Mic dicţionar (român-român) de termeni de pâră şi diversiune

La noi se spune că un nebun aruncă o piatră în lac şi 1000 de înţelepţi n-o pot scoate. Valabilitatea gnomică a proverbului iese atât de des la suprafaţă încât putem spune că pluteşte de-a dreptul, că nu trebuie pescuită, din când în când, din abisurile oceanului cu pilde, şi că n-avem decât să ne obişnuim cu monotonia prezenţei sale constante.

Aruncatul pietrei irecuperabile tinde să devină sport naţional.

Un neinspirat foc hipsteresc de artificii a dus un primar în arest şi a prăvălit un guvern, după care au apărut în actualitatea curentă tehnocraţia, soţia franţuzoaică, compatrioata acesteia, candidată la o primărie de sector, cea care n-a câştigat, dar care l-a resuscitat pe Nicuşor Dan, cel pornit şontâcăind să salveze capitala, apoi, revigorat de o gură zdravănă de jaratec, urnit impetuos să salveze întreaga ţară.

Sau...

Niscai decese intraspitaliceşti au condus la tolontăneala soldată apoteotic cu moartea unui mogul medicamentos, moartea în chestiune a generat o orfană, care a concentrat întreaga atenţie publică, bagatelizând până la uitare monstruoasele microorganisme care colcăie apocaliptic prin destinele noastre medicale, custodia orfanei ne va menţine interesul viu până la majorat.

Nebuniile iscate de artizanii intoxicării în masă nu pot fi combătute, pentru că, în primul rând, nu oferă argumente, surse sau succesiuni logice, iar în al doilea rând, demontarea fiecărei năzbâtii în parte ar necesita prea mult timp şi resurse prea consistente, având în vedere cantitatea enormă de informaţie vehiculată.

Deunăzi, iată, site-ul "Lumea Justiţiei" a publicat denunţurile făcute de fostul ofiţer SRI Daniel Dragomir. Acesta a fost arestat preventiv pentru 30 de zile în dosarul "Black Cube", în data de 14 septembrie. Dus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca să dea declaraţii în speţa în care este acuzat că a plătit suma de 900.000 de lire sterline pentru spionarea Laurei Kovesi, fostul şef al Direcţiei Generale de Prevenire şi Combatere a Terorismului din cadrul SRI a prins drag de scris şi, perfect în trend, într-un stat care încurajează şi recompensează delaţiunea, a denunţat de-a valma pe următorii: Şerban Pop, fost şef ANAF, Florian Coldea, şef operativ al Serviciului Român de Informaţii, Bogdan Licu, adjunct al Procurorului General, Marius Mitruş, consilier al Guvernatorului BNR, Lucian Isar, Adrian Sârbu, Rovana Plumb, Radu Răsvan (şeful Unicredit ), Adrian Manolache, Ion Stan, Adrian Năstase, George Maior, Rami Ghaziri şi mulţi alţii, mai puţin notorii.

Ce puteau avea în comun toate aceste personaje? Cum de Daniel Dragomir avea cunoştinţă de toate fărădelegile şi uneltirile acestei bande eterogene de celebrităţi răufăcătoare? Ce a condus la poziţionarea strategică a fostului ofiţer de 38 de ani, fix la răscrucea traseelor infracţionale a fel şi fel de VIP-uri?

Mister!

Ce afirmă, bref, Daniel Dragomir, potrivit informaţiilor din presă:

Rami Ghaziri, cetăţean libanez şi francez, a oferit importante sume de bani lui Adrian Năstase, direct sau prin intermediul lui Ion Stan, pentru protecţie. Ghaziri a închiriat un spaţiu de la Andrei Năstase. Adrian Năstase i-a promis lui Ghaziri că va sprijini nişte iniţiative legislative pentru scăderea TVA (!). Ion Stan căra bani. Rovana Plumb i-a cerut bani lui Rami Ghaziri. Adrian Manolache, şeful Loteriei Române, i-a cerut bani libanezului pentru că se ocupa de conturile Avicola Crevedia (firma lui Ghaziri) şi pentru că urma a fi numit şef al SIE (!). Ghaziri i-a dat bani lui Bogdan Licu, prin Elias Khourig. Rami Ghaziri i-a împrumutat 30 sau 50 de mii de euro (?!?) avocatului Rareş Dan pentru ca acesta să intervină la Florian Coldea ca acesta din urmă să rezolve problemele Avicolei Crevedia (!).

