Omul potrivit pentru franciza potrivită (II)

În articolul precedent am vorbit despre o parte din caracteristicile care ar putea determina ca un potenţial francizat să nu fie omul potrivit pentru franciza pe care ar dori să o achiziţioneze sau chiar pentru sistemul de franciză, în sine. De asemenea, aceste carecteristici pot fi cauze ale eşecului francizatului în afaceri. Iată, în continuare, celelalte caracteristici despre care am vorbit anterior:

1. Interferenţa familiei sau a unui prieten "bine intenţionat". Este important ca francizatul să aibă susţinerea familiei (în special din partea partenerului/ partenerei de viaţă), dar susţinerea este un lucru, iar interferenţa este altul. Este apreciabil faptul că partenerul/partenera este îngrijorat(ă) de bunăstarea francizatului, dar soţul/soţia nu ar trebui să uzurpe calitatea francizorului şi nici să accepte francizorul în numele soţului sau al soţiei. Aceasta este o reţetă sigură pentru dezastru. Mulţi francizori vor dori să intervieveze sau să discute atît cu soţul cît şi cu soţia, chiar dacă numai unul dintre aceştia doreşte să devină francizat, pentru a putea aprecia gradul de susţinere de care se va bucura viitorul francizat, cît şi gradul de interferenţă. De prietenii "bine-intenţionaţi" şi băgăreţi trebuie să fugiţi, aşa cum se spune pe la noi, ca necuratul de tămîie. Ei trebuie ţinuţi politicos la distanţă de afacere, în special aceia care pretind că au o expertiză pe care o consideră a fi de un beneficiu vital pentru prietenul lor, francizatul. O persoană care se lasă uşor condusă de alţii şi care are dificultăţi în a lua propriile decizii va privi antreprenoriatul în afaceri ca pe o acţiune periculoasă.

2. Francizatul care vrea prea mult. Unii francizaţi cred că francizorul trebuie să facă mai mult pentru ei, mai mult decît este prevăzut de către sistem. Francizatul care anterior a avut o slujbă şi primea un salariu lunar, va trebui ca acum să accepte faptul că este dependent de propriile performanţe ca să poată cîştiga şi duce bani acasă. El nu poate să aibă pretenţii de la francizor ca acesta să-l ajute cu bani sau să-l susţină financiar dacă situaţia sa devine dificilă. Un francizor îl va sprijini, bineînţeles, dar nu cu bani, dacă francizatul are probleme. De asemenea, nu i se poate pretinde francizorului să fie prezent în fiecare zi lîngă francizat sau să aibă iniţiativă pentru dezvoltarea afacerii. Aceasta este contribuţia francizatului şi nici un potenţial francizat nu ar trebui să intre într-un sistem de franciză dacă el consideră că francizorul ar trebui să se implice şi să fie lîngă el în fiecare zi ca să-i opereze afacerea. Singurele excepţii sînt acele francize care prevăd în mod specific o astfel de implicare, precum cele în care francizorul operează un sistem centralizat de rezervări, etc.

3. Francizatul nu are aptitudinile necesare. Sînt două categorii. În prima categorie se încadrează aceia care sînt orbiţi de oportunitatea de a conduce o franciza încît nu îşi văd propriile incapabilităţi şi deficienţe sau pe cele ale francizorului. Un francizor nu va ştii niciodată despre francizat atîtea cît ştie francizatul despre el însuşi. Francizatul trebuie să fie sincer cu sine însuşi şi cu francizorul. Dacă, de exemplu, pentru sistemul de franciză, francizatul trebuie să fie o persoană activă, pricepută la vînzări, dar ştie că acesta va fi un lucru dificil pentru el, potenţialul francizat ar trebui să se gîndească de două ori înainte de a se implica. Pe de altă parte, un francizat căruia îi place să întîlnească oameni, dar crede că o franciză pe placul său va include şi muncă adminis-trativă sufocantă, de asemenea, trebuie să regîndească totul. În cea de a doua categorie intră cei care, probabil, pînă la a deveni francizaţi, au deţinut posturi de înalt nivel managerial şi nu mai sînt obişnuiţi să-şi suflece mînecile şi să efectueze munca "de jos", de la bază şi, adeseori, cea mai neplăcută. Revînzarea unei francize către un francizat care are aptitudinile necesare dovedeşte, cel mai ades, cît de nepotrivit a fost predecesorul său.

Aceste caracteristici reprezintă doar trăsături de back-ground de care, însă, atît francizatul, cît şi francizorul trebuie să ţină seama. De asemenea, francizatul nu trebuie să se lase orbit de declaraţiile şi statisticile conform cărora succesul este ceva garantat în franchising. Cercetările şi statisticile confirmă faptul că rata de eşec este mai scăzută în cazul francizelor, dar aceasta nu înseamnă că francizatul trebuie să renunţe la precauţii atunci cînd evaluează o franciză pe care ar vrea să o achiziţioneze. El nu trebuie să aibă încredere orbeşte în sistem, indiferent care va fi poziţia sa în cadrul francizei respective.

Mai mult, francizatul nu trebuie să ajungă să creadă că pentru a cîştiga uşor şi rapid mulţi bani tot ce trebuie să facă este să semneze contractul de franciză. Şi, oricare ar fi concepţiile sale, viitorul francizat nu trebuie să ignore faptul că trebuie să selecteze francizorul care deţine o franciză creaţă conform cerinţelor pieţei şi adaptate specificului acesteia şi francizorul care este cel mai potrivit pentru el ca francizat.