De la 1 ianuarie 2025, entităţile active în sectorul asigurărilor de viaţă şi al produselor financiare vor avea obligaţia de a raporta semestrial către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) informaţii detaliate despre contractele încheiate cu persoanele fizice rezidente. Această măsură marchează o schimbare semnificativă în relaţia dintre autorităţile fiscale şi sectorul financiar şi vine în contextul intensificării schimbului de informaţii fiscale la nivel european, fiind parte din eforturile mai ample de combatere a evaziunii fiscale şi de creştere a transparenţei financiare. Introducerea acestei noi raportări aliniază practicile fiscale naţionale la cerinţele europene privind cooperarea în domeniul fiscal şi recuperarea creanţelor.
Până acum, obligaţiile fiscale ale entităţilor din sectorul asigurărilor şi al investiţiilor financiare se limitau la raportări de natură contabilă sau reglementări specifice impuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Prin introducerea noii raportări semestriale către ANAF, companiile sunt chemate, în premieră, să furnizeze date detaliate despre persoanele fizice care achiziţionează asigurări de viaţă şi alte produse financiare. Această obligaţie a fost introdusă pentru a permite ANAF să răspundă eficient cererilor de asistenţă din partea altor state membre în materie de recuperare a creanţelor fiscale, conform Directivei europene 2010/24. În lipsa acestui mecanism, autorităţile fiscale din România întâmpinau dificultăţi în colectarea informaţiilor privind asigurările de viaţă şi alte produse financiare contractate de rezidenţi.
Obligaţii similare de raportare există şi în alte state membre ale Uniunii Europene, unde companiile de asigurări şi instituţiile financiare sunt obligate să furnizeze periodic autorităţilor fiscale informaţii despre produsele financiare deţinute de persoanele fizice.
Cum arată noile obligaţii de conformare ale companiilor locale
Noua raportare fiscală semestrială este reglementată prin Ordonanţa de Urgenţă 125/2024 şi completată de Ordinul ANAF 7.158/2024, care a fost publicat recent şi aduce detalii de implementare propriu-zisă, precum modelul declaraţiilor care trebuie depuse, respectiv periodicitatea lor.
Conform noilor reglementări, entităţile aflate sub supravegherea Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) sunt cele care trebuie să respecte obligaţia de raportare. Acestea includ companiile de asigurări şi reasigurări, care trebuie să depună "Declaraţia privind produsele de asigurări de viaţă contractate de persoane fizice rezidente", precum şi entităţile din sectorul de instrumente şi investiţii financiare sau organismele de plasament colectiv, care vor depune "Declaraţia privind deţinerile de alte produse financiare de către persoane fizice rezidente".
Obligaţia de raportare vizează toate contractele încheiate cu persoane fizice rezidente în România şi include atât identitatea celor care au încheiat contracte pentru asigurări de viaţă sau alte produse financiare, cât şi detalii despre tipurile de produse deţinute, valorile contractate şi alte informaţii relevante.
Noile declaraţii vor fi depuse exclusiv online, prin platforma e-Guvernare, în două etape anuale: până la 25 iulie pentru primul semestru şi până la 25 ianuarie pentru cel de-al doilea. O subliniere importantă merită făcută pentru a semnala că, indiferent de încheierea unor contractenoi, firmele sunt obligate să depună aceste declaraţii.
Măsurile punitive pentru nerespectarea noilor obligaţii de raportare sunt semnificative şi variază între 20.000 şi 100.000 de lei, ceea ce pune o presiune suplimentară pe companii pentru conformare. Sancţiunile vor putea fi aplicate pentru nerespectarea termenelor de depunere a noilor formulare, dar şi pentru raportarea incorectă sau incompletă a datelor.
Ce impact va avea asupra pieţei?
Introducerea acestei obligaţii fiscale semestriale este o premieră legislativă care schimbă radical modul în care statul român monitorizează fluxurile financiare legate de asigurările de viaţă şi alte produse financiare. Deşi măsura aduce România mai aproape de standardele europene de transparenţă, ea pune presiuni asupra sectorului financiar, testând maturitatea şi capacitatea acestuia de a se adapta rapid noilor cerinţe de raportare care trebuie îndeplinite pentru prima oară în luna iulie, fiind introduse fără nicio pregătire sau informare anterioară la finalul lunii octombrie a anului trecut, cu intrare în vigoare chiar din 2025.
Aşadar, noua obligaţie impune companiilor din sectorul financiar să implementeze pe repede-înainte noi procese interne pentru colectarea, validarea şi transmiterea informaţiilor solicitate. Acest lucru poate genera costuri semnificative legate de modernizarea sistemelor IT pentru integrarea cerinţelor de raportare, instruirea personalului pentru a respecta noile reglementări, dar şi posibile audituri interne suplimentare pentru verificarea conformităţii.
Pentru companiile mai mici sau cele cu resurse limitate, aceste cerinţe pot reprezenta o provocare logistică majoră. De asemenea, există riscul ca firmele să transfere o parte din costurile de conformare asupra consumatorilor, crescând preţurile produselor financiare.
Pentru clienţii persoane fizice, schimbarea ar putea genera îngrijorări privind confidenţialitatea datelor, deşi autorităţile au subliniat că informaţiile vor fi utilizate exclusiv în scopuri fiscale.
Într-un peisaj economic tot mai reglementat, această iniţiativă fiscală poate fi privită atât ca un pas înainte spre transparenţă şi conformitate, cât şi ca o provocare majoră pentru actorii pieţei financiare. Rămâne de văzut cum vor reuşi aceştia să integreze cerinţele raportării fără a afecta relaţia cu clienţii sau eficienţa operaţională.
Opinia Cititorului