MIŞELIA TRANZIŢIEI (O ANALIZĂ PE BUGET) Privatizarea ne-a mărit datoriile!

• AVAS, în deficit continuu, deşi vinde mereu • De fapt, are loc o privatizare frauduloasă a profiturilor - delict de subminare a economiei naţionale • Împrumuturi externe ale statului, rambursate din contribuţiile sociale • Banca Naţională pierde fără încetare - unde se duc banii?! • Dezinflaţia ne costă mai mult decât ar costa dezvoltarea economică

Preambul

I. Im­punerea veniturilor prin taxe şi impozite, contribuţiile sociale, alienarea avuţiei publice naţionale prin privatizare şi amanetarea capacităţii viitoare de dezvoltare a ţării prin îndatorare publică externă şi internă au fost şi rămân o problemă vitală, nu numai de dezvoltare social-economică a ţării şi de susţinere a stabilităţii politice dar şi de supravieţuire a statului.

II. Alienarea dreptului Parlamentului - singura putere legitim însărcinată cu construcţia instituţională a viitorului Româ­niei - de a sancţiona şi valida prin vot bugetul public naţional în integritatea lui, a devenit critică, pe fondul derulării neconforme şi a rezultatelor catastrofale pe care le-a înregistrat procesul de bugetare a banilor publici.

Decelarea cauzelor şi a factorilor care au condus la această stare de fapt constituie un demers complex, dificil şi, nu rareori, riscant, dat fiind că problema este deosebit de sensibilă, în primul rând, politic.

A accepta însă, perpetuarea manierei actuale de execuţie a Bugetului Public naţional, în­seam­nă deopotrivă o lipsă criminală de responsabilitate şi deopotrivă o participare tacită la prăbuşirea sigură a capacităţii Româ­niei de a-şi administra viitorul.

Pentru a înţelege despre ce este vorba, căteva constatări factuale:

- Bugetul Public Naţional (BPN) reprezintă o construcţie financiară (proiecţie fundamentată economic, financiar şi juridic) în care sunt previzionate agregat natura şi cuantumul resurselor financiare publice (vezi punctual I din preambul) şi modul de cheltuire (alocare) a acestora. - Raţiunea construcţiei BPN constă în asigurarea finanţării efective a cererii solvabilizate de bunuri şi servicii publice, de redistribuire a veniturilor şi de stabilitate dinamică a activităţii economice. Coerenţa politicilor financiare este în acest caz o cerere negociată, rezolvată exclusiv de Parlament (prin vot).

- din cele 15 componente de structură ale Bugetului Public Naţional, în fapt , toate finanţate prin sancţionarea puterii de cumpărare trecute, prezente şi viitoare a populaţiei, Parlamentul româniei nu sancţionează prin vot decât 4; restul, adică 11 proiecţii bugetare, prin conlucrarea neconstituţională a Puterii şi opoziţiei, dar şi prin fructificarea insuficienţei în domeniul de expertiză al finanţelor publice, au intrat sub căciula proteguitoare şi sunt la discreţia înalt clientelară (cel puţin politic!) a Puterii executive.

Clarificări

A. Structura economică a Bugetului general consolidat

În consonanţă cu instituţionalizarea adoptată de Ministerul Finanţelor publice, Bugetul general consolidat (în fapt expresia factuală a Bugetului Public naţional) este format structural din:

1. Bugetul de stat,

2. Bugetele locale,

3. Bugetul asigurărilor sociale de stat,

4. Bugetul asigurărilor pentru şomaj,

5. Bugetul fondului unic de asigurări sociale de sănătate,

6. Bugetul Companiei naţionale pentru infrastructură rutieră,

7. Bugetul autorităţii pentru valorificarea activelor statului (AVAS),

8. Bugetul activităţilor de privatizare,

9. Bugetul trezoreriei statului,

10. Bugetul activităţilor finanţate integral din venituri proprii.

Pentru echilibrarea raportului dintre cererea de bunuri şi servicii publice(1) şi oferta de venituri bugetare care decurge din evoluţia prezumată a mediului economic şi social naţional, în construcţia bugetară se funcţionalizează instituţia creditului, astfel că, în execuţia bugetară sunt prezente două poziţii specifice acestei instituţii:

11. Credite externe acordate ministerelor (finanţarea din datorie publică externă a deficitului de venituri cu care se confruntă bugetul general consolidat) şi

12. Împrumuturi interne (finanţarea din datorie publică internă a aceluiaşi deficit)

Urmare a procesului complex de integrare a României în Uniunea Europeană, la resursele de finanţare a cererii globale de bunuri şi servicii publice prezentate mai sus s-a adaugat un nou buget,

