Opinii Jucătorul Băsescu a renunţat la jambiere

Băsescu nu râde, hâhâie. Nu loveşte, ci trosneşte. Ca preşedinte, palma lui are greutatea unei ghiulele. Anul trecut, răstignea oamenii doar rostindu-le numele în direct la ore de maximă audienţă. Era primul preşedinte autodeclarat şi jucător. Mai nou a devenit un jucător sofisticat, are nevoie de alţii ca să dea o palmă.

Iar ieşirile sale de preşedinte jucător au început să sfârşească prost: a acuzat grupurile de interese din energie ca la puţin timp ele să ajungă până pe masa guvernului, a acuzat preţurile la petrol, după care plimbat tot mai mult cu maşina personală, a acuzat că sunt unii care vor să facă jocurile la SIF-uri, ca apoi să ne trezim chiar cu Dinel Staicu şef la SIF Oltenia, contractele cu Bechtel sau EADS au rămas le fel, doar că a întârziat construcţia autostrăzii cu vreo doi ani. Iar ditamai sistemul ticăloşit pare să se fi întrupat într-o singură persoană- Dinu Patriciu.

Aşa că nu ştiu încă dacă este chiar un bun preşedinte, dar un jucător bun cred că e. Dar aici mi se pare că are o problemă: cu cât devine mai bun jucător sau mai sofisticat, cu atât pare că tinde să fie un preşedinte mai slab. Timpul consumat ca să demonstreze cît de dibaci este, îi slăbesc demnitatea de preşedinte. În nici doi ani a dat lovituri năprasnice inamicilor săi: l-a izolat pe Adrian Năstase, a şters pe jos cu PNL, a făcut din profesorul Voiculescu un biet elev pîrîcios.

Cu o singură grupare nu i-au ieşit paşii: gruparea Dinu Patriciu-Tăriceanu. Dar parcă nici nu a dat impresia că vrea să-i dea lovitura de graţie.

Pentru această grupare, preşedintele pare că iroseşte cel mai mult timp, şi aşa ocupat cu mese festive la cârciumi de cartier şi cu sunatul la televiziuni.

În doar trei luni, ne-a fugit teroristul numărul unu, iar toate instituţiile de forţă au fost decapitate. După cele mai importante servicii, după procurorul general, a urmat Armata, care a rămas şi fără şef de stat major şi fără ministru, în aceeaşi zi.

În tot acest timp, am senzaţia că în România se întâmplă multe lucruri grave.

Că se fură în continuare pe rupte, că lucurile nu merg deloc bine. Dar nu l-am mai auzit de mult pe preşedinte vorbind pe o astfel de temă.

Mult timp am crezut că preşedintele Traian Băsescu a amânat lupta anticorupţie ca să rezolve cu dosariada. Socoteala mi s-a părut oarecum simplă: cum să te lupţi cu corupţia dacă instituţiile sunt infestate de foşti securişti sau colaboratori? Atunci am fost convins că după ce va fi rezolvat cu dosarele Securităţii, se va întoarce spre cele ale Corupţiei. Ca să poată trece apoi iute la modernizarea României.

Mai are timp să o facă, nu a parcurs decât o treime din mandat, dar timpul pierdut ne costă. Altceva însă mă uluieşte şi mai tare: răceala cu care îşi devorează adversarii. Trebuie că Atanasiu, ministrul apărării, l-a enervat cumplit când cu retragerea trupelor din Irak. Traian Băsescu nu avea oricum motive să-l îndrăgească, fiind unul din vectorii grupării lui Dinu Patriciu, cu care făcuse afaceri în Ardeal.

Dar modul în care l-a împachetat pe ministrul apărării a fost unul de-a dreptul ciudat, greu de înţeles: să laşi la mâna procurorilor un ministru doar pentru că omul tău de încredere face o plângere la Parchet pentru o culpă penibilă şi după aia să-i decizi suspendarea din funcţie pe motiv că e urmărit penal, pare mai degrabă un banc prost. Ministrul Atanasiu făcuse nenumărate gafe, mult mai mari decît s-o acuze pe purtătoarea de cuvânt a preşedintelui că scapă informaţii presei. Unii susţin că Teodor Atanasiu a fost cel mai slab ministru al Apărării din Istoria României. O fi, nu ştiu! Nu mă pricep deloc la Armată.

Atunci de ce a ales preşedintele să-l suspende pentru o astfel de declaraţie? De ce nu a ales alt prilej? De ce a trebuit să arbitreze un scandal între un consilier al său şi un ministru declarat adversar.

Poate pentru că a vrut să dea un semnal. Unul clar. Simplu. Că toţi miniştrii sunt la mâna lui, şi poate găsi oricând un motiv banal ca să-i trimită la parchet şi să fie puşi sub urmărire penală, iar apoi să-i suspende chiar el din funcţie. Iar dacă poate face asta cu un ministru, de ce nu ar face chiar cu primul-ministru, care legal se supune aceloraşi proceduri.

E adevărat că pentru asta ai nevoie de un Parchet servil. Dar tocmai a început să circule informaţia că în locul lui Ilie Botoş, ca procuror general, va fi numit Dan Apostol, nimeni altul decât avocatul lui Traian Băsescu în dosarul "Flota".

Traian Băsescu a reuşit să creeze astfel un precedent periculos: suspendarea unui ministru de la Cotroceni, via Parchetul General. Şi pare că e doar începutul, nu doar un semnal. Tratamentul va putea fi aplicat cu succes oricărui ministru, inclusiv primului-ministru. Este un joc periculos chiar şi pentru Traian Băsescu, care pare aidoma unui fotbalist care s-a lipsit de jambiere, riscând totul prin intrări dure la adversar.

Preşedintele nostru jucător devine tot mai mult un preşedinte care face jocuri. Şi e tot mai nervos când sună la televiziuni în mijlocul nopţii. Sper să-şi pună jambierele la loc. E mai preşedinte cu ele.