MOTIVARE TĂIOASĂ A INSTANŢEI CLUJENE ÎNTR-UN CAZ DE ÎNGHEŢARE A CHF: "În tot contractul de credit al OTP Bank nu se regăsesc explicit cuvintele «franci elveţieni»"

Actualizare 15:14 Curtea de Apel Bucureşti a amânat pronunţarea pentru data de 4 decembrie

-------------

Curtea de Apel Bucureşti urmează să judece, astăzi, un dosar colectiv de îngheţare a cursului francului elveţian (CHF) deschis împotriva OTP Bank, după cum a anunţat avocatul Gheorghe Piperea, pe pagina sa de Facebook.

Reunind circa 130 de reclamanţi, dosarul este unul esenţial, având în vedere atât apariţia recentă a mult-aşteptatei decizii în speţa Andriciuc contra Băncii Româneşti, cât şi apariţia unei motivări de la Curtea de Apel Cluj pentru o soluţie definitivă de îngheţare a cursului CHF.

Nu mai demult de săptămâna trecută, Curtea de Apel Bucureşti a amânat pentru două săptămâni pronunţarea într-un alt proces colectiv pe aceeaşi speţă.

În context, Gheorghe Piperea, apărătorul clienţilor în aceste cazuri, a precizat că opinia exprimată de Curtea Europeană de Justiţie (CJUE) în cazul Andriciuc - care priveşte de asemenea îngheţarea cursului francului elveţian (CHF) - va conduce la o schimbare de jurisprudenţă la Curtea de Apel Bucureşti. Avocatul a menţionat: "La Curtea de Apel Bucureşti, unde s-a creat mitul nominalismului monetar (înţeles şi aplicat invers decât spune Codul Civil), majoritatea proceselor contra băncilor au fost trântite, în defavoarea consumatorilor. Avantajul acestui proces este, însă, dublu: se judecă după cauza Andriciuc şi soluţia este supusă recursului la ICCJ. Dacă în acest caz şi în cazul de la Oradea - dosarul sursă al speţei CJUE Andriciuc - vom avea rezultate pozitive, atunci soluţiile vor putea fi extinse şi la creditele în alte valute pentru care debitorul nu are acoperire naturală la riscul valutar".

Curtea Europeană de Justiţie s-a exprimat, recent, în cazul Andriciuc, spunând că băncile trebuie să prezinte, în contractele de credit, posibilele variaţii ale cursurilor de schimb valutar şi riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină. Informaţiile instituţiilor bancare trebuie să privească nu numai posibilitatea aprecierii sau a deprecierii valutei în care a fost contractat împrumutul, ci şi impactul pe care fluctuaţiile cursului de schimb valutar şi o majorare a ratei dobânzii la împrumuturile în moneda străină îl au asupra împrumutului, conform CJUE.

Instanţa naţională va stabili caracterul abuziv al clauzei de risc valutar şi dacă aceasta a fost exprimată în mod clar şi inteligibil în contractele de credit, a decis Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Foarte dure sunt şi aprecierile CJUE referitoare la faptul că dezechilibrele într-un contract de credit în valută, chiar dacă sunt verificate la momentul încheierii contractului, totuşi ele apar ulterior.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară, până acum majoritatea proceselor de îngheţare a cursului CHF aflate pe rolul justiţiei fiind suspendate în aşteptarea deciziei CJUE în cazul Andriciuc versus Banca Românească.

• Curtea de Apel Cluj: "OTP Bank a ascuns trăsăturile periculoase şi cunoscute de profesionişti ale acestei monede de refugiu"

Motivarea primei sentinţe definitive de îngheţare a CHF pronunţată de Curtea de Apel Cluj, într-un caz deschis împotriva OTP Bank, este surprinzătoare, apreciază avocatul Piperea, menţionând: "Motivarea, surprinzătoare ca amplitudine şi simplitate, dar şi în raport de cutumele cu care ne obişnuise justiţia şcolită la seminariile de la Sinaia, este pronunţată şi chiar motivată înainte de apariţia deciziei în speţa CJUE Andriciuc. De aceea, este cu atât mai valoroasă. Decizia de la Cluj face aplicarea unui principiu (pe care, spre neştiinţa seminariştilor de la Sinaia, îl consacrase de mult CJUE în speţa Perenicova şi în speţa Pohotovost) denumit «formalismul informativ» şi care face ca, atât clauzele contractului, cât şi contractul în sine, să fie nule absolut dacă nu sunt scrise deloc în contract (aşa cum este, de exemplu, DAE sau riscul valutar) sau nu sunt exprimate într-o limbă inteligibilă pentru consumator (în cazul nostru, în limba română), ceea ce exclude acronimele, codurile, cifrurile, formulele matematice etc".