13. Bugetul fondurilor externe nerambursabile(2)

Din considerente funcţionale, în bugetul general consolidat se adaugă şi se evidenţiază distinct o poziţie corectivă pentru evitarea efectelor dublei înregistrări a resurselor de finanţare:

14. Bugetul transferurilor între bugete - sume care se scad pentru a evita dubla înregistrare a resurselor bugetare care se transferă de la un ordonator de credite la altul, conform mecanismelor de finanţare inter-sectoriale(3);

În vederea bugetării complete a cheltuielilor, în BGC se evidenţiază şi,

15. Cheltuieli de natura datoriei publice

Conform principiului funcţionalizat, deşi reprezintă un consum efectiv de resurse financiare, aceste cheltuieli nu sunt luate în considerare la dimensionarea deficitului bugetar al BGC proiectat(4) (conform metodologiei adoptate, se scad).

B. Construcţia constituţională a instituţiei validării veniturilor şi cheltuielilor Bugetului general consolidat

Înainte de analiza comparată a evoluţiei calitative(5) şi cantitative a bugetului general consolidat trebuie observată modalitatea, la prima vedere bizară, adoptată în construcţia constituţională a instituţiei validării:

Art. 138 - Bugetul public naţional - prevede la paragraful (1):

Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. Iar la paragraful (2):

Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.

Sarcina validării de către Parlament a bugetelor prevăzute la Art. 138 (2) o regăsim, la fel de ciuntită, la art. 65, paragraful (2) punctul b) din Constituţie privind lucrările în şedinţe comune ale celor două camere ale Parlamentului, care prevede că unul dintre motivele de întrunire a acestora îl constituie:

- aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat!

După cum se observă, Constituţia, la Art. 138 (1) ia în considerare ca elemente de structură ale bugetului public naţional doar 2 bugete!

De fapt, avem de-a face cu o tară totalitară a "căciulii bugetare" sub care erau adăpostite toate fondurile publice socialiste (evident cu excepţia celor afluite în conturile "la purtător" ale defunctului PCR), tară preluată nefericit în economia articolului menţionat.

De aici, şi aparenta rămânere în afara cererii constituţionale a celorlalte bugete (Bugetul asigurărilor pentru şomaj, Bugetul fondului unic de asigurări sociale de sănătate, Bugetul Companiei naţionale pentru infrastructură rutieră, Bugetul autorităţii pentru valorificarea activelor statului (AVAS), Bugetul activităţilor de privatizare, Bugetul trezoreriei Statului, bugetul transferurilor, bugetul fondurilor nerambursabile şi evident Cheltuielile de natura datoriei publice!)

În forma actuală, există două "inovaţii":

În Bugetul de stat s-a introdus ca anexă Bugetul fondului unic de asigurări sociale de sănătate, iar in Bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Dacă introducerea Bugetului asigurărilor pentru şomaj în Bugetul asigurărilor de stat poate fi considerată o încercare de revenire la textul Constituţiei, introducerea Bugetul fondului unic de asigurări sociale de sănătate ca anexă în Bugetul de stat este incorectă atât din perspectiva resurselor de constituire a resurselor de finanţare (contribuţii ale angajaţilor şi angajatorilor preponderent private(6) cât şi din cea a execuţiei (principial, resursele de venituri sociale colectate pentru solvabilizarea mutuală a cererii colectivităţii se administrează privat, şi oricum, nu de Executiv(7)

Cum Constituţia prevede aprobarea Bugetului public naţional de Parlament, trebuie observat că, În fapt, deşi toate bugetele din structura Bugetului General Consolidat se constituie prin sancţionarea puterii de cumpărare prezente şi viitoare a persoanelor fizice şi juridice, prin lăsarea în afara sancţiunii parlamentare a majorităţii bugetelor din BGC s-a instituţionalizat, nu numai imoral, un delict de omisiune !

Amputarea operaţională a prerogativelor constituţionale încredinţate Parlamentului în sfera Bugetului public Naţional (sancţionarea şi aprobarea prin vot a tuturor componentelor sale) şi lasarea la discreţia Puterii Executive a unor componente din construcţia acestuia (atât în domeniul resurselor financiare care se fac venituri la BGC, cât şi în cheltuirea acestora) a condus, deja, la stări de lucruri cel puţin preocupante !

Oare, exemplul flagrant pe care îl constituie scoaterea dintre prerogativele Parlamentului a dreptului de validare prin vot a bugetelor prin care se gestionează privatizarea şi post-privatizarea, adică alienarea avuţiei naţionale în raport cu proprietarul ei de drept - naţiunea, nu constituie, din punct de vedere juridic, un caz de lez-Constituţie, de lez-naţiune?

