Literatura clasică a devenit victima preferată a corectitudinii politice

Corectitudinea politică începe să sape temeinic la fundaţia literaturii universale. În fiecare săptămână aflăm că într-o şcoală, într-o regiune sau într-un stat o nouă carte - ne referim doar la lucrările de mare impact, consacrate - este interzisă. De fiecare dată argumentele acestor gesturi sunt "beton", inflexibile şi inexpugnabile. Astfel se fac primii paşi spre o societate asemănătoare cu aceea din romanul Fahrenheit 451 scris de Ray Bradbury (după care s-a făcut în 1966 un film celebru, regizat de François Truffaut) o lume în care se consideră că literatura provoacă nefericire, posesia acestora fiind interzisă, iar echipe de pompieri ard cărţile pentru a proteja minţile oamenilor.

Romane scrise în secolele XIX, XX sunt reconsiderate, reinterpretate şi în final puse sub lacăt, pentru că oferă un exemplu prost tinerelor generaţii. Luna aceasta, la noi, o profesoară de Limba şi Literatura română, destul de cunoscută pe reţelele de socializare, a venit cu prima propunere legate de o carte cunoscută care ar trebui să dispară din programa şcolară. "Baltagul" lui Mihail Sadoveanu este considerat inadecvat pentru studiu pentru că lasă să se înţeleagă că violenţa domestică, cu femeia pe post de victimă, reprezintă o normalitate. O altă operă literară autohtonă clasică, "Mara" lui Ioan Slavici, a fost pusă în discuţie, argumentele fiind în linii mari aceleaşi. Cu astfel de şabloane de interpretare, în curând bibliotecile vor fi depopulate pentru că multe cărţi conţin acte de violenţă, crime, rasism, limbaj inadecvat.

În SUA lucrurile se mişcă mult mai rapid, mai întâi în vizor au intrat statuile unor oameni de stat sau militari care au fost de acord cu sclavia, după care s-a trecut la cărţi şi la transpunerile lor pe peliculă. "Pe aripile vântului", unul dintre cele mai cunoscute filme ale cinematografiei mondiale, a fost retras de la proiecţie într-o sală de cinema din Memphis. Conducerea cinematografului a ajuns la concluzia că filmul este "insensibil" faţă de populaţia locală, formată în proporţie de 64% din persoane de culoare, deşi foarte multă lume consideră că acesta este o pledoarie împotriva sclaviei. Filmul este bazat pe cartea lui Margaret Mitchell, "Pe aripile vântului/Gone with the wind", care a început să aibă şi ea probleme, existând biblioteci în SUA unde conducerile consideră că ar trebui retrasă. Un alt roman celebru, "Să ucizi o pasăre cântătoare", de Harper Lee, are mari probleme şi a fost exclus săptămâna trecută din lista de lecturi pentru clasa a opta într-un district şcolar din statul american Mississippi, la "cererea unor cititori deranjaţi de limbajul folosit". Publicat în anul 1960, romanul scris de Harper Lee, recompensată cu un premiu Pulitzer, tratează problema inegalităţii rasiale dintr-un oraş mic din statul american Alabama, după ce o femeie ar fi fost violată de un bărbat de culoare, care este judecat pentru acest lucru. Romanul a fost vândut în peste 40 de milioane de exemplare şi a fost adaptat într-un film, în 1962, care a câştigat trei premii Oscar. Brusc, acesta a devenit nefrecventabil. Din păcate lista exemplelor este mai lungă, iar avocaţii acestor cărţi clasice sunt deocamdată destul de timizi.