O EXPERIENŢĂ INEDITĂ Cum e în dubă şi la secţia de poliţie

Ajung în mijlocul protestatarilor, marţi seară, în faţa Ministerului Economiei. Televiziunile sunt şi ele prezente. Mai mulţi tineri se află pentru a treia oară în faţa Minis-terului ca să protesteze împotriva exploatării gazelor de şist. În cursul zilei, au fost ridicaţi de două ori de jandarmi şi duşi cu duba la secţia de poliţie, ca să fie amendaţi. Pentru ei, avea să urmeze şi a treia rundă de dubă.

În timp ce cameramanii filmează, eu îmi fac loc în mulţime, cu reportofonul în mână. Un jandarm mă invită să urc în dubă, alături de Sorina, acuzată că a încălcat prevederile Legii 60/1991.

În câteva minute, duba porneşte spre secţia de Poliţie...nu ştim care. Cerem lămuriri încotro ne îndreptăm şi le primim. Maşina goneşte, ca în filmele de acţiune. Probabil doreşte să scape de presă, dar...mă are în ea!

În dubă, întuneric şi scandal.

Cei care stau în picioare cad peste bănci. Drumul pare să nu se mai sfârşească, fapt ce ridică suspiciunea că traseul a fost schimbat.

Într-adevăr.

Cerem, din nou, să ni se comunice încotro ne îndreptăm.

Jandarmii tac mâlc.

Le spun că vreau să-mi chem un avocat şi îi rog să-mi comunice secţia la care suntem duşi.

Degeaba.

Ceilalţi insistă.

Degeaba.

Doar când maşina se opreşte, aflăm, cu greu, unde ne aflăm: la Secţia 4.

Protestatarii sunt coborâţi în grupuri de câte 3-4 persoane, duşi în secţie şi amendaţi.

Îmi vine rândul. Intru în secţia de Poliţie şi mi se cere buletinul. Le adresez poliţiştilor de la ghişeu o întrebare: este vorba de o simplă legitimare sau urmează ca datele mele să fie folosite în procesul verbal, pentru amendare, mai târziu? Le spun că sunt gata să mă legitimez, dacă mă asigură că datele mele nu vor fi folosite pentru consemnarea unei contravenţii. Pentru că nu ştiu ce lege am încălcat!

Nu primesc un răspuns concret. Scot reportofonul şi înregistrez, moment în care poliţiştii mă ameninţă că-mi scot bateriile de la reportofon.

Continuu să înregistrez, argumentând că voi folosi datele într-un eventual proces, dacă sunt acuzată, pe nedrept, că am luat parte la protest.

Sunt pasată unui mascat agitat, care mă bagă în secţie şi îmi repetă aceeaşi poezie: trebuie să mă legitimez. Ofer acelaşi răspuns.

Mascatul mă duce sus, la nişte superiori. Aceleaşi discuţii. După minute bune de negociere, soseşte locotenetul Marinescu Florin.

Îi spun că nu făceam nimic pe stradă, înainte să fiu urcată în dubă. Nu am strigat, nu am afişat mesaje. Mă roagă să închid reportofonul "ca să se termine frumos".

Florin Marinescu îmi spune: "Există o procedură. V-au adus băieţii de la Jandarmerie aici. Aţi săvârşit o contravenţie. Aţi încălcat prevederile legii 60/1991. Participarea la o adunare publică nedeclarată. Dumneavoastră, dacă consideraţi că nu aţi săvârşit o faptă contravenţională, aveţi drept de contestaţie".

Îi răspund că e invers: dacă domnia sa consideră că am săvârşit o contravenţie, trebuie să-mi dovedească acest lucru.

Mă ameninţă cu prevederile Codului Penal şi îmi aminteşte că refuzul de legitimare într-o secţie de Poliţie este pedepsit. Îi amintesc, a nu ştiu câta oară, că nu am nicio problemă să arăt buletinul, dar nu sunt de acord cu notarea datelor mele, în vederea amendării.

Cer să-mi dovedească vinovăţia. Să cheme martori. Să-mi arate o înregistrare.

Degeaba.

"Dacă refuzaţi, în continuare, să vă legitimaţi, va trebui să fiţi fotografiată, amprentată pentru a vi se stabili identitatea", îmi comunică domnul Marinescu.

Îmi spun, în gând: "Ok, faceţi-mi chestiile astea. Poate mă traumatizaţi. Poate există o despăgubire pentru traume psihice, în condiţiile în care nu am făcut nimic. M-aţi ridicat de pe stradă, deşi nu făceam nimic. Apoi nu mi-aţi spus unde mă duceţi şi de ce. La sfârşit vreţi să-mi scoateţi bateriile dintr-un obiect care este personal şi care, în mod normal, conduce la apărarea mea în eventuală instanţă. Este vorba despre silnicie poliţienească împotriva unui cetăţean liber, fără nicio vinovăţie. Este o chestie de mentalitate. Poliţia m-a luat la grămadă, a aruncat năvodul, a luat peştii. Dar sunt de-ai noştri. Ei înşişi au defilat strigând: < Ieşi afară, javră ordinară > şi şi-au aruncat caschetele în faţă la Cotroceni. Îşi fac slujba împotriva concepţiilor personale. Este o chestiune de mentalitate, nu de rea credinţă".

Oboseala mă doboară. Scot buletinul. Îmi notează datele şi mă întreabă dacă semnez procesul verbal. Spun că nu. Îmi susţin nevinovaţia.

La final, mă recomand: Viviani Mirică, de la ziarul Bursa. Citiţi reportajul în ziarul de joi, vă rog.