OPINII De ce şi-au crescut băncile marjele de profit în paralel cu creşterea Robor?

Evoluţia din perioada septembrie 2017 - septembrie 2018 poate părea surprinzătoare. Robor la 3 luni, luat în considerare la calculul dobânzii la majoritatea creditelor populaţiei, s-a dublat de la sfârşitul lui septembrie 2017 (când trecea uşor de 1,5%) până la sfârşitul lui septembrie 2018 (când ajunsese deja la peste 3%). Ne-am fi aşteptat ca băncile, confruntate cu riscul creşterii împrumuturilor neperformante pe fondul creşterii serviciului datoriei - dobânzile la credite în derulare urcaseră proporţional cu Robor - să răspundă reducând marjele de profit pentru a-şi proteja clientela afectată de evoluţiile din piaţa monetară. Ei bine, greşit!, au făcut exact pe dos, după cum reiese din ultimul raport privind Stabilitatea Financiară publicat de BNR. "Diferenţialul între rata de dobândă activă şi rata de dobândă pasivă practicat de băncile din România în relaţie cu sectoarele companiilor nefinanciare şi populaţiei rămâne ridicat comparativ cu zona euro sau alte ţări est europene. Această caracteristică accentuează tendinţa istorică de susţinere a modelului de creditare prin efectul de preţ şi mai puţin prin cel de volum, pe fondul persistenţei unui grad de intermediere redus şi în condiţiile necesităţii de acoperire a cheltuielilor operaţionale, altele decât legate nemijlocit de generarea de venituri. La finele lunii septembrie 2018, acest diferenţial era de circa 6,4 puncte procentuale la lei pe total sector bancar, pentru sume în sold, cu circa 1,4 puncte procentuale peste nivelul perioadei similare a anului anterior (e vorba de împrumuturile populaţiei, n.n)".

De ce au scumpit deci băncile creditele? Primul impuls ar fi să răspundem simplu - "pentru că puteau". Pe fondul majorărilor salariale operate în economie, foamea de credite (în special de consum, pe partea creditelor ipotecare marjele fiind limitate de existenţa programului Prima Casă unde băncile împart riscul cu statul) a fost speculată prompt prin majorarea marjelor. Cu alte cuvinte, în loc să sesizeze oportunitatea de a-şi majora afacerile pe volum, băncile româneşti s-au comportat ca pieţarii din Bucureşti care au crescut marjele de profit pe ideea că "ce-i în mână nu-i minciună". Cu alte cuvinte, s-a mers pe ideea că debitorul autohton nu a învăţat prea multe din criza precedentă şi că nu se uită prea atent la dobândă, cu gândul doar la bunurile pe care şi le va lua din împrumuturi.

În raportul BNR apar şi alte lucruri interesante, de pildă o comparaţie între marjele practicate de băncile din România la împrumuturile populaţiei raportate la cele întâlnite la băncile din Cehia şi Polonia. Dacă în România marja bancară medie pentru împrumuturile populaţiei se apropia de 7% în septembrie 2018, în Cehia aceasta era de aproximativ 3,5%, iar în Polonia de aproximativ 4,2% în timp ce în zona euro abia trecuse de 2%. Dacă înaintea crizei din 2007-2008 bancherii chestionaţi cu privire la marjele mari practicate luau riscul de ţară în braţe şi costurile finanţării de la băncile-mamă, sunt tare curios ce motive s-ar putea invoca în prezent, când finanţările populaţiei se fac aproape exclusiv în lei. Poate luăm credite prea scumpe pentru că nu suntem încă...în Schengen? Evident, este o glumă. În plus, fapt remarcat şi de BNR, populaţia rămâne vaca de muls preferată de bănci în ciuda faptului că prezintă un risc mai scăzut decât companiile: "Pe sectoare de activitate, diferenţialul aferent operaţiunilor la termen în lei cu populaţia (de 6,9 puncte procentuale) era cu circa 3,1 puncte procentuale peste cel al segmentului societăţilor nefinanciare, în pofida unui cost al riscului de credit mai scăzut".

Trebuie subliniat că, pe vârful crizei, între septembrie 2008 şi martie 2009, diferenţialul de dobândă (diferenţa dintre dobânzile la credite şi cele la depozitele populaţiei) scăzuse de la 6% la 3%. Şi asta deoarece băncile din România nu mai primeau bani de la mamele lor din străinătate şi au fost nevoite să remunereze mai bine depozitele românilor. "Reducerea graduală a dependenţei de finanţarea de la băncile mamă prin substituţia cu depozite retail de pe piaţa domestică şi diminuarea treptată a ratelor de dobândă pasive a contribuit ulterior la creşterea diferenţialului" ne mai spune BNR. Cu alte cuvinte, când s-au văzut cu sacii în căruţă, băncile locale au început să se comporte din nou că pieţarii şi să ia mai multe piei de pe debitorii autohtoni.