Oare starea de fapt care se regăseşte în execuţiile bugetare proiectate pentru Bugetul autorităţii pentru valorificarea activelor statului (AVAS) şi pentru Bugetul activităţilor de privatizare care, fără excepţie, în ultimii ani au avut, aberant, ca numitor comun, deficite bugetare semnificative, nu constituie mai mult decât încălcarea Constituţiei ? Nu cumva, aceste execuţii bugetare, acoperite de un şubred suport juridic, constituie, pe fond, o speţă a "ingineriilor financiare"?

O a doua consecinţă se poate identifica la nivelul Bugetelor locale şi a bugetelor cu certă vocaţie socială: Bugetul asigurărilor sociale de stat, Bugetul asigurărilor pentru şomaj si Bugetul fondului unic de asigurări de sănătate, care, fără excepţie, sunt proiectate cu excedente.

C. De ce se poate şi aşa?

Pentru că:

1. Cu organismele internaţionale se negociază deficitul bugetului consolidat şi nu deficitul bugetului de stat, "manipulările" de structură în BGC fiind posibile, de ce să nu profităm ?!

2. Deficitul bugetului consolidat se constituie, conform mecanismului financiar adoptat, din suma algebrică a soldurilor bugetelor din structura sa. În acest context, execuţia bugetară globală poate fi proiectată, în lipsa controlului parlamentar, aşa cum vrea Puterea! De exemplu, cu solduri pozitive la unele bugete (din 2001, fără excepţie bugetele locale şi sociale) care permit, prin efectele mecanismului de calcul (vase comunicante), o creştere a oricărui sold negativ din structura bugetului consolidat, cu până la suma acestor solduri, fără ca deficitul BGC să fie influenţat!

3. Constituţia nu cere expres decât respectarea prevederilor art. 65 paragraf (2), alin. b) fiind permisivă pentru abuzuri şi chiar acte de lez-naţiune (ex. Privatizări fără echivalent, adică alienare de avuţie naţională)

4. "Cheltuielile de natura datoriei publice", în fapt costurile complete ale creditelor din anii precedenţi devenite scadente (rate, dobânzi şi comisioane care se plătesc din veniturile exerciţiului curent) se exclud din cheltuielile totale proiectate pentru anul fiscal de referinţă (deficitul bugetar negociat se calculează după scăderea acestora din totalul cheltuielilor bugetare!). De ce să ne facem griji, ele nu sunt validate de Parlament şi... discutăm de deficit bugetar fără să luăm în calcul restricţia generată de serviciul datoriei publice (externe şi interne)!

5. În Parlament, sunt prezentate spre a fi sancţionate şi validate prin vot, decât execuţiile Bugetului de stat propriu-zis (în care a fost inclus din motive de < căciulă > şi Bugetul fondului unic de asigurări sociale de sănătate) şi a Bugetul asigurărilor sociale de stat propriu-zis (în care a fost inclus şi bugetul fondului de şomaj), manieră flagrant insuficientă pentru a valida deficitul propus de Executiv !

6. Între Dreptul la informaţie prevăzut de art. 31, paragraf (1) şi (2)(8) şi construcţia sa constituţională în domeniul finanţelor prin prevederile art.138 alin. (2) întărită prin prevederile art. 65, paragraf (2) alin b)(9), Bugetul General Consolidat nu face obiectul sancţiunii prin vot a Parlamentului şi relevă o înţelegere voit distorsionată a rolului singurei Puteri, plenar legitime în stat, singura rezultată din alegeri.

Pentru clarificare, este deja evident că:

a) demersul de supunere spre sancţionare şi validare de către parlament doar a bugetului de stat şi a Bugetului asigurărilor sociale de stat este neconformă constituţional (în primul este introdus bugetul FNUASS constituit din contribuţii sociale, iar cel de-al doilea excede rigorilor legii fundamentale, prin înglobarea bugetului asigurărilor sociale de şomaj) a creat spaţii de manevră fructificate copios de executiv;

b) inconsecvenţele constituţionale permit aplicaţii financiare cvasi-legale cu efecte nocive asupra dezvoltării economice şi sociale a României (vezi, de exemplu, proiecţia cu deficite a bugetelor prin care se administrează procesele de privatizare şi "coafarea" deficitului bugetar prin neluarea în considerare a datoriei publice scadente!)