Pentru a îndeplini criteriul transparenţei, se impune ca orice clauză inclusă într-un contract să fie redactată într-o manieră clară şi neechivocă, iar pentru înţelegerea acesteia să nu fie necesare cunoştinţe de specialitate, arată motivarea Curţii de Apel Cluj, citată de Clujust.ro.

Printre altele, aceasta mai arată că echilibrul contractual între drepturile şi obligaţiile părţilor nu poate fi determinat într-un mod simplist, printr-o verificare sumară a câştigurilor şi pierderilor fiecăreia dintre părţile contractante, ci se impune a se stabili modalitatea în care clauza abuzivă a afectat echilibrul contractual, respectiv dacă, în economia generală a contractului, în prezenţa acestei clauze, poziţia profesionistului a fost întărită, în detrimentul consumatorului.

"Deşi este real faptul că reclamantul, în calitatea sa de consumator, a avut posibilitatea de a studia ofertele diferitelor instituţii de credit privitoare la tipurile de contract de credit propuse de acestea şi de a opta pentru una dintre aceste oferte, această împrejurare nu echivalează cu faptul negocierii contractului de credit încheiat în final de către consumatori", atrage atenţia textul motivării de la Cluj. Documentul precizează că nici în condiţiile generale şi nici în condiţiile speciale ale contractului de credit în litigiu, comisioanele, taxele şi spezele nu au fost definite. "Această omisiune îi este pe deplin imputabilă pârâtei, întrucât referirea la aceste eventuale, presupuse şi viitoare costuri s-a făcut în condiţiile contractuale, redactate în prealabil de către aceasta", conform sursei citate, care adaugă: "Faptul că în contractul de credit s-a menţionat în mod concret că sumele care trebuie achitate în contul unora dintre comisioane vor fi calculate conform Tarifului de taxe şi comisioane al băncii nu are semnificaţia unei definiri riguroase a acestor comisioane şi nu poate conduce la concluzia că respectivele prevederi contractuale ar fi fost redactate într-o modalitate clară şi uşor de înţeles, atât timp cât nu au fost precizate, nici măcar într-o manieră sumară, tipurile de servicii prestate de bancă, a căror contraprestaţie este reprezentată de comisioanele supuse analizei, neputându-se cunoaşte nici de către consumator şi nici de către instanţa de judecată ce servicii sunt acoperite de costurile impuse în sarcina consumatorului".

Motivarea instanţei clujene subliniază că banca şi-a arogat dreptul de a percepe costuri ce nu ar avea legătură cu contractul, fără a indica în mod explicit serviciile pe care aceste sume le-ar acoperi. "Prevederile criticate sunt de natură să creeze, în detrimentul consumatorilor şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor", menţionează documentul.

Abia la 7 ani după încheierea contractului, OTP Bank a atras atenţia reclamantului că a încheiat un contract de credit riscant în care şi-ar fi asumat riscul unor pierderi semnificative în urma fluctuaţiei cursului de schimb al francului elveţian faţă de moneda naţională, în portofoliu băncii existând la acea dată şi produse mai puţin riscante în lei sau euro, conform sursei citate, care concluzionează: "Aceste avertismente nu se regăsesc însă în contractul de credit ori în documentele/informările precontractuale prezentate apelantului anterior. (...) Francul elveţian a reprezentat o simplă monedă de cont, produsul fiind prezentat ca «denominat» în franci elveţieni, un produs financiar prezentat de profesionist drept deosebit de «avantajos» faţă de altele similare prin ocultarea brutală a riscurilor. De altfel, şi în raportările interne ale pârâtei - OTP Bank România SA - din perioada acordării creditului (2006-2007) se arată că aceste tranzacţii sunt riscante pentru consumatori datorită fluctuaţiilor de curs valutar şi că ele sunt înregistrate în contabilitatea băncii la valoarea în lei de la data acordării împrumutului. Informarea deficitară şi neinteligibilă realizată de pârâta OTP Bank România SA în calitatea sa de profesionist rezultă şi din simplul fapt că în întreg contractul de credit nu se regăsesc explicit cuvintele «franci elveţieni», ci doar denumirea criptică CHF, care este un cod al valutei respective, alături de precizarea înşelătoare şi susceptibilă de multiple interpretări că este vorba de un contract «denominat» în «CHF», aspect care sugerează că este vorba doar de o simplă valoare de referinţă pentru creditor. (...) În cazul contractului încheiat de reclamant, informarea asumată de profesionist a fost sumară, înşelătoare, incompletă. Riscul valutar nu a fost prezentat în niciun fel, produsul de creditare a fost oferit ca deosebit de avantajos doar pe baza cursului actual al monedei în care era «denominat» creditul, ascunzându-se trăsăturile periculoase şi cunoscute de profesionişti ale acestei monede de refugiu. În speţă, era vorba de contractarea unui credit pe 30 de ani, perioadă în care era extrem de probabil să apară alte crize financiare internaţionale, francul elveţian având deja 20 de episoade de apreciere substanţială în cei 13 ani anteriori acordării creditului (1993-2006)".

