MĂRTURIA UNUI INIŢIAT (ULTIMUL EPISOD) Doru Nicolaescu: "Ce cunosc în legătură cu afacerea SOV Invest - FNI"

• Declaraţie înregistrată la Direcţia Cercetări Penale a Inspectoratului General al Poliţiei Române, la 1 aprilie 2003

Depunerea capitalului social al BID, echivalentul în lei a 10 milioane USD (după cum conveniseră Vîntu şi Văcăroiu în vara-toamna anului 1999) s-a realizat ca urmare a răs-cum-părării unor unităţi FNI înregistrate în carnete de investitor aparţinînd formal lui Popa N. şi a unor sume virate către contul personal al lui Vîntu de una dintre firmele controlate, cu titlu de "rambursare finanţare asociat". Constituirea BID s-a realizat în mod legal, Vîntu punînd un accent deosebit pe convingerea acţionarilor BID şi a preşedintelui Văcăroiu în legătură cu sursa fondurilor (le-a explicat acestora că deţinerile sale în FNI nu sînt pe numele său ci pe cel al lui Popa, cu care are o convenţie în acest sens, deoarece piaţa ar fi foarte sensibilă la informaţiile legate de numele său), iar aceştia au insistat, prin reprezentanţii lor să verifice legalitatea constituirii capitalului social. Astfel, conturîndu-se convingerile mai sus-menţionate, ostilitatea unor persoane din sfere guvernamentale şi bancare faţă de Sorin Vîntu şi FNI s-a dezvoltat, punîndu-se în circulaţie zvonistica aferentă şi, de asemenea, au început să apară unele comentarii negative şi în presă.

Presa locală a fost la baza declanşării a două mini-crize, la Brăila şi la Slobozia, în februarie-martie 2000, care practic, au anticipat crahul declanşat în final la Cluj. Aces-te crize au putut fi soluţionate (şi într-o perioadă în care, dacă îmi amintesc bine, Ioana Maria Vlas, nu se găsea în ţară) datorită intervenţiei energice a personalului din "centrala" Gelsor (coordonat de Gheorghe Raţiu) care a reuşit, atît prin mobilizare logistică cît şi prin liniştirea presei, să rezolve lucrurile. De asemenea, presa centrală, liniştită cu contracte de publicitate consistente, nu a relatat nimic. Pe de altă parte, anumite cercuri interesate au avut ocazia, în aceste cazuri, să observe modul de reacţie în caz de criză şi au utilizat cele observate cu ocazia declanşării crizei de la Cluj (judeţul cu cel mai mare număr de investitori la FNI - aproximativ 80.000) unde au fost pregătite unele echipe din presa centrală să relateze înainte de a se putea face intervenţii, iar BCR Cluj, deşi SOV Invest avea disponibil în cont, a tergiversat (şi chiar a şi refuzat, într-o zi, invocînd dispoziţii de la BNR) să elibereze în mod operativ numerarul necesar. Criza a fost declanşată printr-un articol apărut în Adevărul de Cluj care, înainte de o întrunire UNOPC - CNVM făcea afirmaţia că se va adopta o modificare a normelor cu privire la modalitatea de calculare a activului net al fondurilor mutuale (exact faptul care declanşase criza SAFI) şi că, dacă se fac modificări, acestea ar putea afecta FNI - cel mai mare fond de pe piaţă şi cu cea mai mare pondere a acţiunilor necotate în activul net. Comentariul nu avea nici un suport real (Ioana Vlas era preşedinta în funcţie a UNOPC şi nu ar fi fost posibilă adoptarea nici unei măsuri contrare intereselor SOV Invest), dar a produs efectul scontat, generînd o aglomerare la ghişeele din Cluj, cu toate comunicatele difuzate de CNVM şi de UNOPC pentru dezminţirea zvonului. Ioana Maria Vlas, care, în acele momente, se afla deja într-o stare de stres şi surescitare deosebită, negăsindu-l pe Vîntu (care era plecat din ţară), a apelat la mine şi la Popa să o ajutăm cu tot ce putem. Desigur că nu prea am avut ce să fac, mai ales că nu dispuneam de datele concrete ale fondului (de aceea eu şi sugeram oprirea plăţilor pentru răscumpărări pentru o perioadă determinată, aşa cum prevăd atît legea cît şi uzanţele în domeniu şi bunul simţ economic: atunci cînd aglomeraţia este provocată de o panică stîrnită artificial, se "îngheaţă" activitatea pînă la liniştirea fenomenului, pentru a nu se crea inegalităţi între investitorii care răscumpără imediat şi cei care trebuie să aştepte; o astfel de abordare normală era însă împotriva practicii instituită de Vîntu pentru cazuri de criză şi care spunea să se "pompeze" cît mai multă lichiditate şi să se facă plăţi deoarece în acest fel se restabileşte încrederea iar criza se localizează şi se stinge înainte de a se epuiza lichidităţile fondului; în plus, faţă de situaţia activului pe care pînă atunci doar o bănuiam, deşi nu realizam dimensiunile, dar Vlas, Vîntu şi Popa o cunoşteau foarte bine, exista temerea că o blocare temporară a plăţilor ar putea conduce la controale şi verificări şi la ridicarea problemei lipsei societăţii de depozitare). Astfel încît s-a aplicat "reţeta" clasică pusă la punct de Vîntu şi care fusese deja utilizată cu succes în multe rînduri: efectuarea cît mai rapidă şi după program prelungit a plăţilor la sucursala Cluj, localitatea crizei, intensificarea campaniei de imagine, efectuarea operativă a plăţilor în întreg teritoriul pentru restabilirea încrederii. În acest mod, o mare parte a lichidităţilor existente a fost utilizată pentru plăţile făcute timp de 2-3 zile la Cluj, iar la generalizarea crizei, în zilele următoare, nu a mai fost posibilă continuarea unei astfel de politici. De organizarea activităţii la sucursala Cluj a SOV Invest în momentele de criză s-au ocupat Raţiu împreună cu colaboratori ai săi de la centru şi din teritoriu, din dispoziţia lui Popa dar, cînd a devenit evident că nu se poate face faţă crizei, din dispoziţia lui Vîntu aceştia s-au retras iar personalul Gelsor a primit dis-poziţie să rupă orice legătură cu SOV Invest. În timp ce devenea din ce în ce mai clar că lucrurile scapă de sub control, Ioana Maria Vlas, după ce a eşuat în încercările de a obţine sprijin de la CEC şi Centrocoop (către care fusese îndrumată de Vîntu, care i-a spus să invoce faţă de conducătorii CEC şi contractul de fidejusiune-cauţiune, despre care Camenco Petrovici nu-i informase pînă atunci) a început să insiste pe lîngă cei de la Gelsor pentru sprijin cu bani, nu cu logistică, sfaturi şi imagine. În acest context, după discuţii purtate în cursul zilelor de sîmbătă şi duminică, în care mi-a spus că există cereri de răscumpărare care însumează circa 1200 de miliarde de lei şi care nu pot fi satisfăcute deoarece lichidităţile existente au fost epuizate iar restul activului net al FNI este alcătuit în majoritate din acţiuni Indus-trialexportimport supraevaluate, i-am spus că nu există nici o posibilitate practică de a mobiliza o astfel de sumă în Grupul Gelsor sau de la Vîntu, eu cunoscînd destul de bine situaţia lichidităţilor grupului la acea dată. I-am sugerat să anunţe sistarea răscumpărărilor începînd de luni, dar după ce va solicita în prealabil sprijinul poliţiei în teritoriu (pentru a nu se produce tulburări la sedii) sau după ce va dispune personalului să evacueze sediile, iar ea să se pună la dispoziţia autorităţilor, să se ascundă sau să fugă, deşi eu personal recomandam prima variantă. O ultimă discuţie de acest gen am purtat-o cu Ioana Maria Vlas în apartamentul ei, în dimineaţa zilei de duminică, aproximativ între orele 10-12, iar apoi am mai vorbit la telefon, aproximativ la orele 15-16, cînd m-a întrebat dacă ştiu ceva despre Sorin Vîntu deoarece urma să se întîlnească cu el în acea după-amiază şi nu ştia dacă acesta sosise în Bucureşti. Ulterior, a doua zi, am aflat că Ioana Maria Vlas fugise din ţară.

