Conform unui studiu realizat de The Forum Corporation, una dintre cele mai importante organizaţii de consultanţă şi formare managerială, cea mai mare provocare căreia trebuie să îi facă faţă managementul actual este abordarea complexităţii. Complexitate care înseamnă tehnologie care se schimbă în pas accelerat, informaţie în cantităţi uriaşe, globalizare a afacerilor, dar şi mobilitatea şi diversificarea forţei de muncă.
Se pare că nu trecem numai printr-o fază de complexitate, ci că aceasta este deja noua realitate a lumii afacerilor, motiv pentru care managerii trebuie să se adapteze rapid la noile circumstanţe. Iar asta se reflectă în faptul că în cadrul companiilor din Top500 apar schimbări manageriale majore într-un ritm fără precedent - în medie 3-5 anual.
Prin consecinţă, nevoia de talent managerial şi de leadership creşte accelerat, fără însă ca oferta de forţă de muncă de acest nivel să ţină pasul. Alternative precum educarea talentului intern şi motivarea financiară consistentă au devenit esenţiale pentru a face faţă mediului concurenţial actual.
Populaţia managerială căreia trebuie să îi fie destinate programele de dezvoltare profesională este aceea a managerilor de primă linie, nu a celor de mijloc, şi nici a top managementului. Investiţiile în training pentru managerii de primă linie s-au triplat în ultimii doi ani la nivel mondial. De ce? Pentru că aceştia au devenit esenţiali în a coordona cantitatea uriaşă de schimbări prin care trec organizaţiile de top şi a le pune de fapt în practică.
Deja managementul de primă linie trebuie să manifeste capacităţi din zona de leadership, cele de administrare a afacerii nemaifiind de ajuns. Aceşti manageri vor trebui să capete în cel mai scurt timp cu putinţă gândire de tip antreprenorial, să îşi însuşească tehnici de coaching şi să furnizeze direcţie şi motivare pentru întreaga populaţie a forţei de muncă din subordine. Cu alte cuvinte, să acţioneze ca nişte veritabili lideri.
Motivarea angajaţilor nu mai este de neglijat, întrucât din ce în ce mai multe statistici arată clar faptul că, la nivel global, forţa de muncă este implicată sau dedicată doar în proporţie de 15%. Este nevoie de creativitate şi generozitate din partea angajatorilor, criza globală de forţă de muncă calificată fiind stimulată şi de îmbătrânirea forţei de muncă din ţările dezvoltate.
Un alt aspect interesant îl constituie acela că epoca managerului singuratic a apus, în actualitate fiind nevoia din ce în ce mai crescută de management colaborativ, dus la îndeplinire de oameni nu doar buni ca specialişti, ci şi ca network-eri. Complexitatea problemelor afacerii din ziua de azi necesită abordarea integrată a managementului, prin stabilirea unor reţele funcţionale atât în interiorul organizaţiilor, cât şi în afara acestora.
În încheiere, trebuie să menţionez faptul că, deşi ar putea părea o soluţie la criza managerială, training-urile teoretice, fie chiar şi intensive, nu mai pot face faţă unei populaţii manageriale asaltate de task-uri multiple, deadline-uri strânse şi competitivitate extremă. Managerii deja refuză în proporţie de peste 40% training-urile teoretice organizate de companii, în favoarea învăţării experienţiale, directe, practice şi pragmatice în cadrul procesului de muncă în sine.