Ninsoarea, reluarea cursurilor şcolare şi mai multe probleme vechi ale administraţiei au oferit o surpriză neplăcută locuitorilor Capitalei şi celor care au tranzitat oraşul în prima zi a acestei săptămâni. Au fost câteva ore de grea cumpănă pentru cauciucuri, motoare, pingele şi nervi.
Natura pare să fi prins gustul ironiilor, aşa că mai nou, în ianuarie, când elevii revin la şcoală, ninge. Acum a nins anemic, dar tot ninsoare se numeşte. Cum părinţii nu au prea mult umor când e vorba de copiii lor, nu riscă nimic - nici cu transportul în comun nu mai e de glumit, ca de altfel cu orice dezastru mai mult sau mai puţin natural - aşa că şi acum au scos maşinile din parcări şi au pornit pe lungul drum (nu e vorba de distanţă, ci de timp) spre şcoală. Dacă ai neşansa să locuieşti într-un cartier "de margine", unde se şi construieşte ceva (în cel mai rău caz o linie de metrou), un drum spre o altă zonă a oraşului e o adevărată probă de foc a răbdării. Să luăm un caz particular, întâmplător al subsemnatului, un drum din Drumul Taberei până în centrul Bucureştiului. Într-o zi normal de aglomerată, traseul se parcurge în 35 - 45 de minute, într-o zi mai liberă în 20. Evident, ieri a fost o zi specială şi tocmai de aceea, pentru a nu afecta punctualitatea s-a plecat de acasă cu 30 de minute mai devreme. Imediat a apărut un autobuz în raza vizuală, care a fost luat cu asalt. De altfel blocajul de pe bulevard a făcut ca în zona staţiei să se afle mai multe mijloace de transport în comun. După primele 30 de minute abia se trecuse de a doua staţie, o distanţă de aproape un kilometru. La finalul primei ore, marea majoritate a oamenilor din autobuz vorbeau la telefon şi anunţau că vor întârzia la locul de muncă, la spital sau la întâlniri "de suflet". Câţiva (!!!) au făcut postări pe reţelele de socializare, ca să fie siguri că astfel vor afla toţi colegii ce se întâmplă cu ei. Scuzele erau împletite cu acuze, în topul celor înjuraţi s-au aflat, în ordine, RATB-ul, primarul general, primarul de sector şi posesorii de autoturisme, care blochează intersecţiile. Doar un tânăr îi explica unui coleg, care urma să-i transmită şefului, că este la spital, "chiar acum sunt la uşa doctorului". Ulterior s-a aflat şi secretul din spatele minciunii, "şeful e străin, venit recent în România, nu ştie cum e iarna la noi, nu mă va crede niciodată că fac un drum de 10 kilometri în două ore". La Eroilor, telefonul inteligent a transmis o scurtă informare legată de mai multe trasee RATB, cel mai rău păreau să stea lucrurile pe linia 137, din acel punct se putea ajunge la capăt de linie, la ieşirea din Militari în 5 ore şi 11 minute. După două ore se întrezărea finalul călătoriei, dar era cazul ca şi picioarele să intre în acţiune, altfel exista riscul să se ajungă la locul de muncă în timpul pauzei de prânz. Câteva trotuare, mai bătute de vânt, nici măcar nu erau pudrate de zăpadă. Cu puţin efort, după 140 de minute, s-a ajuns la destinaţie. Câţiva paşi mici pentru un om, un salt uriaş, înapoi, pentru civilizaţia urbană.