Marius Mitruş, consilierul lui Isărescu, i-a cerut lui Dragomir să identifice investitori disponibili să preia o serie de bănci, între care Piraeus şi Millenium, bănci care "urmează a se scoate pe piaţă ca rezultat al unor cerinţe BNR"!

Mitruş urma să se ocupe de acceptarea investitorilor de către departamentul de compliance al BNR. În scopul achiziţionării băncilor, Daniel Dragomir s-a întâlnit la restaurantul "Chocolat" cu Mitruş, cu Shimon Kashti, cetăţean israelian, reprezentant al lui Adrian Sârbu, cu Lucian Isar şi Dan Sandu.

Marius Mitruş s-a implicat în "situaţia" Avicolei Crevedia, dimpreună cu Şerban Pop, ambii intervenind în raporturile de afaceri dintre familiile Ghaziri, Shamaa şi Bassatne. Mitruş i-a propus lui Radu Răsvan de la Unicredit să rezolve, prin relaţia sa cu Mugur Isărescu, situaţia creditului luat de Avicola Crevedia de la bancă.

Aţi înţeles ceva?

Nu? Bănuiam...

Dar toată istoria sună captivant, palpitant, seducător, un adevărat roman de aventuri şi spionaj: agenţi ai serviciilor speciale, aventurieri libanezi, şeful Fiscului, venalul Năstase, cel cu patru case şi nenumărate ouă, Loteria Naţională, parlamentari, BNR, Lucian Isar, soţul Alinei Gorghiu, mogulul Adrian Sârbu... O poveste de capă şi şpagă de toată frumuseţea!

Realitatea e anostă...

Cine e Rami Ghaziri? Un băiat. Un libanez dintr-o familie mare, cu şapte fraţi, care de care mai şmecher, el fiind cel mai mic şi mai pârlit.

După Revoluţie, în plin capitalism sălbatic, mulţi siro-libanezi au migrat spre România în speranţa unei propăşiri lesnicioase, asiguraţi de conaţionalii lor deja naturalizaţi că aici favorurile se cumpără, ca şi la ei acasă, acestea fiind cheia unei îmbogăţiri sigure.

Pe lângă PSD, în chiar vecinătatea prietenoasă a Dumnezeului şi sfinţilor, există un înger păzitor, Rodica Nassar, şefa organizaţiei Sector 2 din vremi imemoriale, dar şi familia de arhangheli Murad. Toată floarea cea vestită a afaceriştilor mediu-orientali şi-a făcut un rost, exploatând resursele locale şi aprovizionând cu mărfuri nepretenţioase cererea de consum în creştere abruptă.

Pe măsură ce corporatismul occidental, multinaţional, s-a aşezat în spaţiul carpato-danubiano-pontic, ca o consecinţă firească a politicii externe a Statului Român, libanezii şi sirienii au fost împinşi în rezervaţii, ca indienii, alungaţi sau popriţi de un aparat coercitiv devenit nemilos.

În domeniul agricol, mulţi au fost, câţiva mai rezistă - fraţii Daher (proprietarii Avicola Călăraşi, cea falimentată de scandalul cărnii infestate, declanşat de ANSVA, carne care, într-un final, s-a dovedit neinfestată deloc, dar era prea târziu, găinile fuseseră masacrate şi afacerea ruinată!), Jihad El Khalil, probabil cel mai mare deţinător de terenuri agricole (devenit notoriu prin aceea că a lucrat ţarina de la Nana), Rami Ghaziri şi alţii.