În esenţă, din ceea ce cunosc datorită faptului că m-am aflat în anturajul apropiat al lui Sorin Vîntu şi Nicolae Popa, că am fost asociat şi salariat în firmele controlate de Sorin Vîntu şi că am avut relaţii amicale cu Ioana Maria Vlas, în legătură cu FNI principalele probleme au fost: "calculul" defectuos al activului net (de fapt stabilirea arbitrară, fără calcul post-factum, ci prin impunerea unei creşteri valorice a unităţii de fond care să prezinte atractivitate pentru inves-titori) şi lipsa unor plasamente corespunzătoare. Practic, începînd cu a doua parte a anului 1997, FNI a devenit treptat din ce în ce mai gol de conţinut, iar Sorin Vîntu, în deplină cunoştinţă de cauză, a impus aplicarea unei politici de administrare axată pe imagine care să-i permită să-şi înmulţească veniturile, utilizînd această schemă. În mod real, FNI s-a transformat dintr-un fond mutual într-o schemă de depuneri cu promisiune de dobîndă ridicată, res-pectiv similară cu un joc piramidal. Din perspectiva mea, Sorin Vîntu a condus în permanenţă SOV Invest (FNI şi FNA au fost administrate prin intermediul persoanelor care nu au încetat nici un moment să primească dispoziţii de la Vîntu sau Popa). Din ceea ce cunosc eu, doar Vîntu, Popa şi Vlas au cunoscut toate detaliile şi elementele, multe alte persoane implicate avînd doar o cunoaştere parţială, avînd în vedere că Sorin Vîntu a practicat în permanenţă în cadrul firmelor şi în relaţiile cu colaboratorii o politică de segmentare extremă şi de exacerbare a confidenţialităţii. Este cert şi se poate determina financiar-contabil că Sorin Vîntu şi unele dintre firmele controlate au beneficiat de o parte însemnată din sumele atrase de FNI, inclusiv cu sprijinul imaginii, iar din cîte cunosc eu, acest proces a fost imaginat, planificat şi executat deliberat de Sorin Vîntu.

Aceasta este declaraţia pe care o dau, susţin şi semnez, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, cele declarate fiind întrutotul adevărate.