OPINII Ce alternative la produsele IFN-urilor sunt în prezent?

Din 2016, BNR a încercat prin diverse reglementări să taie elanul companiilor care acordau împrumuturi rapide. Au fost impuse deci condiţii de creditare apropiate de cele aferente băncilor comerciale - veniturile solicitanţilor urmau să fie fiscalizate, gradul de îndatorare să nu depăşească 40% -, iar la fiecare nou împrumut acordat compania finanţatoare trebuia să imobilizeze o sumă considerabilă (67 lei la 100 lei împrumutaţi). Aici comparaţia cu modelul de creditare bancar dispare pentru că băncile au rezerve minime obligatorii mult mai reduse (8%), iar competiţia bănci-IFN-uri a devenit inegală. În consecinţă, multe dintre IFN-uri se cam pregătesc să tragă obloanele, iar cele care au decis să rămână se văd confruntate cu o reducere severă a clientelei şi a valorii totale a împrumuturilor acordate. În cazul Provident de pildă, între finalul lui 2016 şi septembrie 2019 numărul de clienţi scăzuse de la 340.000 la 180.000, în condiţiile în care scadenţa medie a creditului a urcat, la rândul său (pentru a deveni eligibili mulţi au preferat să lungească rambursarea). Similar, numărul de angajaţi ai IFN-ului s-a redus la jumătate, pe măsură ce injecţiile de capital creşteau (160 milioane lei în total), iar numărul de clienţi scădea.

Până la urmă, BNR a obţinut ce a vrut - ponderea acestor tipuri de credite se va reduce, deoarece pentru multe IFN-uri nu mai rentează să îşi blocheze banii dacă numărul clienţilor eligibili scade - dar asta nu înseamnă că principalul argument vânturat în dis-cuţie (costul creditelor rapide) când se cereau soluţii pentru stoparea expansiunii fenomenului a fost confirmat. Creditele rapide sunt la fel de scumpe, doar că sunt mai puţine. Să nu uităm însă ce reprezentau aceste credite rapide - alternative de finanţare pentru persoanele care erau refuzate de bănci. Când felia ruptă din tortul băncilor a devenit prea mare, BNR a intervenit prompt, dar cei excluşi de la creditarea bancară înainte de normele BNR tot excluşi sunt, în prezent, în cea mai mare parte. Este posibil ca unii dintre ei să fi presat angajatorul pentru a le face toate veniturile vizibile la ANAF, iar în acest fel au putut bate mai uşor la uşa băncilor. Asta nu se aplică în cazul celor care primesc bani de la rudele din străinătate, celor care muncesc cu ziua în agricultură, micilor afaceri, celor care au nevoie urgent de bani. Unde s-au dus toţi aceşti potenţiali clienţi ai IFN-urilor după ce acordarea de împrumuturi rapide a devenit mai anevoioasă? Aştept cu mare interes un studiu oferit de BNR...

Sigur, pentru cei care se împrumutau doar pentru mofturi de moment, e de presupus că multi au renunţat să mai ia împrumuturi, alegând să economisească o vreme pentru a şi le permite. Cei care aveau însă nevoie de bani pentru lucuri serioase, iar veniturile nu le permiteau să devină brusc clienţi eligibili ai sectorului bancar, au la îndemână acum tot clasica alternativă a cămătarilor sau a caselor de amanet. Şi, de ce nu, a caselor de pariuri unde se întreţine bine iluzia că poţi multiplica uşor nişte bani. Or, nu e deloc frumos pentru obrazul BNR să arăţi reducerea creditării considerate riscante, dar să închizi ochii la creşterea creditării paralele (la costuri mult mai mari decât la IFN-uri sau cu condiţii mult mai înrobitoare) sau la proliferarea unor soluţii alternative la fel de proas-te. Din punctul meu de vedere, reglementările sectorului IFN ar trebui să facă distincţii între solicitanţii de credite în funcţie de scopul şi justiticarea împrumutului. Nu ar trebui refuzaţi cei care au probleme medicale, de pildă (e clar că vor ajunge pe mâna cămătarilor sau îşi vor vinde lucrurile de valoare din casă mult sub preţul real doar pentru a face neapărat rost de bani), chiar dacă nu întrunesc cerinţele privind gradul de îndatorare. Sau cei care doresc să îşi repare/doteze locuinţa în urma unor fenomene meteo extreme (inundaţii de exemplu, tornade etc). Asta cel puţin până când statul nu vine cu propriile soluţii la astfel de probleme, respectiv mecanisme care să facă posibilă alocarea cu promptitudine de fonduri de urgenţă pentru cei afectaţi de o lipsă temporară de fonduri.