MIHAELA GÎNJU, FONDATOR ŞI PARTENER ERUDIO: "Una dintre problemele managementului în ţara noastră este că oamenii nu colaborează"

Reporter: De unde a pornit ideea de a dezvolta un program de leadership?

Mihaela Gînju: În 2001 lucram în business, eram director de vânzări, cu o experienţă din 1993 în domeniul vânzărilor. M-am dus la o conferinţă unde am remarcat pentru prima oară că românilor le vine mai greu să vorbească în public. Povestea este că dincolo de experienţa mea din business, încă din copilărie, am avut o experienţă de scenă. Primele lucruri pe care le-am observat au fost că această experienţă scenică este ceva ce se învaţă. Or, a vorbi în faţa oamenilor are o componentă foarte mare din ceea ce s-ar numi experienţă în artele spectacolului. Este important să ştii cum să stai în faţa oamenilor, cum să vorbeşti, cum să ros-teşti, ce axă a prezenţei ai, cum faci să nu-ţi fie frică de situaţia în care te afli, cum faci să ai emoţiile justificate astfel încât să fii un om sincer şi de încredere şi, pe de altă parte, să nu ai emoţiile acelea care te sufocă şi nu te lasă să mergi mai departe. Acesta a fost primul lucru de suprafaţă pe care l-am văzut. După ce m-am gândit mai bine mi-am dat seama că dincolo de suprafaţa aceasta, adică de exerciţiul de a sta şi a face un act artistic pe scenă, noi românii avem şi bariere mai adânci de atât pentru că actul de leadership nu înseamnă doar să vorbeşti pe o scenă, ci să te dezvălui pe tine ca om, să spui ce crezi, să spui opinia ta despre domeniul în care vorbeşti, despre ce e bine şi ce e rău acolo, cum ţi se pare că ar trebui ca lucrurile să meargă mai departe dincolo de cifre.

Există o mare diferenţă dacă îţi scrie pr-ul textul pe care urmează să-l susţii sau dacă tu ai meditat asupra acelui discurs. Dacă ai gândit singur textul vei spune din suflet ceea ce crezi şi vei transmite, pentru că dincolo de aceste produse trebuie să transmiţi lucrurile în care crezi şi pentru care lucrezi atâ-tea ore la serviciu. Nu lucrăm numai pentru bani şi cifre.

Ceea ce am remarcat este că pentru noi, cel puţin din generaţia noastră, a ne exprima convingerile, credinţele în faţa oamenilor este un lucru greu, pentru că pe noi nu ne-a întrebat nimeni nici ce opinii avem, nici ce credem, nici cine suntem, nimic. Şi cumva, în România, pare că nu contează cine eşti. Oamenii se întreabă - "de ce aş vorbi eu despre mine, pe cine interesea-ză cine sunt eu". Pe de altă parte aces-ta este mecanismul prin care poţi să fii sau nu credibil. Poţi să fii credibil dacă eşti tu şi vorbeşti despre tine, dacă eşti tu, dar vorbeşti despre concepte abstracte, atunci nu atingi pe nimeni, pentru că nimeni nu se emoţionează în faţa formulei lui Pitagora, de exemplu. Dacă eu spun acum că ştiu formula lui Pitagora şi vreau să v-o comunic, nu cred că o să mă urmeze pe mine lumea, deşi s-ar putea să găsească ceva foarte inteligent, dar ce poţi face cu tipul aces-ta de informaţie. Aşa sunt cifrele, procentele, aşa sunt aceste concepte abstracte care fac parte din comunicarea unui conducător, dar este ceva operaţional, nu este partea care aproprie oamenii.

Reporter: Când a apărut mai exact pe piaţă acest program?

Mihaela Gînju: La începutul anului 2006. Avem două serii pe an-primăvara şi toamna.

Reporter: Cum a fost primit pe piaţa din ţara noastră?

