OPINII Începând de astăzi, ANAF revine parţial la normal

La final de octombrie, copiii aşteaptă Halloween, adulţii sunt cu gândul la Oktoberfest, iar societăţile... venirea ANAF-ului. Unele dintre acestea reprezintă situaţii mult aşteptate, altele sunt ceva mai înfricoşătoare.

25 Octombrie 2020 este data la care expiră pauza luată de ANAF. Începând cu 26 Octombrie 2020, societăţile ar trebui să analizeze situaţia fiscală în care se regăsesc pentru a-şi asigura un final de an, ceva mai liniştit. Cele mai importante demersuri ar fi cele care vizează dobânzile şi penalităţile datorate pentru obligaţii anterioare lui martie 2020, dar nici oferta de eşalonare proaspăt adoptată nu este de lepădat.

Nu sunt de neglijat măsurile adoptate în timpul redactării acestui material. Şeful Cancelariei Prim-Ministrului a anunţat în 23.10.2020 adoptarea unei Ordonanţe de Urgenţă care prelungeşte pauza ANAF, însă numai parţial. Materialul are în vedere Ordonanţa din 22 Octombrie 2020 din perspectiva anunţului făcut de Şeful Cancelariei şi a proiectului de Ordonanţă ce fusese publicat anterior de Ministerul de Finanţe (aici). Ulterior publicării textului final în Monitorul Oficial, vom reveni cu detalii, întrebări, reclamanţii şi sugestii.

Trecem în revistă câteva dintre aspectele pe care un contribuabil ar trebui să le ia în considerare ulterior datei de 26.10.2020.

1. Dobânzi şi penalităţi

1.1. Sumele declarate între 21.03.2020 şi 25.10.2020 vor genera dobânzi şi penalităţi după 25.12.2020

De-a lungul stărilor de urgenţă şi de alertă, contribuabilii au beneficiat de un credit: aveau obligaţia de a declara, dar nu erau sancţionaţi dacă nu achitau la termen sumele datorate.

Aceste sume ar trebui achitate până în 25.10.2020 deoarece vor genera dobânzi şi penalităţi după această dată. Acestea nu vor putea face obiectul amnistiei descrise mai jos, dar vor putea face obiectul planului de eşalonare aprobat prin Ordonanţa din 22.10.2020.

Ordonanţa aprobată în 22.20.2020 permite eşalonarea datoriilor acumulate în 2020. Declaraţiile restante pentru acest an vor trebui depuse până la 25.12.2020, urmând ca:

- Dobânzile, penalităţile şi procedurile de executare să fie suspendate până la 25.12.2020, şi

- ANAF să propună fiecărui contribuabil, care îşi manifestă interesul, un plan de eşalonare pe maxim 12 luni a acestor sume.

Cu privire la aceste sume, decembrie este noul octombrie. Atenţie însă deoarece eşalonarea nu este acordată gratis. Se vor achita dobânzi conform art. 7 din proiectul Ordonanţei între data comunicării deciziei de eşalonare şi data ratelor din grafic şi penalităţi, conform art. 8, dacă nu se respectă termenele de plată din grafic.

Amnistia din Ordonanţa din 22.10.2020 se aplică, dacă se menţin prevederile Proiectului, şi deciziilor de impunere comunicate în urma finalizării inspecţiilor în derulare indiferente de perioada supusă verificării (deci pot fi sume datorate din orice perioadă anterioară). Formularea din Proiect nu este clară deoarece, pe de-o parte, cererea trebuie depusă până la data de 15.12.2020 - art. 1 lin. 8 din Proiect, iar, pe de altă parte, cererea se poate depune în termen de maxim 30 de zile de la data comunicării deciziei de impunere - art. 1 alin. 11.

Prin urmare, dacă primiţi decizii de impunere în perioada 25.10.2020 - 15.11.2020, este nevoie să respectaţi termenul de 30 de zile. Dacă primiţi ulterior, dar nu mai târziu de 15.12.2020, este necesar să depuneţi cererea până la 15.12.2020. Dacă primiţi decizii de impunere după 15.12.2020, staţi liniştiţi...nu mai aveţi ce face, sumele vor fi datorate!

1.2. Amnistia dobânzilor şi penalităţilor aferente taxelor şi impozitelor datorate anterior datei de 31 martie 2020

Probabil cea mai importantă prevedere fiscală a acestui an a fost anularea totală a dobânzilor şi penalităţilor din ultimii 5 ani. Aproape indiferent de situaţia în care erau datorate dobânzile şi penalităţile din ultimii cinci ani pot fi anulate.

