Parisul, capitala culturală a lumii

În luna octombrie au fost consemnate mai multe evenimente care au confirmat înaltul prestigiu al culturii franceze. Între acestea, decernarea premiului Nobel pentru literatură scritorului Patrick Modiano, la şase ani după cel primit de Le Clezio, i-a surprins pe toţi cei care fac, în fiecare an, pronosticuri mai mult sau mai puţin fanteziste. Dar în primul rând pe laureat însuşi: cu modestia sa proverbială, Modiano a declarat că nu se aştepta deloc la această favoare excepţională. Juriul suedez a apreciat însă arta de memorialist a scriitorului în vârstă de 69 de ani, care evocă în romanele sale acelaşi subiect, abordat de fiecare dată sub o lumină diferită - anume destinele umane în timpul ocupaţiei naziste a Parisului.

Arta contemporană trăieşte şi ea în efervescenţă la Paris, evenimentele de excepţie succedîndu-se spectaculos. Inaugurarea grandiosului sediu al Fundaţiei Louis Vuitton, în prezenţa Preşedintelui Hollande, a fost unul dintre acestea. Clădirea realizată de arhitectul american Frank Gehry este situată în marginea pădurii Bois de Boulogne şi seamănă ca două picături de apă cu acea a muzeului Guggenheim, construită tot de acesta în oraşul spaniol Bilbao. Miliardarul Bernard Arnaud, preşedintele grupului LVMH, a ţinut să dea evenimentului o amploare deosebită, presa franceză (în care grupul investeşte impresionante bugete de publicitate) întrecându-se în a face elogiul fundaţiei.

Ce-i drept, în holul spectaculoasei clădiri, vizitatorul care caută cu privirea o operă de artă contemporană nu poate remarca decât micile... valize Louis Vuitton. Însă exprimat prin etichetări precum «Muzeu extraordinar» sau «Palat de sticlă», entuziasmul comentatorilor se manifestă pe măsura bugetului de publicitate acordat de LVMH publicaţiei respective. Cei care au cutezat, totuşi, să găsească hibe evenimentului au fost astfel «înghiţiţi» de valul de laude.

• Mecenat sau doar marketing ?

Publicată pe site-ul ziarului Le Monde, cronica lui Jean-Michel Tobelem, profesor asociat la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne - intitulată «Fondation Louis Vuitton: le mécénat d'entreprise sans la générosité (Fundaţia Louis Vuitton: mecenatul de întreprindere fără generozitate)» reprezintă una dintre aceste voci discordante.

Una care s-a făcut prea puţin auzită într-o primă fază, articolul dispărând de pe site după circa zece ore, după care a fost republicat. «Este o dovadă a faptului că subiectul pe care îl tratez este hipersensibil. Domnul Arnault nu poate fi atacat fără a fi pedepsit. Foarte puţini au avut curajul să pună în lumină dificultăţile pe care le ridică un asemenea proiect», a declarat autorul textului care nu a « respectat » linia.

Reproşuri nu au putut, deci, să apară decât pe reţelele de socializare şi în puţinele organe de presă care nu sunt supuse presiunii publicitare.

De pildă, artiştii Claude LévLque, Jérôme Bel şi Eric Troncy au postat pe Facebook o imagine în care se amuzau pe seama invitaţiei la inaugurare. Iar un grup de filozofi, artişti, istorici de artă şi scriitori au adus, pe Mediapart, o viguroasă critică la adresa mentalităţii industriaşilor de a socoti arta doar ca un produs de lux.

Plecând de la proiectul lui Bernard Arnault, ei atenţionează asupra faptului că multinaţionalele s-au insinuat din ce în ce în ce mai pregnant în lumea artei: «Trăim într-o epocă marcată de anunţuri zguduitoare, de serbări faraonice şi de publicităţi gigantice. Timpul în care o întreprindere mecenă dădea «carte albă» unui artist, iar ea rămânea în umbră, s-a sfârşit. Magazinul de poşete nu mai este separat de galeria de artă decât de un perete subţire, iar operele sunt amestecate cu accesorile de modă».

Într-adevăr, companiile importante înglobează mecenatul în strategia de marketing. Arta şi luxul se întrepătrund. Pe de o parte, muzee prestigioase adăpostesc expoziţii publicitare care glorifică firme faimoase precum Air France sau Cartier (în Grand Palais), Chanel (la Palais de Tokyo) sau LVMH (muzeul d'Orsay), iar pe de alta mărcile de lux organizează evenimente artistice în magazinele proprii.

Unde este generozitatea definitorie a mecenatului chiar în cazul de la care am plecat - al Fundaţiei LVMH, care pretinde a fi vorba de un proiect educativ, dar cere 14 euro pe biletul de intrare inclusiv de la copii mai mari de trei ani? Nici măcar prin America nu se prea întâlnesc asemenea... Mecena, muzeele Getty şi Hammer din Los Angeles sau Crystal Bridges Museum of Art al miliardarei Alice Walton, la Bentonville, în Arkansas, având intrare liberă..

Să subliniem, de asemenea, că "donaţia" făcută de Bernard Arnault este defiscalizată cu 60%. «Clădirea are o suprafaţă de aproximativ 4.000 mp şi a costat între 400 şi 500 milioane de euro. Prin comparaţie, în Muzeul Pompidou de la Metz s-au investit 75 milioane de euro pe un perimetru de aproape trei ori mai mare -11.000 mp», notează profesorul Jean-Michel Tobelem. De fapt, în spatele aşa-zisului mecenat se ascunde o formidabilă operaţie de marketing, de promovare a mărcii LV.

«Suntem într-adevăr, în mod legal şi juridic, în cadrul fiscal al unei acţiunii de mecenat"? se întreabă autorul articolului din Le Monde.

• Franţa stă bine cu exportul de cultură

Alte expoziţii importante inaugurate în luna octombrie au redat Parisului aura de capitală culturală a lumii, fiind suficient să amintim de cele ale lui Niki de Saint-Phalle, de la Grand Palais, sau Paul Durand-Ruel, la Muzeul Luxembourg. Se adaugă redeschiderea, după mai mulţi ani de lucrări de renovare şi de polemici furtunoase, a Muzeului Picasso. Situat în Palatul Salé din Marais, acesta adăposteşte o colecţie de 5.000 de opere ale artistului spaniol, din care numai o parte -297 tablouri şi 368 sculpturi - vor fi expuse publicului.

În fine, cea de a 41-a ediţie a FIAC (Foire international d'art contemporain) a încheiat această serie de evenimente remarcabile. 3.500 de artişti şi 191 de galerii de artă din lumea întreagă au participat la Târgul de artă contemporană de la Paris (FIAC), organizat la Grand Palais (o vizită virtuală este disponibilă pe situl Internet: https://www.google.fr/#q=FIAC), care a confirmat faptul că Franţa îşi păstrează locul patru în lume în ceea ce priveşte vânzările de opere de artă, după Statele Unite, China şi Marea Britanie. Iar FIAC va fi în curând organizat şi la Los Angeles.

De asemenea, piaţa culturală franceză inovează. De exemplu, o sală de vânzare de artă contemporană este deschisă în fiecare seară de firma Fauve Paris, în parteneriat cu un «bar B vin». Au fost create câteva platforme Internet de vânzare de opere de artă: Expertissim pentru vânzarea antichităţilor şi a bijuteriilor, Artsper - artă contemporană, Artviatic -artă modernă de mare valoare.