c) bugete de importanţă crucială atât pentru constituirea resurselor publice de finanţare a producţiei de bunuri şi servicii publice cât şi pentru managementul pe termen mediu şi lung a bunăstării naţionale au devenit "indemne" de sancţiunea Parlamentului, deşi, pe de o parte,

- sancţionează ilegal avuţia naţională acumulată (privatizarea, dincolo de vorbe, înseamnă crearea de lichidităţi la dispoziţia executivului prin alienarea, fără referendum(!), a avuţiei naţionale, proprietate publică a statului şi implicit a societăţii civile şi nu proprietatea privată a statului (!?), iar pe de altă parte,

- crează ilegal transferuri de avuţie naţională fără echivalent - ex. Bugetul AVAS şi Bugetul activităţilor de privatizare care prevăd că managementul privatizării (vânzării de active) în anul 2007 să se încheie nu cu venituri ci cu o pierdere cumulată de 234 milioane RON (în fapt o socializare vulgară a pierderilor), adică o înstrăinare agregată de resurse de avuţie naţională de 229 milioane RON, nu fără echivalent, ci cu pierderea menţionată!

Beneficiari ai celor 463 milioane RON: interese private numite "sofisticat", investitori instituţionali sau investitori strategici (în fapt o privatizare oneros-frauduloasă a profiturilor!)

Iinterpretarea execuţiilor Bugetului AVAS şi a Bugetului activităţilor de privatizare prin soldurile negative cu care acestea au fost proiectate relevă în primă instanţă că managementul proceselor de privatizare (mai corect, alienarea drepturilor legitime de proprietate asupra avuţiei naţionale) a fost şi a rămas fundamental disjunctă în raport cu proprietarii de drept (cetăţenii României) şi implicit cu interesul naţional.

A pune pierderile proiectate la aceste bugete pe seama demersurilor "necesare" de reconvenţionalizare a contractelor de privatizare înseamnă de fapt a recunoaşte (cu deferenţă) exonerarea de responsabilitate, inclusiv patrimonială, a celor plătiţi din bani publici pentru reconversia pro-dezvoltare a avuţiei naţionale.

În fapt avem de-a face cu un dublu impact, în opinia mea penal, şi oricum, "strigător la cer":

-deşi proprietatea asupra activelor supuse privatizării este deţinută (la origine) de drept - în devălmăşie - de contribuabili (avuţie naţională), prin mecanismele de privatizare funcţionalizate, aceasta se înstrăinează fără nici-un echivalent decelabil, se alienează în favoarea unor interese private;

-transferul fără echivalent a unei părţi din fondurile publice în favoarea unor investitori privaţi, conduce în fapt:

- la o redistribuire vulgar imorală a efortului societal de susţinere a finanţelor publice către interese private "sofisticate", de fapt o sancţionare imorală a capacităţii de solvabilizare a cererii ferme de bunuri şi servicii publice şi, deloc complementar,

- la finanţarea din bani publici a polarizării sociale, a îmbogăţirii, fără merite economice oneste, a "sofisticaţilor".

Soldurile negative(10) proiectate pentru execuţiile bugetare ale proceselor de privatizare reprezintă concomitent :

-extracţii de solvabilitate fără echivalent din veniturile publice constituite prin sancţionarea puterii de cumpărare sacrificate de persoanele fizice şi juridice din România în fiecare an;

-alienarea fără echivalent (vinderea în pierdere) a unor active din patrimoniul public naţional (avuţia naţională);

-scăderea puterii de cumpărare a bugetului - sancţionarea paraeconomică a cererii de bunuri şi servicii publice solvabilizate prin privatizare ;

-susţinerea para- şi anti-economică din bani publici a capitalizării sectorului privat;

Cu alte cuvinte, asistăm, nu la potlogării mărunte, ci la fraude instituţionalizate cu efecte devastatoare atât asupra mediului economic căt şi, mai ales, asupra ambientului societal naţional.

Observaţie

Dacă pierderile medii de "127% pentru fiecare leu re-privatizat" pe care le înregistrează bugetul AVAS pot fi încadrate în categoria "discutabil", pierderile medii de 315% pe care le înregistrează Bugetul Activităţilor de privatizare, se încadrează, indiscutabil, la categoria "delict de subminare a economiei naţionale".

Trebuie observat că, la prima vedere paradoxal, deficitul bugetului general consolidat este fără excepţie mai mic decât suma deficitelor înregistrate de Bugetele proiectate cu deficit. In fapt, este doar o diminuare scriptică !

Diminuarea aparentă a deficitului se datorează unei aplicaţii "sui generis" a vaselor comunicante: soldurile proiectate ca excedente, compensează o parte din deficitele înregistrate la celelalte bugete.

