Manipulări electorale: campania de primăvară

Vremea inocenţei sondajelor de opinie, în domeniul politic, a trecut şi la noi, de mult. Nimeni nu mai crede, serios, că ceea ce scot pe piaţă diferitele echipe de "sondori" este tot una cu ceea ce au dat la pachet celui care a plătit operaţiunea şi nici cu ceea ce se află în baza primară de date de la institut. Încet, dar sigur, chiar şi publicul larg a înţeles că sondajele de opinie, electorale, nu sunt făcute pentru ca cineva să afle ceva, ci ca să trimită mesaje către alegători şi competitori. În ciuda erodării încrederii în aceste sondaje, ele continuă să fie cerute, gustate de public şi folosite cu disperare de către cei interesaţi de manipularea opiniilor publicului alegător. Oamenii sunt dornici să afle cu o clipă, cu o săptămî­nă sau chiar cu cîteva luni înainte, cum ar arăta lumea dacă s-ar alege cutare şi nu cutare, dacă partidul X ar cîştiga voturi, iar Z ar pierde. Acest apetit al cititului în stele, ori în frunzele de ceai, face aproape nemuritoare instituţia aşa-ziselor sondaje de opinie, nu doar la noi, ci peste tot în lume. Nu spun că nu se fac şi sondaje care respectă criteriile ştiinţifice, deontologice, atîtea cîte sunt! Problema, asemenea crocodilului de la circ, este că o zi zboară, o zi nu zboară şi niciodată nu poţi şti în care din zilele de reprezentaţie ai nimerit! De aici, o întărire a efec­tului manipulator, deci un motiv în plus ca politicienii şi echipele lor de campanie să acorde interes maxim acestui instrument al luptei politice.

Ce spun, aşadar, ultimele sondaje electorale şi cui?

Trăsătura lor comună este instalarea unei tendinţe de scădere a sprijinului, a încrederii acordate de alegători actorului politic principal, de pe scena noastră politică - Preşedintele Traian Băsescu. Sondajele ţipă toate spre noi - Atenţie, cad stînci! Problema principală cu acest mesaj, dacă ar fi în concordanţă cu "realitatea", adică cu starea de spirit şi opţiunile populaţiei, este că nu prea sunt motive evidente. De ce ar fi Traian Băsescu, Preşedintele, mai puţin demn de încredere, acum, decît acum cinci luni? Competitorii şi inamicii Preşedintelui ar putea desigur să alcătuiască o lungă listă de motive - de la ineficienţa acţiunii prezidenţiale pînă la repetatele derapaje politice. Doar că aceste motive, pe care le poate invoca cineva, nu prea au de-a face cu populaţia şi alegătorii. Nu-mi aduc aminte de vreun preşedinte care să fi fost considerat de opinia publică din cale-afară de eficient, ori de scrupulos în respectarea angajamentelor sale, ori de riguros cu limitele constituţionale impuse exercitării mandatului, ori prea respectuos cu opiniile altora, mai ales ale oponenţilor săi, după cum nu a existat vreunul care să nu fi avut ataşat la dosarul mandatului său o lungă, foarte lungă, listă de greşeli şi derapaje politice. Din acest punct de vedere, Traian Băsescu nu se deosebeşte cu nimic esenţial de ceilalţi deţinători ai dregătoriei de Preşedinte, cu excepţia remarcabilă, desigur, a stilului! Care este omul însuşi, după cum ne asigură ilustrul enciclopedist George-Louis Leclerq de Buffon! A doua ipoteză, mai consistentă, care ar explica trendul descrescător respectiv, presupunînd că el este real, ţine de logica derulării mandatului prezidenţial. Către sfîrşitul mandatului, oamenii îşi iau din nou distanţa necesară faţă de cel pe care l-au susţinut fără rezerve la începutul perioadei. Este o măsură de precauţie, pentru a deschide calea unor eventuale alte opţiuni, ori este un timp de reflexie, de respiro, înaintea unei posibile reveniri în forţă la "dragostea dintîi". Acest fenomen este cunoscut specialiştilor şi este descris în toate spaţiile politice cu de­mocraţii stabile, nu doar în România. Dacă nu este o tendinţă, ci doar o variaţie locală, sezonieră, atunci mesajul este mai degrabă unul al publicului către Preşedinte,şi el spune: vrem mai mult, nu este timpul să te eclipsezi!

Cum ar arăta lucrurile dacă am presupune, însă, că sondajele au nimerit în ziua în care crocodilul din bîlciul nostru politic nu zboară? Cu alte cuvinte, dacă aşa-zisa tendinţă nu există în realitate. Care este mesajul şi cui îi este adresat?

Prima ipoteză este cea a "Gîştelor de pe Capitoliu" - Patria-Liderul în pericol! Mesajul este unul de avertis­ment şi refidelizare. El se adresează nucleului dur şi celui extins de susţinători ai Preşedintelui, cu intenţia vădită de-a inhiba orice tentativă de desprindere, orice gînd la alternativă. Este un fel de biciuire a sentimentului de fidelitate şi onoare: "Cum să-ţi laşi alesul, tocmai, acum, la greu!"

A doua ipoteză este aceea tip "Vrăjitorul din Oz": Ce ne facem noi, dacă dispare "Marele Vrăjitor"? Cum o să mai capete curaj leul fricos? Cum o să mai capete inimă Omul de Tinichea? Cum să mai scape de frică sperietoarea de ciori? etc. Frica îi adună la repezeală, la un loc, pe cei care eventual ar fi fost tentaţi să îşi caute izbăvirea în altă parte! Efectul este acelaşi, doar meca­nismul psihologic diferă!

A doua trăsătură dominantă a sondajelor este proiectarea imaginii conform căreia lupta pentru postul de "concurent în bătălia finală" a lui Traian Băsescu rămîne deschisă! Nici unul dintre contracandidaţii de partid sau independenţi nu pare exclus de la posibilitatea de-a se califica în "finală" cu Traian Băsescu, nici unuia nu i se acordă o pree­minenţă decisivă, în opinia electo­ratului.

Imaginea de ansamblu seamănă izbitor cu cea a ultimei campanii electorale prezidenţiale din Statele Unite, unde singura bătălie reală şi fără milă s-a dat în tabăra democraţilor pentru ocuparea titlului de "challanger oficial" al Preşedintelui Bush. Toată lumea ştia că bătălia finală va fi doar o formalitate, învinsul desemnat cu mult înainte de alegeri fiind Preşedintele Bush.

Să fie oare un fenomen de "contagiune electorală" sau rezultatul faptului că atît de multe echipe americane se găsesc în taberele de campanie ale prezidenţiabililor dîmboviţeni?

"Om trăi şi "om mai vedea, pe la vremea campaniei de vară....la sondaje şi manipulări!