O licitaţie în plină vară

Spre deosebire de Alis, care trage obloanele în timpul verii, casa de licitaţie Monavissa îşi ţine şedinţele şi vara, avantajată fiind de ritmul lunar al întîlnirilor sale. Culmea este că a fost o licitaţie destul de obişnuită, nici mai tare, dar nici leşinată, şi nici faptul că a plouat în toiul verii, în acest an nu mai miră pe nimeni.

Cel mai mare preţ obţinut la licitaţia din 14 august a fost de 2.000 de euro, preţ de pornire, şi a fost oferit pentru peisajul "Cei doi peri roşii de la Văratec" de Lucia Dem. Bălăcescu. Pentru treapta următoare sărim tocmai la 850 de euro, tot preţ de ofertă, unde găsim o pictură de Ion Pacea, o natură statică cu mere. Am tot scris euro pentru că în această monedă se făcea licitaţia la Monavissa. Se făcea, pentru că din septembrie îşi intră în drepturi leul cel nou, cel bun, cel drept, cel greu şi poate chiar viteaz. Diferenţa este că pentru a face un raport expresiv cu propriul buzunar vom înmulţi cu 10 mii, şi nu cu 40 de mii, ca atunci cînd vorbea euroiul.

Şi al treilea preţ al şedinţei a fost obţinut tot la secţiunea de artă plastică, la pictură, ca să fim mai exacţi, deşi nu este nevoie, mereu este aşa şi numai de se va dovedi o bijuterie, un castron, sau o diversă mai scumpă decît vedeta picturilor merită să atragem atenţia. şi o vom face, staţi liniştiţi! Al doilea preţ, deci, a fost de 600 de euro şi a fost obţinut de o anonimă "Iarnă în sat", o atmosferă flamandă închipuită, însă, clar în arcul carpato-danubiano-pontic, pentru care se cereau doar 350 de euro. Vine apoi, cu 450 de euro, o imagine de pe Sena a lui Notre Dame, cam de acolo de unde pleacă vapoarele-muscă, fără nici o legătură cu fosta minis-tru a culturii sau cu preşedintele de apă sărată al ei şi al nostru, al tuturor, o pictură de Isachie Popescu numită sec şi trist "Catedrală", rudă bună cu imaginea londoneză dată altă dată tot cu vreo 20 de milioane de lei vechi.

Umăr la umăr, sau şold la şold, cum ne învăţa, tocmai la Bucureşti, traducătorul lui George Johnnie Walker Bush, cu 450 merge 430, de euro, nu de dolari, adică exact la cît a ajuns licitaţia pentru un buchet sau dacă vreţi un mănunchi de peşti, o pictură, de fapt, de trei ori mai lungă decît lată, semnată cu mult curaj P. Mellin. Cam la fel de anonim ca şi "Pesiajul citadin" nesemnat vîndut cu 400 de euro, în mare creştere de la cei 200 care se cereau în deschidere. A fost o licitaţie a lucrărilor anonime, fie nesemnate pur şi simplu, fie semnate indescifrabil sau cu nume care nu spun nimic.

Un încîntător, dar cam fotografic în sentimentele născute "Pridvor cu flori" de D. Florian vine în ordine, cu 350 de euro preţ de pornire. Gheorghe Ionescu Sion, un artist cunos-cut, sau măcar aşa ne place să credem, pentru că viaţa sa de 92 de ani mai că lega secolul al XIX-lea cu Revoluţia din 1989, a fost prezent cu succes în licitaţie, un succes de 350 de euro, ceva mai mult decît cel de ofertă. Tot cu 350 de euro, preţ sensibil mai mare decît cele două sute cerute de asemenea în deschidere, s-a vîndut portretul gînditor al unei femei cam interbelice de Honoriu Creţulescu, un pictor ieşean cu o biografie interesantă şi o tinereţe sau chiar primă maturitate colorată cam în verde-legionar.