Mihaela Gînju: Surprinzător, având în vedere că are la bază filozofie, teatru, scriere creativă şi psihologie şi este construit pe un concept ludic, totul este experienţă, totul este joc, am reuşit să ocupăm toate locurile din momentul în care l-am anunţat. Asta în ciuda faptului că nu există niciun concept asemănător nicăieri în lume, deci nu exista acest tip de referinţă. Nu ştiu să vă spun de ce am avut succes. Bănuiala mea, din ceea ce am vorbit cu absolvenţii, este că au înţeles din prima ce vrem să propunem, au înţeles că le lipseşte tipul acesta de experienţă care trebuia să fie făcută în şcoală. Şi au zis da acestui gen de experienţă, cu atât mai mult cu cât am invitat să fie profesori oameni de cultură pentru că ne-am adresat leaderilor. Nu este un training, este un loc în care vorbeşti cu oameni de o anumită profunzime intelectuală, care meditează la sensul vieţii, care sunt preocupaţi de cum este construit omul şi ce poate el. Sunt discuţii de profunzime în care ne sfătuim oameni adulţi, cu oameni adulţi, la un nivel cultural. Nu avem nicio reţetă şi nu este nimeni obligat să facă nimic. Toată lumea le face pe toate.

Reporter: În ce constă mai exact acest program? Ne puteţi descrie?

Mihaela Gînju: Pentru fiecare domeniu - teatru, scriere creativă, autocunoaştere, noi facem exerciţii în care trebuie să răspunzi la cine eşti tu în diferite moduri - fie prin scris, fie fără cuvinte, prin acţiuni, în limbi inventate, fie din perspectiva celuilalt, fie dacă te-ai fi născut în altă perioadă, fie dacă ai fi ales o altă cale a vieţii.

Ori de câte ori te întâlneşti cu un subiect de genul acesta şi stai să răspunzi, întâi stai şi îţi clarifici o bucată din tine pentru că întotdeauna o idee creativă te obligă să te gândeşti într-un mod în care nu te-ai fi aşteptat la tine şi te descoperi, iar apoi trebuie să te şi exprimi în faţa grupei. În cadrul programului se dau trei examene - două dis-cursuri la scenă deschisă şi un discurs public la un liceu, unde liceenii ne dau temele lor de interes, iar noi scriem discursuri din propria noastră experienţă şi expertiză de viaţă. La cele două discursuri este invitată şi comunitatea de absolvenţi, deci publicul este format din colegii tăi, plus 20-30 de persoane care vin de fiecare dată să îi asculte pe cei care sunt în seria respectivă. Este un public relevant, din business, format din manageri, directori, cei cu care tu interacţionezi şi cei pe care ai vrea să-i convingi de ceea ce eşti tu şi cum eşti tu.

Reporter: Publicul către care dumneavoastră vă adresaţi este format din mediul de business?

Mihaela Gînju: Da, ne adresăm managerilor şi oamenilor cu funcţii de conducere. Dar trebuie să înţelegem că leadership înseamnă să mă arăt pe mine ca om, nu are legătură cu strategia, planul de vânzări sau alte lucruri.

Reporter: De ce investiţie a fost nevoie pentru a demara acest program?

Mihaela Gînju: Cred că suma necesară demarării acestui business a fost până în 10.000 de euro.

Reporter: Ce tarife practicaţi pentru cursuri?

Mihaela Gînju: Cursurile noastre costă 3620 de euro plus TVA de persoa-nă. Avem 15 locuri pe grupă. Sunt 11 săptămâni, o zi pe săptămână, odată vineri, odată sâmbătă, de la ora 8:00 până la 18:00. Cursurile sunt amestecate, de exemplu teatrul cu scrisul merg împreună, apoi autocunoaşterea şi vorbirea în public merg calup.

Reporter: Care sunt profesorii alături de care lucraţi?

Mihaela Gînju: Lucrăm cu Horia Roman Patapievici, Adrian Titieni, Radu Paraschivescu, Mugur Ciumăgeanu, Liviu Papadima şi eu - Mihaela Gînju.

Reporter: Care este contribuţia pe care aceste cursuri o aduc atât cursanţilor cât şi companiilor?