Pentru a obţine acest efect, este nevoie de câţiva paşi simpli:

- O analiză a evidenţelor fiscale - proprii sau obţinute de la administraţiile financiare - pentru a se identifica sumele achitate cu titlu de dobânzi şi penalităţi în ultimii 5 ani

- O notificare transmisă organului fiscal prin care îl informaţi cu privire la intenţia de a beneficia de amnistierea accesoriilor (ANEXA 1 a Procedurii aprobate prin Ordin 2100/2020)

- O cerere transmisă până la data de 15 decembrie 2020

Deşi notificarea nu este obligatorie ea este elementul principal atunci când ne raportăm la 25 octombrie 2020, deoarece atrage suspendarea executării silite a acestor accesorii.

Prin urmare, depuneţi notificarea de amnistie dacă există accesorii din ultimii 5 ani care apar neachitate în fişa fiscală, indiferent dacă s-au emis decizii pentru ele sau nu şi, mai ales, dacă consideraţi că ar putea fi datorate.

2. Executarea silită

Până la data de 25 octombrie 2020, teoretic procedurile de executare silită au fost suspendate. Practic, ANAF a înţeles să impute plăţile primite de la contribuabili contrar indicaţiilor acestora şi, astfel, a continuat executările.

Din 25.10.2020, revenim la somaţii, titluri executorii, popriri, dar şi la măsurile pe care le putem lua pentru a obţine suspendarea executării: proceduri de eşalonare, transmiterea scrisorilor de garanţie bancară sau a poliţelor de asigurare.

Ordonanţa din 22.10.2020 nu pare a stabili măsuri de suspendare pentru creanţele fiscale anterioare perioadelor de stare de urgenţă şi/ sau stare de alertă, astfel că, pentru acestea ANAF îşi reia în totalitate activitatea.

3. Prescripţia

Interesant este şi faptul că, din 25 octombrie 2020 se reiau şi termenele de prescripţie care au fost suspendate, atât din perspectiva ANAF, cât şi din cea a contribuabilului. Din perspectiva ANAF, suspendarea de 6 luni şi 10 zile reprezintă o perioadă suplimentară în care ar putea să stabilească sau să execute creanţe fiscale. Coroborând această suspendare cu prevederile Codului de Procedură Fiscală ce stabilesc că prescripţia începe la data de 1 iulie a anului următor, termele se prelungesc astfel:

i. Obligaţiile din anul 2014 - s-au prescris la 01 ianuarie 2020

ii. Obligaţiile din 2015 - se vor prescrie în termen de 5 ani, 6 luni şi 10 zile de la 01 ianuarie 2016 - 10 iulie 2021

iii. Obligaţiile din 2016 - se vor prescrie în termen de 5 ani, 6 luni şi 10 zile de la 01 Iulie 2017 - 10 ianuarie 2023

Partea bună este că şi societăţile vor avea dreptul de a cere restituiri, rambursări şi dobânzi până la aceste date.

Raportat la prescripţiile aferente obligaţiilor datorate începând cu anul 2016 şi la amnistia dobânzilor şi penalităţilor aplicată şi sumelor cuprinse în declaraţii rectificative, ar fi utilă realizarea unui examen riguros al situaţiilor fiscale anterioare şi, eventual, depunerea unei declaraţii rectificative pentru acele sume unde interpretarea contribuabilului nu se dovedeşte întemeiată. S-ar putea evita prin amnistie dobânzi şi penalităţi care, aplicate la perioada de prescripţie, ar îngreuna extrem de mult activitatea în eventualitatea solicitării lor de către ANAF.

4. Soluţionarea deconturilor de TVA

Până la 25 octombrie 2020, ANAF a soluţionat deconturile cu sumă negativă de TVA fără control anterior, urmând a realiza analiza de risc şi inspecţia ulterior. În această materie ianuarie este noul octombrie, deoarece Ordonanţa din 22.10.2020 prelungeşte termenul de aplicare al măsurii până la 25.01.2021.

Reamintim că există o serie de excepţii, situaţii în care se impune soluţionarea decontului cu inspecţie anticipată. Cele mai importante, din perspectiva marjei de apreciere pe care şi-o rezervă ANAF, sunt:

- Pentru contribuabili mari dacă organul fiscal central, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite

- Pentru ceilalţi contribuabili dacă constată că există riscul unei rambursări necuvenite, contribuabilul depune primul decont cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, după înregistrarea în scopuri de TVA sau soldul sumei negative de TVA solicitat la rambursare provine din mai mult de 12 perioade de raportare

5. Problema dobânzilor şi penalităţilor deja achitate

Profităm de atenţia acordată zilei de 25 octombrie 2020 pentru a ridica o problemă referitoare la modul în care sunt elaborate şi aplicate actele normative prin care se instituie facilităţi privind dobânzile şi penalităţile. Problema accesoriilor deja achitate.

