem posibilitatea de a flexibiliza portofoliul în funcţie de analizele fundamentele şi tehnice pe care le facem vizavi de ceea ce se întâmplă într-o asemenea piaţă.

Reporter: Cum asiguraţi aceste investiţii?

Ioan Cuzman: Din banii pe care îi câştigăm.

Reporter: De unde mai câştigaţi?

Ioan Cuzman: Din vânzări de active şi, să zicem, din rentabilităţile activelor, dacă luăm dividende.

Ne ducem spre zone care credem că au rentabilitate, facem analiză fundamentală, facem analiză tehnică, avem specialişti, am dezvoltat un compartiment care studiază tot ce se întâmplă în lumea asta, am ieşit pe pieţele externe, în special Europa.

Reporter: Aţi declarat că intenţionaţi să vă diminuaţi expunerea şi pe hârtie, mobilă, mase plastice... Vreţi să vindeţi "Vrancart", de exemplu?

Ioan Cuzman: Dacă preţul va fi bun, noi nu ne-am supăra cu nimic. Concret, nu. Nu credem că este de vânzare, acum, pentru că se află în ultima fază de retehnologizare şi vrem să vindem o fabrică frumoasă, curată şi mai eficientă.

Reporter: Pe pieţele externe, unde aţi investit până acum?

Ioan Cuzman: Pe pieţele europene.

Reporter: Europa de Vest sau pieţele din regiune?

Ioan Cuzman: Sigur, zona de Vest.

Reporter: În societăţi?

Ioan Cuzman: Da.

Reporter: Şi cum stau?

Ioan Cuzman: Câştigăm. Chiar dacă nu foarte mult pentru moment. Cercetarea implică foarte multe şi suntem, dacă vreţi, în perioada de testare. Stăm binisor.

Reporter: Deci, proporţia este mică...

Ioan Cuzman: Nu ne aruncăm ca proştii cu capul în piscina goală.

Reporter: Sau care se goleşte...

Ioan Cuzman: Sau care se goleşte. Plecăm de la ideea că agilitatea face legea. Nu putem să avem informaţii suficiente pentru o analiză fundamentală. Nu putem şti, de exemplu, ce cercetări are Siemens în derulare.

Reporter: La Roşia Montana estimaţi că ar fi bine să investiţi?

Ioan Cuzman: Nu. Nu sunt de acord cu proiectul Roşia Montană, toţi premiaţii Nobel spun că nicio ţară nu este bine să vândă resurse de subsol.

Reporter: Ei argumentează alt-fel: nicio ţară nu exploatează ea însăşi, prin întreprinderile de stat, astfel de resurse.

Ioan Cuzman: Aici este o ches-tiune mai complicată. Statul trebuie să aibă garanţia că aceste resurse, care sunt date de natură, vor fi folosite foarte eficient în favoarea populaţiei, pentru că, deocamdată, noi trăim în cadrul unui stat. Cui foloseşte această chestiune? Asta este prima întrebare. Apoi, pot să spun aşa: România are următoarea strategie de dezvoltare, asta este perspectiva pe următorii patruzeci de ani. De ce să vindem acum ce poate că tinerii ar vrea să aibă peste douăzeci de ani? Cine-mi dă mie dreptul să vând acelaşi drept pe care îl au ei?!

Reporter: Este totuşi o conjunc-tură care indică că suntem în momentul oportun - nivelul ridicat al aurului...

Ioan Cuzman: Lumea cumpără aur, aur, aur şi pe urmă, ce face cu el? Putem să discutăm, dacă vreţi, ce înseamnă monedă, ce înseamnă perspectivă, cum se vor realiza schimburile internaţionale, eu vă spun, că s-ar putea să ajungem la troc. Ce să fac cu aurul până la urmă? Aurul are aceleaşi deficienţe ca orice. Dacă ne uităm acum, de exemplu, la pieţe, în general, am o piaţă a aurului, am o piaţă a metalelor, am o piaţă a cerealelor, am o piaţă a capitalului, am o piaţă financiară. Lumea se mută de pe o piaţă pe alta, în funcţie de posibilităţile de creştere.

Eu cred că atunci când discutăm de bogăţiile subsolului, trebuie să existe o viziune asupra acestei ches-tiuni. Nu le vindem ca să scăpăm. Ce facem cu banii? Plătim datoriile?

Reporter: Vă gândiţi să participaţi la ofertele Transgaz şi Transelectrica?

Ioan Cuzman: Nu ne-am hotărât încă, noi suntem prezenţi acolo...

Reporter: E energie...

Ioan Cuzman: Da, este adevărat. Trebuie să existe o predictibilitate şi asta este problema măsurilor economice care se iau.

Reporter: Listarea BCR nu mai este posibilă, odată ce SIF Muntenia a finalizat înţelegerea cu "Erste Bank"...

Ioan Cuzman: Vreau să spun că nici eu nu am fost adeptul listării, pentru că nu ne-ar fi avantajat o lis-tare a BCR la Bursa de Valori din Bucureşti, care are volume de tranzacţionare foarte mici.

Am preferat schimbul şi poziţionarea pe Bursa de la Viena, care are o capitalizare mult mai mare.

Dacă am fi pus toate SIF-urile 30% din BCR pe Bursa de la Bucureşti, pentru că aveam nevoie de bani, se întâmpla o catastrofă cu preţul. În plus, cine ar fi vrut să vină alături de "Erste" în acţionariat fără condiţii de protecţie pentru 30%. Poate nişte fonduri de investiţii, nu zic că nu s-ar fi găsit cineva, însă, trebuie să ne gândim la şanse şi la perspectivă.

Am fost de foarte multe ori criticaţi, în special de brokeri, că am vândut prea ieftin. Să facem o socoteală: un SIF a avut 6% într-o bancă de zece ori mai mică decât societatea în care mergem, asta ar fi însemnat că ar fi trebuit să obţinem 0,6% în acea societate, însă am obţinut 1%, într-o bancă de zece ori mai mare. Atunci, am făcut o afacere proastă?

Este la mintea cocoşului că am câştigat.

Apoi, am discutat un schimb pe cash şi unul prin aport la capitalul social. Sigur, acum o să spuneţi că "Erste" are probleme. Toţi (n.r. preşedinţii de SIF) am declarat, chiar în ziarul dumneavoastră, că tot sistemul bancar are probleme. "Erste" a avut mai mult curaj să-şi cureţe bilanţul şi să recunoască o pierdere, după care să pornească pe drumul cel bun.

Reporter: Urmează să aveţi AGA, vă aşteptaţi să ajungeţi şi dumneavoastră în poziţia unui acord cu Erste cum a făcut SIF4?

Ioan Cuzman: Eu am mari speranţe.

Reporter: Presupunând că ajungeţi la acest acord, înainte ca el să se poată finaliza concret, urmează AGA de la BCR, pentru majorarea capitalului. Cei de la Erste ne-au spus că, procedural, schimbul nu va fi efectuat până la AGA.

Ioan Cuzman: Problema este de a semna nişte documente şi urmează, apoi, operaţiunea economică.

Reporter: Nu veţi participa la majorare?

Ioan Cuzman: Nu ne putem pronunţa în acest moment.