OPINIE PREŞEDINTE LAPAR: Scandalul în stradă nu rezolvă problemele agriculturii

Ştim cu toţii, în calitate de fermieri, care ne sunt problemele grave pe care le înfruntăm şi ştim şi care ar fi soluţiile bune pentru noi, dar şi pentru bugetul naţional, în aşa fel încât să nu sufere nimeni.

Şi noi, fermierii din LAPAR, la fel ca toţi ceilalţi fermieri din România, suntem la fel de loviţi de seceta cruntă pe care am înfruntat-o şi cu ale cărei efecte le resimtim din plin. Ştim cu toţii ce pierderi imense am avut mulţi dintre noi şi, pentru că jucăm într-o piaţă ultra-concurenţială, cu condiţii inegale, am considerat necesar să cerem ca statul român să ne întindă o mână de ajutor. Nu am cerut nimic degeaba, nu cerem pomană, ci pur şi simplu spunem că acum nu putem răzbi singuri şi este vremea ca autorităţile să facă mai mult pentru noi, ţintit şi temporar.

Fermierul român nu a stat cu mâna întinsă spre bugetul statului, pe care l-am îndestulat cu multe miliarde din activitatea noastră. Dar acum, când la mulţi le-a ajuns cuţitul la os, ar fi necesar ca liderii noştri politici să aplece mai mult urechea la nevoile noastre şi să găsească ajutoarele financiare de care avem neapărată nevoie, până ne punem pe picioare. Doar atât, şi ca dovadă că nu cerem ce nu se poate, noi, cei din LAPAR, alături de colegii din Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare, am şi găsit soluţii convenabile tuturor, şi agriculturii, şi statului.

De aceea eu, Nicu Vasile, în dubla calitate de fermier şi preşedinte al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR, spun, şi susţin, că aceasta este singura cale prin care putem izbândi. Prin dialog, cu menţinerea unei presiuni constante asupra celor ce decid, prin discuţii cu argumente pertinente, şi nu prin ameninţări strigate în stradă. Putem înţelege fără probleme că bugetul este unul limitat şi că nevoile sunt multe, mai ales în condiţii de pandemie; asta nu înseamnă însă că agricultura nu mai este sector strategic, că nu mai este nevoie de noi, cei care punem pâine pe masa a milioane de români. Uniunea Europeana prin demersurile pe care le face nu mai are nevoie de agricultura, sau industrie, Romania are nevoie de agricultura, pentru noi a fost si a ramas una din singurele ramuri de activitate care poate redresa economic Romania.

De aceea eu, preşedintele LAPAR, spun că nu mai este timp şi nevoie de dispute, de nici un fel, nici politice, nici cu iz sindicalist. Suntem cu toţii actori în acest joc complicat, cu mare miză, şi consider că doar alături unii de alţii am avea sorţi de izbândă.

Ce rost au disputele iscate în spaţiul public, altul decât de a abate atenţia de la problemele importante şi presante? Văd că toată lumea se preocupă mai nou de numărul angajaţilor bugetari şi de salariile acestora. Sigur, şi această chestiune trebuie analizată şi găsite soluţii pentru eficientizarea muncii. Dar cred că "cineva" ne direcţionează anume pe astfel de subiecte, doar, doar vom uita de celelalte greutăţi. Soluţia este să rămânem uniţi, să fim o singură voce autoritară în faţa liderilor şi clasei politice, pentru că ştim cu toţii că nu fărâmiţarea este soluţia problemelor noastre şi că acuzaţiile aruncate cu nonşalanţă nu rezolvă situaţia. Cer clar să fie explicate aceste "blaturi", în ce constau ele şi cine le-ar fi făcut, pentru că enunţul este de-a dreptul calomnios, în condiţiile în care toate discuţiile Alianţei au fost publice, iar rezultatele comunicate de îndată. Reacţiile Alianţei au fost numeroase şi cu soluţii de fiecare dată. De aceea susţin că nu mai este timp pentru dispute sterile şi inutile, despre cât de bun e unul sau altul şi cât de "reprezentativ" se vrea în declaraţii. Spun din nou că este vremea să vorbim doar despre performanţă şi despre productivitatea muncii, despre implicarea noastră, a fermierilor, în alcătuirea bugetului şi în obţinerea de rezolvări pentru criza financiară în care mulţi dintre noi se zbat. Că vrem să recunoaştem sau nu, România rămâne o ţară preponderent agrară, măcar după numărul de exploataţii şi numărul celor implicaţi direct în agricultură. De aceea spun că împreună putem revitaliza acest domeniu strategic şi că pământul trebuie tratat ca un bun naţional strategic şi nu ca o marfă.