Sub acoperirea convenabilă a crizei din Ucraina, situaţia economică din Europa continuă să se deterioreze. Evoluţia Irlandei, ţară grav afectată de criza financiară globală, reprezintă unul dintre semnalele acestei tendinţe, în ciuda declaraţiilor optimiste ale oficialilor europenei şi a finalizării acordurilor financiare cu organizaţiile internaţionale.
Este adevărat că s-a înregistrat o scădere puternică a costurilor de finanţare ale guvernului, iar autorităţile de la Dublin se pot lăuda cu noi emisiuni de obligaţiuni, dar este suficient pentru a proclama sfârşitul crizei?
Nici pe departe. Morgan Kelly, profesor de economie la University College Dublin, a avertizat recent, într-un articol din Irish Times, că "adevărata criză economică va începe când se va opri creditul de la BCE".
Va fi ascultat profesorul Kelly de această dată, având în vedere că avertismentele sale din urmă cu câţiva ani, înainte de explozia bulei imobiliare din Irlanda, au fost ignorate?
Declaraţiile profesorului irlandez vin pe fondul unei scăderi semnificative neaşteptate a Produsului Intern Brut în T4 2013, cu o rată trimestrială de 2,2%, care a determinat transformarea unei creşteri anuale de 2,9% în T3 2013 într-un declin de 1,2% în ultima parte a anului (vezi grafic) şi o contracţie de 0,3% pentru întreg anul.
De 57 de luni, creditul privat înregistrează contracţii anuale, cele mai afectate fiind IMM-urile. Sub povara datoriilor imense acumulate în anii de boom, acestea mai supravieţuiesc doar ca urmare a "bunăvoinţei" băncilor, care nu mai au alternative la refinanţarea pe termen nedeterminat a creditelor, după cum se mai arată în articolul din Irish Times.
Oare cum se va descurca sectorul privat când dobânzile vor începe să urce către nivelul considerat normal pe pieţe, de circa 5%? Cum vor putea fi rambursate datorii care au ajuns la 316,7% din PIB în T3 2013, conform datelor de la Banca Irlandei?
Şi atunci, care este explicaţia "miracolului" irlandez? În opinia profesorului Kelly, răspunsul este dat de două silabe magice: "Draghi".
Omul providenţial de la conducerea BCE a făcut posibilă scăderea costurilor de finanţare ale Irlandei, deoarece "piaţa ştie că Draghi ne garantează datoriile", mai precizează profesorul irlandez.
Minunile banilor ieftini de la BCE au reuşit să insufle aparenţa vieţii chiar şi pe piaţa imobiliară rezidenţială. Conform datelor oficiale, preţurile au crescut cu 8,4% în ianuarie 2014 faţă de minimul înregistrat în martie 2013. Cu toate acestea, ele rămân cu aproape 50% mai mici decât maximul din septembrie 2007.
În condiţiile în care creditul bancar îşi continuă tendinţa de scădere, de unde vin finanţările care creează această aparenţă a redresării? Din umbră. Mai precis din aşa-numitul "sistem bancar din umbră", constituit din instituţii financiare nebancare, cum sunt fondurile de hedging sau fondurile de piaţă monetară. Acestea sunt antrenate în procesul creditării şi prezintă, de cele mai multe ori, legături puternice cu fondurile de investiţii şi societăţile de asigurări.
Un articol recent din cotidianul online Deutsche Wirtschafts Nachrichten arată că sistemul financiar din Irlanda a ajuns să fie dominat de "băncile din umbră", pe fondul dispariţiei efective a sectorului bancar privat clasic, iar Irlanda a devenit o "colonie a marilor bănci internaţionale".
Conform unei ştiri din Frankfurter Allgemeine Zeitung, economiştii băncii centrale a Irlandei au estimat că 70% dintre tranzacţiile de pe piaţa financiară se desfăşoară în afara sectorului bancar clasic, iar instituţiile financiare prin care trec banii sunt, de cele mai multe ori, doar o căsuţă poştală găzduită de International Financial Services Centre din Dublin.
Aceste firme, care nu au angajaţi şi nu plătesc taxe, prosperă prin tranzacţionarea creditelor, o afacere deosebit de profitabilă în condiţiile politicilor monetare actuale ale Băncii Centrale Europene.
Irlandezilor le-a mai rămas, se pare, doar povara unei extraordinare datorii publice, generată de împrumuturile guvernamentale pentru salvarea băncilor.
Un studiu realizat de Merrill Lynch în 2008, la cererea guvernului de la Dublin, arăta că salvarea băncilor va costa cel mult 16,4 miliarde de euro, după cum scrie Bloomberg. Până în urmă cu câteva zile studiul a fost secret, publicarea sa fiind rezultatul unei cereri adresate de un parlamentar din opoziţie.
Având în vedere că valoarea totală a notei de plată pentru susţinerea sistemului bancar s-a ridicat la circa 64 de miliarde de euro, nu este de mirare că autorităţile au dorit menţinerea secretului, mai ales că au şi plătit peste 7 milioane de euro pentru "serviciile" ML.
Estimarea "greşită" a analiştilor de la Merrill Lynch a contribuit semnificativ la decizia de garantarea integrală a datoriilor băncilor de către guvern, garantare care a condus, ulterior, la solicitarea împrumuturilor de la FMI şi UE. Efectele asupra datoriei publice au fost dramatice. Aceasta a crescut până la 117,4% din PIB în 2012, conform ultimelor date oficiale, de la 24,9% în 2007.
Cu toate declaraţiile oficiale optimiste, foarte mulţi cetăţeni ai Irlandei au considerat că trebuie să-şi reconstruiască viaţa pe alte meleaguri. Emigraţia din ultimii ani a fost aşa de ridicată, încât singurul termen de comparaţie este emigrarea în masă de la mijlocul secolului al XIX-lea, determinată de "Marea Foamete".
Cei care au rămas mai speră, poate, la revenirea zilelor de glorie ale "tigrului celtic", dar povara datoriilor nu face decât să consume baza industrială a ţării şi, odată cu ea, perspectiva unei redresări reale.
1. o parere
(mesaj trimis de costin în data de 21.03.2014, 13:55)
Fii ma odata mai optimist ca ne-ai terminat de cativa ani cu articolele tale pesimiste citand numai analisti asiderea!
1.1. Pt Costin (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Stoian George-Daniel în data de 24.03.2014, 15:27)
Optimismul fara nici o baza reala nu inseamna decat inconstienta. Iar domnul Calin Rechea nu cred ca-si permite luxul de a fi un inconstient.
Felicitari pentru articolele dvs, dl Rechea. Desi pe unii ii supara adevarul, eu cred ca suntem destui cei care apreciem franchetea dvs.