Mihaela Gînju: Aşa cum ne-au spus absolvenţii noştri s-au întâmplat miracole. Cursurile merg pe principiul că totul este joc, dar consumul psihic până la sfârşit de zi este teribil, pentru că te obligă să fii continuu concentrat asupra ta şi a colegilor tăi pe nişte probleme pe care nici nu le-ai putea ocoli, natura umană este ceva ce ne interesează pe toţi şi când e vorba de mine şi când e vorba de altcineva, pentru toţi este important. Este un program extrem de solicitant, examenele sunt cu nişte emoţii teribile şi subiectele alese sunt cu impact mare la public întotdeauna. Astfel că după ce traversează această experienţă la Erisma, după ce trec printr-un astfel de parcurs, abslovenţilor parcă le vine uşor să vorbeas-că despre ei, să se arate în faţa oamenilor, indiferent că este vorba de echipă sau de întâlniri internaţionale. Nu de puţine ori, chiar mulţi dintre absolvenţii noştri ne-au spus că au primit aplauze la scenă deschisă în străinătate, pentru că au reuşit să-şi transmită cu adevărat mesajul, să fie ei însuşi, ţinând cont că programul te lucrează în profunzime, nu te mai poţi ocoli pe tine, te arăţi şi atunci ai un impact puternic asupra celorlalţi. Acesta ar fi impactul personal.

Beneficiile pentru companii, tot absolvenţii ne-au spus că, din momentul în care oamenii trec prin programul Erisma, se încălzesc relaţiile între colegi, devin mai empatici, mai atenţi, îţi aduci aminte trecând prin acest program cât de greu este să fi om. Oamenii ajung să colaboreze mult mai fluent. Este un mare câştig pentru că una dintre problemele managementului astăzi în România este de regulă faptul că oamenii nu colaborează. Iar lucrurile sunt simple, ei colaborează, dar dacă vorbim numai despre cifre, e ca şi cum ar colabora doi roboţi, vorbesc chestii abstracte. Ar trebui ca acei oameni să aibă timp la serviciu să vorbească şi despre ei, despre cărţi şi filme, să formeze o legătură umană, pentru că pe aceasta circulă dorinţa de a-l ajuta pe colegul tău, disponibilitatea de a-l asculta mai mult, de a nu-i tăia vorba, de a încerca cu adevărat să-l înţelegi, de a colabora dincolo de a crea o pătură de sentiment de solidaritate. Se spune că trăimi în nişte vremuri în care nu mai este timp pentru aşa ceva, dar atunci nu trebuie să ne mai plângem că nu colaborăm foarte bine. Nu există nicio altă reţetă.

Reporter: Câţi absolvenţi aţi avut până în prezent?

Mihaela Gînju: Sunt peste 500 de absolvenţi, suntem deja în al 13-lea an pe piaţă. În plus, aş vrea să adaug că noi păstrăm foarte aproape comunitatea absolvenţilor. Programul Erisma începe cu o conferinţă pe care o ţine domnul Horia Patapievici, în fiecare an pe o altă temă. Aici invităm toată comunitatea, vin peste 100 de oameni. Ieşim în oraş, mergem de la unii la alţii la evenimente. Se creează o legătură şi când sunt invitaţi la evenimente vin cu încredere că vor întâlni oameni ca ei. Ştiu deja că dacă cineva a abslovit cursurile Erisma poţi să ai încredere în acea persoană.

Reporter: Vă gândiţi să creaţi astfel de programe şi în afară?

Mihaela Gînju: Nu, nu ne-am propus. Ne-am convins destul de repede că abordarea este culturală şi felul în care noi am gândit acest concept este aplicabil românilor pentru că există un fond în care înţelegem lucrurile. Un englez a crescut într-o cultură diferită, de exemplu, şi are poate alte probleme la care s-ar uita, iar altele i s-ar părea derizorii dintre cele pe care le discutăm noi aici, la fel şi un american. Ţine foarte mult de felul, spiritul, cultura din care provii şi de şcoala pe care ai urmat-o. La noi, în şcoala din România, încă ne spargem capul cu multă matematică, şi asta cred că este o abordare greşită. Matematica este importantă, dar este doar un element dintr-un pachet.

Reporter: Ce aşteptări financiare aveţi pentru anul în curs?

Mihaela Gînju: Pentru noi anul s-a încheiat întrucât seria a fost vândută. În plus, în fiecare an am avut toate locurile vândute.

Reporter: Vă mulţumesc!