Pentru a face Ordonanţa de Urgenţă 69/2020 şi mai atrăgătoare, semnalăm faptul că, astfel cum reiese din modul în care aceasta este redactată, raportat şi la principiile care o animă, anularea ar trebui să aibă în vedere şi accesoriile deja achitate pentru obligaţii principale (stinse sau nu din ultimii 5 ani). Procedura de aplicare însă taie avântul textului Ordonanţei şi limitează anularea la dobânzile neachitate şi la cele achitate după 14 mai 2020. Situaţia poate fi sintetizată astfel:

- Societatea A declară impozit pe profit în 2018 şi îl achită cu întârziere în 2019, achitând şi dobânzi şi penalităţi aferente.

- Societatea B declară impozit pe profit în 2018, îl achită în 2019 dar nu achită şi dobânzile şi penalităţile aferente.

Aparent, ar trebui încurajată Societatea A care a fost, tardiv, diligentă, şi a achitat accesorii. Însă, OUG 69/2020, ca şi Ordonanţa 6/2019 dinaintea ei, anulează numai dobânzile şi penalităţile Societăţii B.

Din punctul nostru de vedere, OUG 69/2020 ar trebui aplicată (şi OG 6/2019 ar trebui interpretată) în sensul aplicării facilităţii pentru ambele societăţi, tratamentul diferit riscând să fie considerat neconstituţional sau anticoncurenţial.

Curtea Constituţională a avut ocazia să analizeze limitele actelor de clemenţă fiscală, considerând că nu i se poate imputa acestuia un tratament discriminatoriu. Prin Decizia 367/2019, Curtea a argumentat faptul că nu există o situaţie discriminatorie între cei care nu consideraseră că datorează TVA pentru veniturile obţinute din drepturi de autor (şi nu achitaseră) şi cei care au interpretat legea conform ANAF şi achitaseră TVA. Deşi numai primii beneficiau de anularea TVA-ului, judecătorul constituant a decis că statul are dreptul de a oferi clemenţă după bunul plac, atâta timp cât beneficiarii nu sunt stabiliţi pe criterii arbitrare. Curtea reţine că " nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, Curtea a reţinut că nicio normă constituţională nu interzice stabilirea condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă."

Considerentele Curţii Constituţionale par corecte având în vedere că respectivul act de clemenţă era cauzat de lipsa unei interpretări coerente a legislaţiei şi astfel, ar fi putut fi considerată tot culpa binefăcătorului.

Situaţia nu este însă identică în ceea ce priveşte amnistia accesoriilor în pandemie. În această situaţie, singura diferenţă dintre cele două societăţi A şi B de mai sus este că una a reuşit să se fofileze. Societatea A a fost sancţionată prin dobânzi şi penalităţi, dar nu beneficiază de niciun sprijin în perioada în care, ca şi Societatea B, întâmpină dificultăţi.

În aceste condiţii, OUG 69/2020, spre deosebire de predecesoarele sale, nu apare ca un act de clemenţă, ci ca o măsură de sprijin de care ar fi trebuit să se bucure, cel puţin la nivel declarativ toţi cei afectaţi. Expunerea de motive pare a crea un astfel de cadru:

având în atenţie necesitatea adoptării unor instrumente care să protejeze mediul de afaceri şi sistemul economic şi prin care să se injecteze în economie nu doar bani, ci şi încredere şi spirit mobilizator, loialitate contractuală şi disponibilitate de adaptare a raporturilor de afaceri la provocările şi dificultăţile severe pe care întreaga naţiune le traversează,...

ţinând cont de faptul că obligaţiile accesorii îngreunează conformarea la plată a obligaţiilor bugetare, în contextul actual al dificultăţilor financiare cu care se confruntă contribuabilii afectaţi direct sau indirect de criza SARS-CoV-2,

Dacă scopul legislaţiei este de a sprijini şi având în vedere că sprijinul nu este un act de clemenţă, ci o facilitate, care ar fi raţiunea eliminării sprijinului pentru cei care au achitat deja aceste dobânzi şi penalităţi? Şi ei ar avea nevoie de sprijin pentru ca sumele avansate pentru acele accesorii ar fi putut fi utilizate acum pentru redresare.

Mai mult, dacă decid să aplic o facilitate numai unei categorii de contribuabili, nu risc a crea un ajutor de stat incompatibil cu dreptul comunitar? Măsura nu este în mod evident destinată unei anumite categorii, dar eliminarea alteia nu produce acelaşi efect?

Dincolo de aceste întrebări retorico-juridice, rămâne sentimentul că statul are grijă să transmită încredere şi spirit mobilizator, loialitate contractuală şi disponibilitate de adaptare a raporturilor de afaceri numai acelora care s-au fofilat.