Ghaziri a avut o companie, Agroli Group, care deţinea Avicola Crevedia şi toate acareturile - abator, fabrică de nutreţuri combinate, linii de procesare, etc. Agroli mai avea magazinele Crevedia Express, Avicola Tărtăşeşti şi alte afaceri cu nume mai puţin sonore.

Agroli a contractat nenumărate credite, la Carpatica, în principal (probabil prin cointeresarea vreunui director de sucursală), dar şi la alte bănci - Unicredit, BCR, Transilvania, CEC. E greu de spus dacă libanezul s-a împrumutat cu bună credinţă. Eu, personal, cred că da. Cred că s-a bazat pe APIA, pe subvenţii, pe absorbţia de fonduri europene, pe modificarea în bine a cadrului legislativ, pe prognozele instituţiilor de stat, pe prostii de-alea de numai proştii sau nebunii se bazează în România...

Ghaziri a fost poate prost, poate nebun, poate chiar hoţ...

A ajuns în imposibilitatea de plată, hăituit de creditori.

Agroli a cerut intrarea în insolvenţă.

Insolvenţa s-a declarat până la urmă la cererea DNA. FNC-ul Avicolei Călăraşi fusese închiriat unei societăţi, Vitall, parte a grupului american Cargill. Vitall a sesizat nişte presupuse fraude cu fonduri europene. A intervenit DNA. S-a numit administrator Casa de Insolvenţă Transilvania, care a constatat datorii enorme la bănci şi o ditamai restanţa la stat, de vreo 120 de milioane de lei.

Ghaziri a încercat prin interpuşi să mai salveze niscaiva active.

În joc a intrat o firmă a unor apropiaţi, Groenland Poultry (cine n-a auzit de puii groenlandezi din Liban?!?).

CITR n-avea cum să redreseze Agroli, aşa că tot grupul avicol se îndrepta spre faliment. Din câte am auzit, recent, Cargill, prin Vitall, a făcut o ofertă de preluare a unor active.

Rami Ghaziri s-a ales cu o sumedenie de dosare penale.

Acum e la puşcărie. A fost condamnat într-o speţă dubioasă alături de procuroarea Angela Nicolae şi de un colonel SRI, pare-mi-se. A pledat vinovat, a cooperat şi s-a ales cu trei ani.

Cum putea Dragomir să-l ajute, cu toată loteria, tot fiscul şi tot Năstasele din dotare?!?

Buuun...

Millennium Bank România...

Millennium Bank România a fost o bancă, una care a intrat pe piaţa românească în octombrie 2007. Millennium Bank era subsidiara celui mai mare grup privat din Portugalia, Millennium bcp. În iulie 2014, OTP Bank România a preluat Millennium Bank România.

Acordul pentru achiziţia de către OTP Bank a subsidiarei din România deţinută de banca portugheză Millennium bcp, semnat în vara anului 2014, a inclus cumpărarea integrală a acţiunilor şi costurile de integrare, cu o valoare a tranzacţiei de 39 milioane euro. Suma necesară tranzacţiei a provenit de la OTP Bank Ungaria, printr-o majorare de capital la subsidiara din România.

Luis Pereira Coutinho, membru al bordului executiv al Millennium bcp, a afirmat că vânzarea băncii face parte dintr-un plan de restructurare în cadrul unei înţelegeri cu Comisia Europeană, menţionând că pleacă cu tristeţe din România.

Millennium bcp a primit, în 2012, pentru recapitalizare, 3 miliarde de euro sub formă de obligaţiuni convertibile, din împrumutul de 78 miliarde euro atras de Portugalia de la Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. În schimb, BCP s-a angajat să implementeze un program de restructurare care include şi vânzări de active.