În fapt, compensare este fictivă (!) pentru că, legea finanţelor publice nu permite - şi aşa este corect! - transferuri dintr-o categorie de resurse financiare pentru a susţine cheltuielile susţinute din alte categorii de venituri.

Deficitul real se constituie din ceea ce se cheltuieşte excedentar.

Explicit, excedentele de resurse financiare proiectate la bugetele locale şi la bugetele cu vocaţie socială nu pot fi transferate nici la Bugetul de stat, nici la Bugetul AVAS, nici la Bugetul activităţii de privatizare şi nici la bugetul CNADNR !

D. Finanţarea Bugetului general consolidat din resurse atrase (credite)

Deşi recomandarea susţinerii din resurse atrase a BGC convine că o finanţare din credite interne este şi mai ieftină şi neinflaţionistă, orientarea Puterii este clară către completarea cererii de fonduri din resurse externe; mai mult, observăm că afirmaţia - creşte semnificativ FBCF - îşi găseşte suportul nu în resurse interne curente (fiscale, nefiscale, de capital, credite interne, într-un cuvânt dezvoltare economică sănătoasă), ci în îndatorare externă, adică prin trecerea acestor costuri în sarcina generaţiilor viitoare!

Faţă de anul precedent apetitul pentru îndatorare externă creşte în 2007, în termeni nominali cu 34%!

E. Efectele calitative ale bugetării în domeniul economic

Mai puţin vizibilă, calitatea creşterii economice şi sănătatea mediului economic pot fi decelate consistent prin analiza comparată a IPC şi a deflatorului PIB şi prin estimarea costului dezinflaţiei localizat la banca centrală sub formă de pierderi.

Trecerea băncii centrale la operaţiuni de sterilizare a excesului de lichiditate prin folosirea instrumentelor specifice conceptului de open-market (în principal operaţiuni reverse-repo cu titluri de stat) şi atragerea de depozite (remunerarea renunţării temporare la disponibilităţile de putere de cumpărare), alături de liberalizarea contului de capital, a generat pierderi semnificative care afectează considerabil capacitatea de finanţare a bugetului consolidat.

Primă remarcă: BNR a devenit din furnizor tradiţional de fonduri publice un consumator consacrat. Este vorba de mii de milioane ron care se scurg < efectiv > din conturile BNR în conturi private (unul din efectele perverse ale privatizării fără noimă a sistemului bancar ?!)

A doua remarcă: dinamica reală a pierderilor efective de monedă naţională în euro (la cursul fiecărui an) relevă că trendul a fost ascendent până-n 2005 inclusiv (creşterea pierderii!) şi, încep să se reducă, rămânând totuşi la peste o jumătate de miliard de euro şi în 2006 şi în 2007 !

A treia remarcă: cum pierderile băncii centrale se traduc în transferuri echivalente de venituri (mecanismul este în fapt un joc cu sumă nulă, - ce se pierde într-o parte, se câştigă în cealaltă parte) rezultă, indubitabil, că cineva a câştigat Cine?

A patra remarcă: Dinamica costului unitar al dezinflaţiei exprimat în milioane RON (pierdere din operaţiuni)/punct procentual de dezinflaţie relevă că în termeni nominali costurile sterilizării sunt cvasi-constante: costul unitar brut(12) al dezinflaţiei (milioane RON) -1.225 în 2005; 1.212 în 2006; 1.244 în 2007.

A cincea remarcă: nivelul net superior al Deflatorului PIB în raport cu Indicele preţurilor de consum (IPC) relevă că intervenţia monetară a băncii centrale, deşi vizibilă în sfera inflaţiei, nu rezolvă problemele de fond ale sănătăţii economiei naţionale (inflaţia agregată); în fapt factorii inflaţionişti insensibili la operaţiunile de "open-market" ale Băncii Centrale continuă să submineze din interior stabilitatea mediului economic.

F. Ce nu trebuie uitat !

1. Scurgerile de avuţie naţională din patrimoniul Ţării, pierderile (negociate?!) şi îndatorarea fără precedent şi fără efecte reale a României reflectă costurile apropriate în procesul tranziţiei către capitalismul dâmboviţean (cu ţăcălie, de cumetrie, sau cu chelie!), pierderea de suveranitate economică şi, deopotrivă, polarizare socială, sărăcie, alienare şi excludere socială.

2. costurile masive generate de socializarea pierderilor şi privatizarea profiturilor vor fi plătite, în exclusivitate, de contribuabilul român, adică de NOI.