După trei oferte adjudecate cu 350 de euro vin doar două date la 300. Una este un friguros şi cam întunecat peisaj de iarnă de Iosif Steurer, iar cealaltă este o lucrare anonimă, o însorită panoramă a golfului de la Balcic, văzută de pe o terasă care unui exploziv descoperitor şi admirator al "cuibului reginei Maria" îi pare a fi chiar terasa casei inegalabilului primar Moşescu, cinstită-i fie memoria în toate amintirile despre Balcic şi în istoria universală a tagmei primarilor.

S-a vîndut ceva, puteţi spune o dată ajunşi la jumătatea cronicii, şi sînteţi îndreptăţiţi să gîndiţi astfel fiindcă mai avem de amintit şi picturi de 275 de euro, precum "Vas cu flori galbene" de Indescifrabil, propus cu 180, sau "Prin iarnă", de descifrabilul Dezideriu, oferit cu 150, dar vîndut cu 225, sau primăvăraticul "Peisaj" semnat şi datat ca pe coaja copacilor - Tonyr şi 910 - egal love mai lipsea, cu 200 de euro, meritaţi şi numai de ramă. Tot cu 200 s-a vîndut şi o margine de sat, o lucrare de Iosif Steurer ce sare graniţa spre grafism, dar creează o sănătoasă senzaţie de aer pur.

Să trecem şi noi graniţa la secţiunea "Grafică, acuarelă", desigur, tot cu cifrele în braţe. Avem şi aici nişte fapte de remarcat, atît la realizări, dar, să nu le fie de deochi, şi la ofertă. S-a dat cu 400 de euro o derajant de grigoresciană scenă cu care cu boi semnată Ion Marinescu Vîlsan şi cu 375 de euro o scenă cam frivolă cu o demoa-zelă de al cărei fund se gudură o pisică, care la rîndul său îi arată privitorului un fund mult mai puţin apetisant decît cel al făpturii umane.

Cu 180 de euro s-a vîndut, totuşi, un peisaj de munte cu case aglomerate, numit "În munţii Albaniei" deşi nu este nicăieri vreo cazemată din cele groaznic de omniprezent plantate de regimul lui Enver Hogea, pictură de Eugen Ispir. Amatorii de evidenţe pot nota liniştiţi apariţia unui nou nud de George Apostu care, la o estimare de vreo 150 de euro, a avut aceeaşi soartă cu majoritatea covîrşitoare a asemănătoarelor apariţii precedente.

Acum un an, licitaţia de august de la la GalAteCa s-a ţinut chiar pe 15, de praznicul Fecioarei. Oferta de acum a fost mai numeroasă, dar atunci, intenţionat sau doar întîmplător, au fost oferite mai multe icoane. În vara asta au fost scoase la vînzare mai multe, chiar prea multe, scene hibernale. O fi fost o tactică a vînzătorilor de aere condiţionate, care şi-au văzut afacerile cam diluate de ploile fără număr, fără număr, azvîrlite de natura asta manelistă?

Deşi lucrările adjudecate în şedinţa de acum un an sînt mai puţine, în schimb sînt mai multe preţurile cu rezonanţă. Inclusiv preţul cel mai mare este mai mare: "Scrisoare de amor" semnată doar Alsina, că anonimi botezaţi erau şi atunci, s-a vîndut cu 2.250 de euro. Pentru a ajunge la treptele următoare nu trebuie să te rupi în salturi: "Interior cu fumător de pipă", o imagine ce pute, parcă, a mahoarcă de secol XIX, a fost adjudecată cu 1.700 de euro, iar o "Cetatea Devei", într-o manieră ce mi-l aminteşte pe Phoebus, s-a dat cu 1.500. Altfel, amîndouă sînt lucrări anonime, o nesemnată şi o indescifrabilă.

Acum un an, Steurer a venit tot cu un peisaj de iarnă, iar Popescu Isachie nu s-a dat, deşi era în două exemplare, amîndouă remarcabile, tot aşa cum nu s-a dat nici Pacea, nici Ionescu Sin. Şi nici lucrările altor artişti cunoscuţi prezente atunci în licitaţie, cînd procentul anonimilor a fost destul de mic, mult mai mic decît anonimiada din această lună.