Mărţişoare originale

Două bancuri seci ne bântuie actualitatea. Unul este vechiul cântecel "Vine, vine primăvara!", al doilea este zicerea, cam de mamă, în aceste zile, "Mărţişorul, vestitorul primăverii". Cele mai cunoscute mărţişoare sunt coşarii şi ghioceii, negru şi alb, un fel de ying şi yang al tradiţiei. Despre amândoi poţi spune că nu îi găseşti când îi cauţi. Cum coşarii sunt o specie dispărută, ne mai rămâne să spunem, cu obidă, doar "Unde este ghiocelul când ai nevoie de el?". Răspunsul vine din istorie, din istoria lunii trecute, februarie, când ghioceii dolofani umpluseră pământul, declan­şând primăvara. Să recunoaş­tem, nimeni nu se mai aştepta la un aşa reviriment, la o aşa iarnă "3 în 1", zăpadă-ger-viscol în 3 zile, cât nu am avut în 3 luni oficiale de iarnă. Aşa că, ghioceii sunt mult stratul, mai gros sau mai subţire, de zăpadă viscolită sau ofiliţi în tomberoane, după ce au stat prin casă, când afară nici nu era aşa frig.

Dacă nu privim pe geam, aşadar, putem vorbi în linişte despre mărţişor. Mai ales că este primul 1 Martie în care mărţişorul are legitimaţie UNESCO, fiind pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Imaterial Mondial aprobată de oficiul cultural al ONU. La 6 decembrie trecut, de cealaltă parte a acestei ierni, aşadar, ambasadorul român la UNESCO, Adrian Cioroianu, redutabilul istoric şi profesor universitar, anunţa că "Mărţişorul a intrat pe lista selectă a Patrimoniului imaterial UNESCO", succes la care contribuise în mod esenţial. "Dosarul a fost depus de România alături de alte trei ţări - Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova - în care această frumoasă tradiţie a primăverii există, cu unele diferenţe de formă, dar în acelaşi spirit al celebrării renaşterii naturii", mai scria cu­nos­cutul istoric.

Pentru a fi pe plac amatorilor de istorie şi istorii, să-l amintim pe cel mai celebru mărţişor. S-a "născut" strategic,în februarie 1913, iar numele exact şi complet este Mărţişorul Flotei Naţionale Româ­ne. În acel an dintre cele două războaie balcanice, când România îşi negocia intrarea cât mai fructuoasă în dispută, regele Carol şi-a propus să întărească flota românească, banii urmând să vină dintr-o subscripţie publică. În acel moment, ofiţerii în rezervă din Ploieşti au venit cu ideea de a fi emis un mărţişor care să fie vândut. În acest scop au format un comitet din care făcea parte şi I. I. Ionescu-Quintus, tatăl regretatului Mircea Ionescu-Quintus. Născut în 1917, cunoscutul politician liberal nu a prins vremurile mărţişorului Flotei şi a murit cu trei luni înainte ca mărţişorul să capete recunoaşterea UNESCO.

Acum 105 ani, au fost bătute 100 de mii de mărţişoare din cele ale Flotei Naţionale Române, care arătau ca o medalie mai mică. Jumătate dintre aceste mărţişoare erau aurite, şi costau un leu, iar restul erau argintate, fiind doar 50 de bani. Pe aversul mărţişorului-medalie avem imaginea unui vas militar, cu tunurile ridicate spre un soare, plutind pe o mare intensă. Pe avers nu avem nicio literă, toate textele fiind pe revers. Acolo, central, se află un scut cu coroană pe care scrie "VOCEA PO­PORULUI VOCEA LUI DUMNEZEU" iar pe margine, circular, tot cu litere mari, majuscule, dar şi cu diacritice. Sub coroana scutului, de o parte şi de alta a aces­tuia, apare anul 1913 şi preţul 1 LEU. Asta pentru cele aurite, pentru că, la mărţişoarele argintate preţul de 50 de bani nu este menţionat. Pe faţa cu texte avem şi semnătura meşterului medailist Fessler, Anton Fessler.

O nouă tradiţie de mărţişor este licitaţia cu acelaşi nume de la Artmark. Şi nu una, ci două. La prima, marţea trecută, s-au vândut obiecte ce se apropie mai bine de imaginea pe care o avem pentru mărţişor, aceea a unei mici bijuterii sau a unui mic obiect amuletic ce ar putea fi purtat pe piept, scos în evidenţă de un fir bicolor, alb-roşu. Ameţitoare de-a dreptul este o minicolecţie de 16 medalii şi pandantive rotunde, multe cu chipuri de copii regali dar şi cu data de 1 martie bătută în clar. Recunoaştem mărţişorul Carol din 1900, mărţişorul scos de casa de bijutieri Theodor Radivon din Bucureşti dedicat principelui viitor rege Carol al II-lea, când acesta era doar un copil bucălat, aşa cum apare şi în bronz. Mai avem o mică imagine fără revers, o efigie de îngeraş deasupra căruia scrie 1 Martie fără menţionarea anului. Este dedicată prea repede dispărutului prinţ Mircea, ultimul copil al reginei Maria şi al regelui Ferdinand, născut în 1913, anul Mărţişorului Marinei, şi mort în tragicul an 1916. Mai sunt şi alte medalii-mărţişor în acest lot, cu diverse imagini, fie efigia lui Carol al II-lea, fie clopote sau avioane, dar şi o serie de medalii decorative care apar în selecţie doar pentru di­mensiunile lor, neavând gânduri de mărţişor atunci când au fost bătute.

În prima licitaţie am revăzut coşarul, din aur de două feluri, de 14 dar şi de 9k, vândut cu 60 de euro, broscuţa de 70, pinguinul de 250 de euro, dar şi diverse şi sofisticate bijuterii, din ce în ce mai scumpe, până la 4 mii de euro, chiar. A doua licitaţie Artmark de mărţişor 2018 a fost mult mai colorată, dar imposibil de purtat. Desigur, este vorba de obiecte de artă, picturi şi sculpturi de mici dimensiuni sau nu chiar aşa de mici.

Nici preţurile nu sunt aşa de mici, 55 de mii de euro este cel mai mare, a fost obţinut de un peisaj de Grigorescu, de 29 pe 46 cm. Pentru preţul următor am putea spune că un ghiocel a fost cel mai scump "mărţişor" al acestei vânzări, fiind adjudecat cu 24 de mii de euro, la fel de bine putem spune că un portret de tăuraş a ocupat acest loc. L-aţi recunoscut, desigur, pe simpaticul şi expresivul Ghiocel, modelul taurin al lui Grigorescu, aici chiar într-un cadru superb, zici că vrea să vorbească, să transmită ceva de mărţişor. La jumătate, adică 12 mii de euro, vin alte două "mărţişoare", "Clopotniţa Mănăstirii Viforâta" de Petraşcu, de 39 pe 34 cm, şi "Flori" de Tonitza, cam de aceleaşi dimensiuni. Toate acestea sunt, însă, pentru cei atraşi de aşa produse de artă, altfel rămânem la cadourile scumpe, pe patru roţi sau cu patru camere, din luna de primăvară a cadourilor, care începe pe 14 februarie şi se termină undeva, după 8 martie.