LA ŞASE ANI DE LA EXPLOZIA FRANCULUI ELVEŢIAN Împrumutaţii în CHF intră în 2021 cu "obiectivism, scepticism şi o brumă de speranţă în justiţie"

La şase ani după ce francul elveţian (CHF) a explodat neaşteptat, debitorii împrumutaţi în CHF intră în 2021 cu "obiectivism, cu scepticism şi cu o brumă de speranţă în justiţie". În fiecare dintre anii anteriori clienţii bancari cu credite în moneda elveţiană au sperat că situaţia dificilă provocată de creşterea cursului CHF/RON se va rezolva, fie în instanţă, fie printr-o lege dată de Parlament, fie în cadrul unor programe iniţiate de instituţiile bancare, însă cei mai mulţi dintre debitori au fost dezamăgiţi, speranţele lor fiind spulberate rând pe rând.

Amintim că în 15 ianuarie 2015 Banca Naţională a Elveţiei (SNB) a ridicat pragul de 1,2 CHF/Euro, impus în 2011, valoarea CHF urcând la 4,3287 lei, de la 3,7415 lei - cât valora cu o zi înainte. În perioada 2007-2008, când o parte din bănci au dat credite în CHF, această monedă valora mai puţin de 2 lei.

Ieri, cursul CHF a fost cotat la nivelul de 4,5100 lei, după ce, în prima zia a anului în curs, un franc elveţian valora 4,5036 lei. Anul trecut în mai, moneda elveţiană a depăşit pragul de 4,6 lei.

În cei şase ani de la creşterea neaşteptată a CHF, debitorii cu împrumuturi în această monedă au solicitat în mai multe ocazii ca povara ratelor dublate peste noapte să fie împărţită cu băncile, au protestat şi au aşteptat soluţii din partea parlamentarilor.

Potrivit Alexandrei Ianul (fostă Burada), unul dintre cei câţiva avocaţi apărători ai debitorilor, la şase ani de la explozia cursului CHF ne aflăm în punctul în care problema acestor consumatori de credite în valută este doar parţial rezolvată. Avocatul ne-a precizat: "Când spun parţial mă refer la un procentaj de maxim 30% - consumatori care fie au acceptat ofertele instituţiilor de credit (mai mult sau mai puţin economic viabile şi categoric nenegociabile), fie au beneficiat de pe urma soluţiilor legislative, respectiv au obinut adaptarea sau încetarea contractului de credit prin accesarea prevederilor Legii dării în plată (Legea 77/2016). Şi la această dată există un număr semnificativ de creditori care nu au venit cu nicio soluţie de natură a remedia situaţia contractului în mod echitabil. Pot afirma din experienţă că aceştia din urmă preferă să se judece ani de zile sau să execute silit clientul decât să se aşeze la masă cu acesta, pentru o negociere reală".

Cu toate acestea, 2021 pare a fi un an în care, datorită noilor modificări ale Legii dării în plată, care aduc reechilibrarea contractului pe primul plan, consumatorii de credite în CHF au la ce să spere, este de părere Alexandra Ianul, adăugând: "Modificarea legii a avut drept scop înlăturarea echivocului cu privire la aplicarea şi interpretarea impreviziunii contractuale astfel încât mă aştept la soluţii favorabile consumatorilor în perioada imediat următoare. De altfel, la final de an 2020 am şi asistat la o îndreptare a practicii, în sens favorabil clienţilor acestor instituţii. Cum această lege a rămas unica soluţie legislativă pentru consumatorii de credite în CHF, nu pot decât să sper că, în acest context mai favorabil cum spuneam, cei rămaşi cu problema nerezolvată vor avea curajul să îşi obţină «dreptatea», din păcate, prin intermediul instanţelor judecătoreşti. Un argument ar trebui să îl constituie şi faptul că, în prezent, asistăm la o majorare constantă şi semnificativă a cursului CHF/RON".

• CREDERE: "Situaţia CHF - una din problemele pe care statul s-a dovedit incapabil să le rezolve"

Deşi au trecut şase ani de la "oficializarea" crizei francilor elveţieni, odată cu explozia cursului CHF/RON din ianuarie 2015 (problemele reale apărând în contractele de credit cu mult timp înainte, odată cu creşterea constanţă a parităţii CHF/RON), situaţia este în continuare una mai mult decât complicate, apreciază asociaţia CREDERE. Reprezentanţii acesteia ne-au declarant: "Ne putem referi la «"problema CHF», fără teama de a greşi, ca la una din problemele pe care statul român s-a dovedit incapabil să le rezolve. Un melanj de bâlbâieli politice, lobby bancar (cu suportul solid din partea BNR), dezinformare publică şi (probabil, în primul rând) reacţii inexplicabile ale sistemului de justiţie vizavi de speţele din acest domeniu a condus la drame personale, nedreptăţi şi abuzuri improprii unei ţări care, cel puţin oficial, se află în Uniunea Europeană, în plin secol XXI.