Millennium Bank avea un portofoliu de circa 80.000 de clienţi şi o reţea de 56 de sucursale şi 58 de ATM-uri. În urma tranzacţiei, OTP avea aproximativ 400.000 de clienţi, aproape 150 de sucursale şi peste 160 de ATM-uri. Banca preluată ocupa la finele anului 2013 poziţia 22 în sistemul bancar, cu active de 2,83 miliarde lei (circa 635 milioane euro) şi o cotă de piaţă de 0,8%.

Etapa finală a procesului de integrare a avut loc în perioada 30 octombrie - 2 noiembrie şi a constat în migrarea clienţilor Millennium Bank România în sistemele informaţionale ale OTP Bank România.

Piraeus Bank România...

Piraeus Bank a intrat pe piaţa bancară românească în 2000, achiziţionând Pater Bank (două sucursale). Este deţinută de Piraeus Bank Grecia: 99,99971%. În Grecia, banca mamă are 84.000 de acţionari, principalul fiind The Hellenic Financial Stability Fund, cu 26% din părţi.

Cum ar fi putut BNR, prin ce norme, să "scoată pe piaţă" aceste bănci sau altele? Cum ar fi putut Daniel Dragomir să găsească "investitori"?

De ce nişte bancheri ar apela la un ofiţer care să caute cumpărători de bănci?

De la fantasmagoriile lui Dragomir, colportate de "Lumea Justiţiei", "Romania TV" a ajuns la bălării şi mai gogonate: cică Bogdan Olteanu, dacă se însura cu Alina Gorghiu, acum era Guvernator! Mă gândesc că, în logica asta, şi Turcescu, dacă rămânea cu Daciana, ar fi devenit premier...

Ei, aici ar fi vorba de o mare cloacă liberală, asta dacă ar mai exista liberalism în România, dacă n-ar fi sucombat sărmana doctrină, sufocată de damfurile pestilenţiale emanate de marile aglomerări de neaveniţi.

Daniel Dragomir a primit, probabil, sugestia de a da tare în cercurile libaneze pesediste, dar şi în Lucian Isar. Restul sunt victime colaterale. Năstase e decor, ornament necomestibil pe tort. SRI-ul e nuanţa de credibil.

A propos de SRI...

Tot "Lumea Justiţiei" titrează: "Sex şi şantaj pe dosare" (19.09.2016).

Un alt fost ofiţer, Daniel Savu, face "dezvăluiri incendiare despre procurorul DNA din dosarul Ponta-Blair". Savu are, cică, nişte înregistrări, pe care "le va prezenta public şi transparent", dar numai după ce le va duce mai întâi comisiei de control asupra SRI (!).

Despre numita comisie, un prieten al meu, cunoscător, afirma că e compusă doar din foşti lucrători şi turnători. Bineînţeles că nu împărtăşesc această opinie, nici nu ştiu de ce am menţionat-o... Dar cred că oarece competenţă se găseşte la membrii comisiei, iar această competenţă va găsi o cale, dacă este cazul, să certifice şi să gireze autenticitatea materialelor deţinute de Savu.

Daniel Savu e preocupat de persoana lui Mircea Negulescu, procuror la DNA Prahova, de Sabin Iancu, şeful SRI-ului judeţean, de avocata Claudia Tănase, de Iulian Bădescu şi, desigur, de Ponta şi Blair, prea importanţi ca să nu li se rostească numele, deşi ei n-au treabă nici cu sexul, nici cu şantajul din titlu.

Dar, în materiale, se mai pomeneşte şi de Kovesi, iar de aici şi până la Coldea şi Băsescu nu-i decât un pas...

Şi iată cum, din înşiruiri şi alăturări de nume, fără noimă, într-o lume care îşi pierde accelerat deprinderea cititului, poveşti ceţoase se ţes singure. Dacă subiectul, multiplu, burduşit cu impresionante şi celebre nume de oameni mari, e aşa important, ce mai contează predicatul?!?