OPINII Traducerea unui termen - "considerente de strategie"

Societatea de administrare B.T. Asset Management, care administrează câteva fonduri mutuale de investiţii, a anunţat săptămâna trecută că a vândut din considerente strategice pachete de acţiuni TLV din portofoliul fondurilor administrate. Aşa cum se ştie, un fond mutual nu poate deţine plasamente care să reprezinte mai mult de 10% din totalul activelor pe un singur titlu. În mod de asemenea normal, o societate de administrare şi care are drept acţionar "Banca Transilvania", dar nu numai, nu poate să nu deţină acţiuni TLV ("Banca Transilvania") în portofoliu, acţiuni care s-au dovedit în timp printre cele mai profitabile.

În zilele următoare, în calitate de emitent, B.T. va alimenta conturile acţionarilor cu pachetele cuvenite, de 50,92% acţiuni acordate gratuit şi 15% acţiuni subscrise. Dacă deţinerea de acţiuni TLV reprezintă 10% din activul fondului mutual, după ce se primesc acţiunile gratuite, în condiţia unei variaţii minime a preţului acţiunilor TLV, sau dacă ar ajunge la aproape 15,5% din total, fapt care ar fi în contradicţie cu prevederile normelor CNVM, care ar fi în drept să ia măsuri punitive, adică amenzi şi obligarea la vânzare. Drept urmare administratorii fondurilor mutuale sunt obligaţi să vândă 50-55% din acţiunile TLV deţinute. După primirea noilor acţiuni, activul total al fondului mutual creşte cu circa 5,5-6%, pachetul întregit cu acţiunile primite devine cu 10-15% mai mare decât cel avut anterior vânzărilor şi poate fi majorat apoi cu încă 5-6% prin noi achiziţii din piaţă, pentru a rămâne la limita superioară a marjei de 10%.

În mod evident, fondurile mutuale ale căror plasamente în acţiuni TLV reprezintă mai puţin de 10% din totalul activelor sunt forţate să vândă mai puţin, iar dacă ponderea este de sub 6% nu trebuie să vândă nicio acţiune. Din punct de vedere economic, vânzarea acţiunilor TLV este o decizie păguboasă. Căci vânzarea mai multor acţiuni de către toate fondurile mutuale cum în aceeaşi perioadă conduce la scăderea preţului şi respectiv la un randament mai scăzut al fondurilor. Dacă nu ar fi obligaţi la această măsură, acţiunile ar putea fi valorificate mult mai bine peste câteva luni, când preţul va fi evident mai mare. O dată pentru că vânzările nu mai sunt obligatorii (şi acţiunile deţinute de către fondurile mutuale nu sunt deloc puţine). Apoi se apropie datele de referinţă şi înregist-rare când se ştie ce primesc acţionarii şi preţul creşte în consecinţă.

Câteva învăţături se pot trage de aici. Pentru administratorii fondurilor mutuale, făcând socotelile cu creionul pe hârtie, va rezulta că este mai bine să vândă circa 50% din acţiunile TLV la preţul maxim înainte de data de înregistrare. Cu banii obţinuţi se pot cumpăra mai multe acţiuni la preţul minim din perioada de subscriere. În apropierea datei de intrare a noilor acţiuni, acestea vor fi mai puţine şi obligaţia de vânzare ar fi mai mică, în plus se consemnează şi câştigul de preţ între mai - iunie de sub 0,9 lei şi circa 1,1 lei în august. Căci o concluzie subsidiară primeia este aceea că vânzarea acţiunilor trebuie făcută lent cu câteva săptămâni înainte de intrarea noilor acţiuni.

Pentru investitorii privaţi rezultă alte concluzii: Pe ei nimeni nu-i obligă nici să vândă, nici să cumpere şi nu au nicio res-tricţie în a-şi plasa banii oriunde şi oricât. În al doilea rând, dacă a învăţat care sunt restricţiile şi obligaţiile altora trebuie să fie pregătit să profite. Dacă eu nu mă lăcomeam la 100 lei vechi (un ban nou) şi în loc de 1,15 RON puneam la vânzare acţiunile la 1,13-1,14 RON, şi le răscumpăram la 1,00-1,01 RON, câştigam peste 100.000 RON, care nu era de ici de colo. Dar ce a fost a fost şi nu trebuie să ne plângem. Dacă ne preocupă prea mult trecutul, nu mai avem timp să ne ocupăm de viitor. Şi de fapt numai acesta contează, Dar nu avem dreptul să nu ţinem cont de lecţiile trecutului. Nici măcar dacă suntem un SAI care adminis-trează mai multe fonduri mutuale.