OPINII Administratorii pensiilor private ar trebui să-şi arate solidaritatea cu asiguraţii

Scrisorica lunară pe care asiguraţii fondurilor private de pensii din Pilonul II au văzut-o la finalul lui martie a produs gânduri negre multora. Asta pentru că se ştergeau cu buretele evoluţiile pretins bune din lunile sau chiar anii anteriori. Citesc că mulţi au observat scăderi de peste 10-12%, în funcţie de fond. Am văzut şi eu o epistolă de la NN, unde scăderea activului acumulat de asigurat faţă de februarie era de 9,44%. Ştiu, este criză, bursele nu se simt bine dar totuşi, nu e cam mult? Să ne uităm un pic la structura activelor din Pilonul II cum rezultă de pe site-ul Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR). Ei bine, la finalul lunii martie, fondurile aveau plasaţi 61% din bani în titlurile de stat, 22% în acţiuni listate, 7,3% în obligaţiuni corporative, 3,3% în fonduri mutuale, 3,6% în depozite bancare şi 2,2% în obligaţiuni supranaţionale.

În afară de acţiuni şi fonduri mutuale (dar nu în aceeaşi proporţie, bănuiesc că nu toate fondurile în care s-a investit sunt de acţiuni), celelalte active nu prea aveau motive să se corecteze abrupt. Iar o scădere de aproape 10% a activului fondurilor de pensii, adusă de 25% din plasamente, ar echivala cu o corecţie de 40% la bursă.

Dar, BET-ul a scăzut cu mai puţin de 25% luna trecută, ca să nu mai repet că fondurile mutuale din portofolii nu or fi toate cu profil mare de risc.

Lăsând la o parte faptul că scăderea activului pare cam mare raportată la evoluţiile din pieţele financiare, n-ar fi vremea ca şi administratorii de fonduri să îşi arate solidaritatea cu asiguraţii? Lumea îşi pierde joburile, unii pacienţi îşi pierd viaţa, îi urmează şi unii doctori, toţi cei cu investiţii suferă, dar administratorii de fonduri îşi încasează comisioanele ca şi cum viaţa ar fi la fel de roz ca în urmă cu câteva luni? Nu ar fi normal ca şi administratorii să renunţe parţial sau chiar total la comisioane în vremea în care valoarea activului administrat competent scade accelerat pentru asiguraţi? Nu ar fi normal să sufere toată lumea în astfel de vremuri? Ţin să atrag atenţia administratorilor de fonduri de pensii că statele se vor trezi foarte curând cu deficite mari şi vor începe să privească în jur în căutare de soluţii. Şi una dintre soluţii ar fi chiar naţionalizarea pensiilor private. Iar prin vecini o astfel de idee nu e nouă. Nu mai bine ar veni administratorii în întâmpinarea unei astfel de intenţii cu o paradă de bună credinţa şi altruism, greu de uitat ulterior? Mă refer, evident, la renunţarea la comisioane în vreme de pandemie...

Apropo de "e normal să sufere toată lumea". Ministrul Finanţelor a lansat respectiva idee cu referire la o eventuală tăiere a veniturilor bugetarilor, cu menţiunea că nu ştie dacă decizia Guvernului va ţine sau nu cont de părerea sa. Lăsând la o parte faptul că tăierea veniturilor bugetarilor aduce aminte de vremurile apuse când preşedintele Băsescu promitea că FMI nu are ce să caute în ţară, pentru a-i invita apoi cu două mâini, o tăiere otova a salariilor bugetarilor ar provoca mai mult rău în economie, având în vedere că mulţi bugetari au venituri sub media pe economie. Dacă vrei să nu prăbuşeşti cererea în vremuri de criză şi cauţi disperat venituri suplimentare renunţi mai bine la cota unică pentru a-i taxa progresiv pe toţi, aşa cum se intenţionează cu pensiile sspeciale. Păi, cât de onest ar fi să tai 25% şi de la unul cu 20.000 lei pe lună şi tot 25% de la unul cu 2.000 lei pe lună? Nu ar trebui să sufere toată lumea, dar proporţional?