OPINII Investitorii pariază pe o depreciere a leului după 2024

Este o posibilă cheie de citire a rezultatelor celei mai recente emisiuni Fidelis pentru titlurile de stat listate la bursă.

Subscrierile pentru plasamentele în euro le-au depăşit de trei ori pe cele în lei, deşi scadenţele mai lungi pe care s-au concentrat plasamentele în euro nu sunt chiar lipsite de riscuri (vezi ce au păţit cei care au cumpărat titluri de stat în euro în 2021, de pildă).

Dobânzile de până la 5,8% erau mult mai tentante acum, iar acumularea unor deficite mari, comercial şi de cont curent, duce cu gândul la o depreciere a leului atunci când condiţiile (adică BNR) o vor permite. Iar 2024, cu patru rânduri de alegeri, ar putea fi o piedică serioasă în calea acestor ajustări, deciziile mai dureroase urmând să fie amânate pentru 2025.

Trăgând linie după emisiunea încheiată pe 10 aprilie, au fost subscrieri de 473 milioane euro pe tranşa obligaţiunilor de stat în euro (198 milioane euro pentru cele cu scadenţă la un an şi dobândă de 3,7% şi 274 milioane euro pentru cele cu scadenţă la cinci ani şi o dobândă de 5,8%).

În comparaţie, titlurile de stat cu scadenţă la un an şi dobândă de 6,7% au totalizat subscrieri în valoare echivalentă de 75 milioane euro. Pentru cele la trei ani, cu dobândă de 7,35%, s-au strâns subscrieri de 36 milioane euro, iar pe tranşa donatorilor de sânge (scadenţă la un an şi dobânda majorată la 7,7%) au fost subscrieri de 33 milioane euro (1.900 ordine introduse, ceea ce înseamnă că donatorii-investitori nu s-au călcat totuşi pe picioare).

Ce concluzii s-ar desprinde de aici? Dacă dobânzile oferite de stat sunt superioare dobânzilor bancare la termen, cum s-au petrecut lucrurile pe tranşele în euro, publicul se grăbeşte să îşi plaseze banii, când dobânzile intră sub cele bancare, cum se petrec lucrurile acum cu titlurile de stat în lei, interesul e mult mai scăzut.

Investitorii cred că urmează o depreciere a leului şi se grăbesc să îşi securizeze valoarea de cumpărare a economiilor în euro, deşi cursul de schimb a fost stabil în ultima vreme şi dobânzile la lei sunt totuşi mai mari.

Pentru a nu eclipsa subscrierile Fidelis pentru tranşele în lei, Ministerul Finanţelor a lansat noile emisiuni Tezaur abia după închiderea subscrierilor pentru titlurile listate la bursă, astfel încât în mai şi iunie programul Tezaur este absolut atipic, derulându-se între 12 aprilie şi 12 mai (până acum emisiunile se lansau la începutul lunii şi se închideau pe finalul acesteia).

Dobânzile sunt comparabile cu cele oferite la emisiunile Fidelis în lei (6,7% la un an, 7,3% la doi ani şi 7,7% la trei ani), în condiţiile în care inflaţia este totuşi de 14,5% în prezent.

Cine cumpără acum titluri de stat cu scadenţa la un an are un randament real negativ din pornire, iar faptul că spre final de an inflaţia ar putea să aibă o singură cifră nu e o încurajare prea bună câtă vreme la bănci dobânzile nete sunt superioare în destule cazuri (am numărat nouă bănci cu dobânzi la termen de un an de minim 8%).

De altfel, pentru emisiunea R2404A, cea la un an şi dobândă de 6,7%, ofertele la cumpărare la BVB în ziua de 19 aprilie, ora 10, erau foarte anemice-puţin peste 400 de obligaţiuni pe paliere de preţ cuprinse între 99,8% şi 99,3%, 100 de obligaţiuni la 98% şi 10.005 la 97,9%. Asta în condiţiile în care emisiunile în euro aveau cerere la preţuri peste cele de subscriere.

Rămâne de văzut cât de mare va fi interesul la următoarele emisiuni de titluri de stat în lei pentru populaţie şi investitorii de la BVB dacă dobânzile rămân la fel de scăzute şi comparaţia cu ofertele bancare la fel de dezavantajoasă. În acest caz, singurul argument pentru cei care le achiziţionează ar fi garanţia statului şi pentru sume mai mari de 100.000 de euro (plafonul de garantare la bănci).