OPINII Preţurile caselor se vor contracta puternic

Preţurile caselor urmează să se contracteze puternic. Ca şi în 2008, media pare decisă să ne convingă de contrariu. Apar tot soiul de proiecte noi puternic promovate, avem ştiri contradictorii care vorbesc pe de o parte de creşterea costurilor de finanţare, iar pe de alta despre dezvoltatori care reziliază vechile contracte returnând avansul doar pentru a putea ulterior să vândă mai scump profitând de scumpirea pieţei imobiliare din prezent.

Încă puţin şi apare fostul premier Tăriceanu ca să ne sfătuiască să cumpăram case în SUA pentru că România nu va cunoaşte recesiunea, iar preţurile acolo au început să se corecteze.

De fapt, banii ieftini au umflat ditamai bulele imobiliare peste tot în lume. În SUA, că tot pomeneam de americani, preţul mediul al unei locuinţe a crescut de la 322.000 dolari în 2020 la 428.000 dolari în prezent, conform unei analize a Fed of St. Louis. Când ai dobânzi zero în SUA şi Robor de 1% în România cum să nu explodeze creditarea?

Îmi spunea cineva că ştie cupluri tinere care au preferat în ultimii doi ani să aibă fiecare casa lui. Nu se mai poartă casa de familie, are fiecare membru al cuplului un apartament de două camere în care vin în vizită pe rând. Libertate totală, familie modernă. Poate dacă rămânea Roborul la 1% şi apărea şi un copil în cuplu, se făcea credit pentru o garsonieră pentru cel mic...

La 1.000 lei rată la apartamentul de două camere la un salariu de 3.000 lei, merge. Numai că de la 1% Robor a ajuns acum la peste 6% şi IRCC va urmaaceeaşi traiectorie în următoarele şase luni, pentru a ajunge la rândul său aproape de 6%. Să vedem pe unde mai scot cămaşa cei cu rate ajunse la 2.000 de lei la un salariu de 3.000, plus costuri mai mari la utilităţi şi mâncare.

De altfel, ipoteca medie din SUA a ajuns tot la 6% ceea ce e cât se poate de dureros pentru o parte a debitorilor ipotecari. Vom asista la un nou fenomen subprime? În mod cert vom avea iar executari silite la un moment dat, poate nu de amploarea celor din 2009-2010, dar să nu uităm că nici bugetele publice nu mai pot repeta la fel de uşor scamatoriile cu miliardele pompate în economii după injecţii enorme de capital la finalul crizei financiare şi pandemiei Covid.

Dacă vă amintiţi, după declaraţia super-optimistă a fostului premier Tăriceanu, făcută în 2008, a durat încă vreo trei ani până să înceapă masiv executările silite şi să se prăbuşească preţurile în România. Există o anumită inerţie în piaţa imobiliară, ca pe orice activ nu foarte lichid (bursa anticipează, dar piaţa imobiliară reacţionează post factum) . După ce cresc dobânzile debitorii se zbat o vreme să le acopere, se împrumută de la rude şi prieteni, caută joburi suplimentare, iar abia apoi se declară învinşi şi în faliment personal.

Astfel încât, răbdare şi tutun. Dincolo de impactul creşterii dobânzilor şi reducerii puterii de cumpărare prin inflaţie, debitorii vor suporta şi efectele dezechilibrelor bugetare care impun majorări de taxe şi impozite plus reduceri de facilităţi. Se vorbeşte deja de impozit progresiv, impozit pe cifra de afaceri pentru companii, creşterea taxelor locale, reducerea beneficiilor pentru angajaţi. Pe măsură ce nevoia de bani a statului va creşte, aceste măsuri nu vor rămâne doar la stadiul de discuţii, unele vor fi implementate. Iar creşterea fiscalităţii şi reducerea veniturilor pentru angajaţi înseamnă probleme suplimentare pentru debitori. De evitat acţiunile băncilor, vor fi printre cele mai lovite, ca în 2008.