OPINII De ce era nevoie repede de un nou program Prima Casă?

În condiţiile în care multe afaceri gâfâie, în special din zona business-urilor de familie, a IMM-urilor autohtone, iar mulţi debitori ar putea avea probleme cu plata ratelor din 2021, când expiră perioada de amânare, Guvernul s-a grăbit să relanseze...piaţa imobiliară. De ce ar face cineva aşa ceva?

Răspunsul e destul de simplu având în vedere problemele cu care se confruntă industria auto. Fără a înlătura complet suspiciunea că s-a dorit (şi) sprijinirea jucătorilor din piaţa imobiliară şi, eventual, din mediul bancar (au crescut atât plafoanele de garantare, cât şi garanţiile din partea statului), există posibilitatea ca scopul urmărit să fi fost tocmai compensarea influenţei sectorului auto asupra PIB-ului, prin impulsionarea pieţei imobiliare şi a sectorului construcţiilor (materiale, amenajări, etc).

Statul ar putea încerca să ridice PIB-ul zdravăn zguduit de efectele pandemiei prin dilatarea sectorului construcţiilor având în vedere că zona producătorilor auto va suferi un recul în acest an, iar perspectivele pentru 2021 nu sunt încurajatoare. Investitorii se vor împrumuta pentru a dezvolta noi proiecte (bine că a dispărut garanţia de stat aici, cum se intenţiona iniţial, altfel cine ştie ce puzderie de ansambluri rezidentiale în câmp mai apăreau) iar băncile vor credita atât dezvoltatorii cât şi cumpărătorii de apartamente şi vile, apetitul finanţatorilor fiiind asigurat de creşterea garanţiei statului de la 40% la 50% şi a plafonului de gantare de la 57.000 euro la 70.000 pentru locuinţele vechi şi de la 66.500 la 144.000 euro pentru locuinţele noi, cu garanţia statului majorată de la 50% din valoarea creditului la 60%. Va funcţiona?

Nu mi-aş paria toţi banii că va funcţiona din simplul motiv că nu e suficient să stimulezi oferta, mai trebuie ca şi cererea să ţină pasul. De acord, există multă cerere reziduală, acumulată în lunile în care vechiul program Prima Casă fusese pus în aşteptare. Dar la fel de adevărat este că la începutul anului viitor se încheie perioada de amânare a ratelor şi multe familii vor descoperi că au o problemă cu sumele restante acumulate, mai ales dacă jobul lor a devenit mai nesigur, veniturile s-au mai redus, iar perspetivele nu sunt optimiste. Spun asta pentru că mulţi angajatori au descoperit avantajele telemuncii, furnizată la pachet cu nişte salarii mai mici ("doar lucraţi de acasă!") şi pasarea cheltuielilor cu utilităţile angajaţilor rămaşi la domiciliu. Digitalizarea de care se face atât tapaj în aceste zile va aduce la pachet pierderea unor locuri de muncă, iar şomerii nu sunt prea dornici să ia credite pe 20 de ani, mai ales dacă mai au ceva rate la purtător aferente unor credite de consum.

Socoteală din Guvern riscă deci să nu se potrivească celei din târgul forţelor de muncă şi s-ar pune întrebare dacă n-ar fi mai nimerit să se investească resurse pentru consolidarea cererii (generarea de noi locuri de muncă, creşterea veniturilor populaţiei) înainte de a stimula oferta pe piaţa imobiliară. Cum avansul creşte de la 5% la 15% pentru achiziţionarea imobilelor noi, faptul că plafonul de creditare urcă la rândul sau la 144.000 euro s-ar putea să nu ajute prea multă lume iar majoritatea solicitanţilor de împrumuturi să se reorienteze spre imobilele vechi unde avansul a rămas la 5%. Iar recircularea stocului de apartamente vechi, la preţuri în creştere spre 70.000 euro, nu ar fi benefică nimănui. Nu se generează valoare în economie dacă acestea se vând şi recumpara accelerat.