Aşadar, nu a existat o soluţie unitară şi corectă a acestor credite definite cel mai precis în termeni juridici prin sintagma «practici comerciale înşelătoare», ci doar rezolvări punctuale, în sens pozitiv sau (de cele mai multe ori) negativ: cei mai mulţi dintre «fericiţii» titulari ai acestor credite au ajuns în incapacitate de plată, fiind executaţi silit şi, în cazul creditelor imobiliare (nu de puţine ori, şi în cazul celor de nevoi personale), «deposedaţi» de locuinţă, rămânând în continuare datori pe foarte mulţi ani (uneori, pe viaţă) băncilor; unii debitori (prea puţini) au ajuns la o înţelegere cu banca, în condiţii mai mult sau mai puţin favorabile; o altă parte a acestor debitori caută rezolvare în Justiţie, în condiţiile unei practici judiciare complet neunitare şi, nu de puţine ori, absurde.

Legislativ vorbind, singurul demers materializat rămâne Legea dării în plată (77/2016). Din păcate, timp de patru ani această lege a fost efectiv nimicită de instanţele din România, cu largul concurs al Curţii Constituţionale, care a găsit de cuviinţă să o modifice în sens neclar şi extrem de interprelabil, astfel că prea puţini debitori au avut parte de soluţii favorabile. Un «restart» al acestei legi ar trebui (şi sperăm să fie) legea 52/2020, care aduce o serie de clarificări vizavi de aplicabilitatea legii, în special legate de modul în care se aplică principiul impreviziunii. Dacă în cazul primei forme a legii Justiţia a picat cu brio exemenul interpretării şi aplicării legii, sperăm că, odată cu modificarea ei, lucrurile să intre pe un făgaş normal şi oamenii să poată face uz de expresia clasică «a-şi găşi dreptatea în faţa judecătorului». Pentru moment, nu avem o imagine a ceea ce se întâmplă cu noile dosare, majoritatea fiind în faza de fond, o bună parte dintre ele ajunse la Curtea Constituţională. Urmează să ne edificăm în perioada următoare".

Conform informaţiilor CREDERE, dacă în 2015 numărul debitorilor cu credite în CHF era în jur de 75.000, astăzi mai sunt până în 20.000. "Diferenţa uriaşă este, în primul rând, justificată de faptul că majoritatea acestor credite erau de nevoi personale, ajungând la scadenţă în anii 2016-2018. În orice caz, cifrele sunt departe de a fi exacte, din cauza faptului că nu avem informaţii despre numărul creditelor cesionate în afară. Verosimil sau nu, în România nu există nicio instituţie care să ofere o statistică a creditelor cesionate către entităţi financiare străine, deşi debitorii au contractat creditele în România", au completat sursele citate.

Reprezentanţii CREDERE au conchis: "Dacă la începutul anilor trecuţi aveam aşteptări şi priveam cu oarecare optimism - «acesta va fi anul în care ne vom obţine dreptatea» -, anul acesta îl privim cu obiectivism, cu scepticism şi cu o brumă de speranţă că justiţia română va rezolva, poate, una din cele mai mari escrocherii financiare ale României post-decembriste".

• Instanţele au început să dea câştig de cauză debitorilor, pe noua formă a Legii dării în plată

Noua formă a Legii dării în plată (DIP), promulgată de preşedintele Klaus Iohannis la jumătatea lunii mai a anului trecut, pare să fi convins instanţele, care au început, la finalul anului trecut, să dea câştig de cauză debitorilor. Prima supriză a venit chiar dinspre Curtea de Apel Bucureşti (CAB), cunoscută, până acum, pentru deciziile pro-bănci. CAB a dispus îngheţarea francului elveţian (CHF) la valoarea de 2,41 lei, într-un dosar de dare în plată, menţinând o decizie a Tribunalului Bucureşti de anul trecut, care prevede reechilibrarea unui contract de credit încheiat între consumator şi Credit Europe Bank NV.

Premiera a fost urmată, la doar câteva zile, de decizii similare date de Tribunalul Bucureşti, respectiv Judecătoria sectorului 4 din Capitală.