• Instanţa clujeană: "Banca şi-a asumat un scop speculativ"

Produsul financiar oferit de OTP Bank România este doar în aparenţă un simplu contract de credit de consum, în realitate fiind un instrument financiar derivat conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, întrucât valoarea sa depinde de valoarea unui activ de bază; nu necesită o investiţie netă iniţială sau presupune o investiţie iniţială mai mică decât cea necesară pentru alte active cu răspuns similar la modificările pieţei; este decontat la o dată ulterioară, arată motivarea de la Cluj, adăugând: "OTP Bank România şi-a acoperit şi izolat riscurile valutare, poziţiile sale valutare fiind închise. În calitatea sa de profesionist, banca şi-a asumat un scop speculativ, prin confirmarea previziunilor evoluţiei cursului CHF".

Astfel, conform documentului citat, reclamantul nu a fost niciodată informat complet, corect şi precis de către bancă, "în calitatea sa de profesionist sofisticat din domeniul financiar-bancar", înainte de încheierea contractului de credit, asupra posibilităţii creşterii cursului CHF aplicabil ratelor lunare cu peste 130% în câţiva ani şi asupra posibilităţii înregistrării unor pierderi semnificative, "deşi aceste aspecte erau cunoscute profesioniştilor în privinţa monedelor de refugiu cum este francul elveţian".

Instanţa din Cluj subliniază, printre altele, că fiecare parte trebuie nu doar să primească echivalentul a ceea ce dă, ci şi să nu fie supusă unor obligaţii disproporţionate faţă de cele ale celeilalte părţi: "Echilibrul căutat nu este un ideal, ci un minimum care nu admite disproporţii semnificative. Dacă există un dezechilibru semnificativ, principiul echilibrului contractual permite judecătorului să stabilească un echilibru acolo unde acesta lipsea de la început sau să-l restabilească dacă acesta a fost rupt".

În speţă, pe lângă obligaţia de restituire a împrumutului la cursul actual majorat şi cu 130% faţă de momentul acordării, şi teza a II-a a art. 12.2 din contractul de credit are un caracter abuziv evident, dezechilibrat şi contrar exigenţelor bunei-credinţe, întrucât permite băncii să stabilească singură şi discreţionar cursul valutar la care îi încasează consumatorului ratele, permiţând profesionistului să aleagă dintre conturile consumatorului în alte monede decât moneda în care este "denominat" creditul, pe care dintre ele să îl debiteze şi să aleagă varianta de schimb valutar cea mai profitabilă pentru bancă şi cea mai păgubitoare pentru consumator", conchide motivarea, potrivit site-ului citat mai sus.

• CA Cluj: "Împrumutatul nu a avut efectiv la dispoziţie un împrumut exprimat în CHF"

Un alt aspect subliniat de instanţa din Cluj este acela că împrumutul "a fost virat în contul de CHF, reconfigurat concomitent de pârâtă în euro (moneda de plată negociată pentru vânzare) şi lei utilizarea creditului potrivit destinaţiei negociate fiind euro": "Preţul vânzării, în vederea căruia urma să fie utilizat creditul cu destinaţie specială a fost negociat în euro. În etapa precontractuală, împrumutătorul a fost informat asupra faptului că suma necesară achiziţionării imobilului este necesară în euro. Împrumutatul nu avea nevoie, nu dorea şi nici nu a utilizat efectiv moneda în care creditul a fost individualizat. Virarea împrumutului în franci elveţieni a reprezentat strict o operaţiune scriptică. Banca a solicitat şi condiţionat ca viramentul împrumutului şi schimbul valutar să se realizeze numai prin mijlocirea sa, în conturi deschise la această unitate bancară şi la cursul stabilit de ea.

