Libertatea - restricţionată de pandemie şi maltratată de Poliţie

Freedom House a publicat, ieri, raportul privind starea libertăţii pentru anul trecut. Din datele înscrise în documentul respectiv, ţara noastră stă bine: 83 de puncte, din 100 la general, într-un an 2020 marcat de pandemie.

Probabil că scorul ar fi fost altul, dacă cei de la organizaţia internaţională ar fi avut şi informaţii referitoare la ce au făcut nouă poliţişti de la Secţia 16 din Capitală. Tot anul trecut, tot în pandemie.

Cei nouă agenţi, care se aflau în exerciţiul funcţiunii chiar în data în care calendarul creştin-ortodox menţionează începerea noului an bisericesc - 1 septembrie, s-au simţit lezaţi în onoarea proprie de reproşurile a doi tineri trecători. Aceştia din urmă le-au spus poliţiştilor că ar trebui să poarte mască de protecţie, deoarece ne aflăm în pandemie, iar măsura respectivă era prevăzută în hotărârea de prelungire a stării de alertă aprobată de guvernul Orban în 14 august.

Profitând de ora înaintată a nopţii, 1:45, când ţipenie de om nu se află pe stradă, cei nouă au decis că un aşa afront la adresa organelor nu poate rămâne netaxat.

Redăm continuarea faptelor, aşa cum au fost reţinute de procurori:

"În aceste împrejurări, în scopul pedepsirii persoanei vătămate G.M.I. pentru reproşurile adresate, 7 dintre inculpaţi având asupra lor armamentul din dotare au lipsit-o în mod ilegal de libertate, încătuşând-o şi transportând-o împotriva voinţei sale pe un teren viran situat la periferia municipiului Bucureşti, sectorul 4, unde 5 dintre aceştia au exercitat pentru aproximativ 30 de minute violenţe fizice asupra victimei, aplicându-i lovituri repetate cu corpuri contondente în zona superioară a corpului, a capului, a membrelor superioare şi inferioare, dar şi în zona degetelor mâinilor şi a tălpilor. Totodată, unul dintre inculpaţi a supus persoana vătămată unor tratamente degradante. În tot acest timp, ceilalţi doi agenţi de poliţie au asistat în mod pasiv la violenţele exercitate asupra persoanei vătămate. După exercitarea actelor de violenţă, victima a fost abandonată pe respectivul teren viran".

Referitor la a doua victimă, conform unui comunicat emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, aceasta a fost încătuşată de doi agenţi. Tânărul a fost încuiat într-o autospecială de poliţie, peste două jante auto depozitate pe bancheta din spate, şi transportat în zona Zeţari din Bucureşti, Sectorul 5, unde a fost abandonat, în plină noapte, pe o stradă întunecată.

Cei nouă sunt inculpaţi acum pentru tortură. Şi pentru lipsire de libertate în mod ilegal. În privinţa celei de-a doua infracţiuni, aceasta este similară cu ceea ce a făcut iniţial criminalul din Oneşti, care a sechestrat în fosta sa casă doi tineri electricieni. Pe care i-a omorât după cinci ore de discuţii inutile cu.... poliţiştii.

Acum, să ne fie cu iertare, dar ce să fi discutat omul disperat că a fost executat silit şi deposedat legal de imobil, cu unii ai căror colegi au făcut, cu câteva luni înainte, exact ce a făcut el? Cum mai poţi ca reprezentant al unei astfel de instituţii, după ce o asemenea faptă, precum aceea petrecută anul trecut în Capitală, iese la iveală, să mai discuţi, să negociezi şi să convingi un infractor să elibereze persoanele pe care le lipseşte de libertate în mod ilegal? Ce credibilitate poţi avea în faţa unui om disperat?

Bine, veţi spune că infractorul din Oneşti nu ştia aceste lucruri. Aşa este. Nu le ştia, dar le bănuia. Dovadă este mesajul video anterior evenimentelor, dar şi modul în care a dialogat cu poliţiştii aflaţi în faţa blocului unde a comis abominabila crimă.

"Moroşan: Bă, nu mă calmez deloc! Eu de 10 ani de zile tot sunt calm. De 10 ani tot fac adrese la bandiţii din Miliţie şi la bandiţii din Justiţie...

Mediator: Vă rog să vă abţineţi.

Moroşan: Nu mă abţin deloc! Nişte bandiţi şi hoţi!

Mediator: (neinteligibil)

Moroşan: Băi, împreună cu comandantul vostru este un bandit şi cel de la Bacău alt bandit, un hoţ şi un nenorocit!".

Dialogul este elocvent. Omul nu are încredere în Poliţie, din mai multe motive. A trimis adrese, a cerut explicaţii şi nu a primit niciun răspuns.

Cum la fel, fără răspuns, a rămas şi adolescenta de la Caracal, în urmă cu aproape doi ani, care a discutat cu un poliţist după ce a sunat la 112 să spună că a fost răpită. Şi care, ulterior, a fost ucisă.

Poliţia Română nu are răspunsuri, ci doar explicaţii. Cum la fel a venit cu explicaţii după ce, în urmă cu două zile, a des­cins în zorii zilei, la o adresă greşită, din Clinceni, judeţul Ilfov. În loc de 26, la 26 A. Sau invers. Nu mai contează.

Cert este că actualul ministru de Interne, Lucian Bode, pare decis să nu mai tolereze astfel de situaţii.

"Aţi văzut explicaţiile publice cu numărul cadastral 26, respectiv 26 A. Pe mine, aceste explicaţii mă interesează foarte puţin. Eu consider că s-a greşit, de aceea specialişti din Direcţia Control Intern vor face verificări şi vor lua toate măsurile care se impun. (...) Această acţiune, spun foarte răspicat, nu a avut la bază o documentare corectă. Nu este vina celor care au executat misiunea, ştiţi foarte bine că în astfel de situaţii se face o documentare înainte, şi nu este corect să dăm vina pe cei care au ajuns la faţa locului, în situaţia în care documentarea de dinainte nu a fost una corectă", a declarat, ieri, Lucian Bode.

Aceeaşi atitudine intransigentă o manifestă ministrul de resort şi cu privire la cei nouă agenţi de la Secţia 16 şi cu privire la tragedia de la Oneşti.

Dacă în cazul ultimei a schimbat conducerea Poliţiei Oneşti, în privinţa poliţiştilor din Capitală Lucian Bode a spus: "Este inadmisibil să ai un astfel de comportament, tu, care îmbraci uniforma de poliţist. Sigur că va urma o anchetă, vom vedea exact care sunt probele, dar dacă fie şi 1% din ceea ce s-a spus în spaţiul public este adevărat, aceşti indivizi nu fac cinste uniformei de poliţist".

Din păcate, atitudinea ministrului de Interne nu este suficientă. Poliţia Română are nevoie urgent de o reformă totală, de sus până jos, atât cu privire la modul de selecţie a cadrelor, cât şi cu privire la programele de formare continuă care ar trebui urmate obligatoriu, măcar o dată la doi ani, de către angajaţii acestei instituţii. Plus o revizuire drastică a modului sau a metodologiei privind examinările psihologice şi psihiatrice a celor care lucrează în Poliţia Română. La care adăugăm şi numirea unor şefi doar în urma unor examene stricte, din care să reiasă competenţele necesare ocupării unei funcţii de conducere.

Până când această reformă va fi realizată, poliţiştii nu vor beneficia de încredere din partea populaţiei, chiar dacă pe maşinile din dotare apare sloganul "Siguranţă şi încredere". Încrederea s-a şubrezit de mult, ultimele cazuri au avariat-o grav, iar siguranţa se află la cote minime.