În condiţiile în care instanţa dispune adaptarea contactului, consecinţa este reducerea obligaţiei de plată, devenită excesiv de oneroasă, până la o limită rezonabilă şi echitabilă, atât pentru debitor, cât şi pentru creditor, ne-a explicat Alexandra Ianul (fostă Burada), avocatul care i-a reprezentat pe debitori în toate cele trei dosare de pe rolul instanţelor.

În opinia juristului, cel mai probabil modificarea Legii dării în plată, care a definit cu claritate impreviziunea, în sensul că a eliminat orice dubiu cu privire la faptul că majorarea excesivă a cursului valutar este un eveniment imprevizibil, alături de numeroasele decizii de interpretare emise de Curtea Constituţională a României (CCR) care vin să sublinieze acelaşi lucru, reprezintă motivele care stau la baza hotărârilor luate în ultima perioadă de instanţele noastre.

Potrivit Alexandrei Ianul, noua formă a Legii dării în plată prioritizează adaptarea contractului şi ajustarea prestaţiilor.

Şi avocatul Gheorghe Piperea, care a scris textul Legii dării în plată, promovată în Parlament de senatorul Daniel Cătălin Zamfir, este de părere că, cel puţin aparent, prima motivaţie a acestor hotărâri din instanţă este noua formă a Legii DIP, care acum prezumă impreviziunea în câteva cazuri tipice de supra-îndatorare. Gheorghe Piperea ne-a explicat: "Hotărârile sunt evident împotriva «curentului» instaurat între 2016 şi 2019, când instanţele pretindeau consumatorilor supra-îndatoraţi (deseori cu mari excese de zel) să facă ei proba impreviziunii, şi nu creditorilor să facă proba capacităţii de plată a debitorilor. Este posibil ca instanţele să fi sesizat şi riscul de colaps al pieţei şi de sufocare a instanţelor cu procese, risc generat de pandemie. Prin aceste hotărâri este probabil că se va putea înţelege importanţa negocierii reducerii poverii debitorului, pentru redarea utilităţii sociale a contractului (am utilizat o sintagmă des utilizată de CCR în nenumăratele decizii de respingere a unor excepţii de neconstituţionalitate invocate de bănci contra Legii DIP, în varianta sa iniţială). Or, negocierea extrajudiciară va putea atinge două scopuri mediate - asigurarea unei rezilienţe adevărate a contractului de credit (un debitor des-povărat de ultra-datorie este un debitor care poate plăti) şi reducerea presiunii şi a volumului de dosare care «vin» dinspre sistemul bancar: 350.000 de dosare în care sunt implicate băncile şi mai mult de 1,2 milioane dosare în care sunt implicaţi recuperatorii de creanţe (la nivelul lui 2018) sunt deja prea multe pentru alte câteva sute de mii, poate chiar un milion, generate de pandemie. (...) Legea dării în plată va putea fi utilizată ca un scut impenetrabil contra executărilor silite abuzive. În anii 2021-2022 vor fi executări silite masive ale băncilor contra tuturor debitorilor din credite garantate cu imobile cu destinaţia de locuinţe. Acest tsunami va fi declanşat pentru neplata ratelor, cauzată de multiplele falimente care vin şi de şomajul masiv care se preconizează. Notificarea de dare în plată îngheaţă automat efectele contractului de credit şi orice executare silită, precum şi curgerea dobânzilor, comisioanelor şi penalităţilor, declanşând o negociere obligatorie pentru bancă (în vederea reducerii poverii datoriei sau a ştergeii acesteia), sub sancţiunea unei decizii a instanţei ca cele pe care le evocăm".

Amintim că amendamentele aduse Legii dării în plată arată că reprezintă criterii alternative de individualizare a impreviziunii următoarele evenimente:

a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de BNR la data încheierii contractului de credit;

b) pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.

Amintim că, în luna mai anului trecut, textul legislativ care prevede plafonarea dobânzilor a trecut de Parlament. Proiectul de lege, iniţiat de senatorul PSD Daniel Cătălin Zamfir, face parte din pachetul de patru acte legislative destinate protecţiei consumatorilor de servicii financiare: Legea pentru protecţie a consumatorilor împotriva dobânzilor excesive; Legea de protecţie a consumatorilor împotriva executărilor silite abuzive şi intempestive; Legea de protecţie a consumatorilor împotriva cesiunilor speculative de creanţe (retractul litigios); Legea de protecţie a consumatorilor împotriva riscului valutar (conversia).

La începutul lunii martie, toate cele patru proiecte de lege din domeniul bancar au fost avizate pozitiv de deputaţii din comisiile de specialitate (Economică, de Buget şi cea pentru Industrii).