În sinteză, împrumutătorul ştia că împrumutatul are nevoie de suma împrumutată în euro. A oferit în schimb un împrumut denominat în CHF. În momentul în care a eliberat creditul (concomitent) a efectuat schimbul valutar în condiţiile impuse de ea, nenegociate cu împrumutatul, şi a virat în contul cumpărătorului preţul vânzării în euro, suma reală de care împrumutatul avea nevoie.

Împrumutatul nu a avut efectiv la dispoziţie un împrumut exprimat în CHF. Nu a avut libertatea de a decide în ce condiţii se poate face schimbul valutar, nu a putut dispune liber de valoarea exprimată în CHF.

Viramentul, schimbul trebuiau autorizate şi realizate strict prin intermediul împrumutătorului la paritatea pe care o agrea această entitate. Implicit, costurile aferente acestei operaţiuni au fost impuse de finanţator, împrumutatul neavând control ori dreptul de a face opoziţii cu privire la acestea. Din această perspectivă, semnarea ordinului de schimb valutar nu poate primi valenţele pretinse de împrumutător şi nu poate constitui dovada faptului că francul elveţian este moneda reală de creditare şi nu monedă de substituţie. (...) În concluzie, francul elveţian a fost utilizat ca o monedă de substituţie, exclusiv pentru conservarea/sporirea valorii economice a contractului şi nu ca monedă de creditare. (...) Concluzionând că moneda în care a fost tras creditul nu a fost CHF, transferarea riscului valutar la împrumutat nu conduce numai la existenţa unui dezechilibru vădit între drepturile şi obligaţiile părţilor, dar este şi contrară bunei credinţe, consumatorul fiind obligat să achite ratele într-o altă monedă decât cea în care a tras efectiv creditul, suportând nejustificat orice devalorizare, fără nicio limită şi fără ca acest risc să-i fi fost devoalat explicit şi negociat, fiind încălcată astfel şi obligaţia de informare. În consecinţă, un remediu plenar, apt să înlăture toate consecinţele negative care derivă din instituirea clauzelor abuzive prevăzute de art. 12.2 îl constituie stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit mai sus menţionat, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit".

• Instanţa clujeană: "Felul în care a fost cosmetizat creditul denominat în CHF l-a transformat într-un produs credibil şi tentant, chiar irezistibil"

Printre altele, instanţa din Cluj mai motivează că împrumutătorul are şi trebuie să aibă interesul ca debitorul său să fie solvabil pentru rambursarea creditului fără o dificultate previzibilă, menţionând: "Imposibilitatea împrumutatului de a aprecia, evalua avantajele şi inconvenientele care pot rezulta din contract echivalează implicit cu imposibilitatea finanţatorului de a estima la data încheierii convenţiei dacă este sau nu în măsură să realizeze la rându-i interesul partenerului său contractual".

În acest context, Curtea consideră că se justifică restabilirea echilibrului prin adaptarea contratului în scopul înlăturării efectelor nocive generate de instituirea acestora.

Creditele imobiliare destinate publicului larg erau recent lansate pe piaţă, iar consumatorul român obişnuit nu avea exerciţiul decelării între particularităţile diverselor monede străine folosite ca monede de referinţă, menţionează sursa citată, apreciind că "între statutul de profesionist al finanţatorului şi amatorismul consumatorului nu se poate pune semnul egalităţii".

Felul în care a fost cosmetizat creditul denominat în CHF l-a transformat într-un produs credibil şi tentant, chiar irezistibil, a completat sursa citată, adăugând: "În contextul neinformării corecte a consumatorului nu se poate susţine în mod legitim faptul că riscul major intervenit (fluctuaţia valutară) decurge din natura contractului. (...) Sub apanajul nominalismului monetar nu poate fi tolerat dezechilibrul contractual generat de fluctuaţia monedei în care s-a generat creditul, fluctuaţie care conduce la împovărarea excesivă a obligaţiei de restituire şi ruina debitorului. Dublarea obligaţiei de restituire a capitalului cu dobânzile aferente poate constitui un impediment insurmontabil al executării acesteia, fiind injustă, nelegitimă".

Împrumutătorul avea obligaţia de a se abţine de la producerea prejudiciului, subliniază instanţa citată, care apreciază că "intervenţia" ei este "imperios necesară" pentru restabilirea echilibrului contractual.

În acest context, Curtea de Apel constată nulitatea absolută a clauzei prevăzute în art. 12.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă, "cu consecinţa stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit mai sus menţionat, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit, respectiv 1,9924 LEI/1 CHF". Instanţa obligă banca să plătească debitorului suma de 3.720 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată şi 3.600 lei - cheltuieli de judecată în apel.