Preţul petrolului a înregis-trat oscilaţii puternice în ultimul an, iar intervenţia crizei financiare a generat o schimbare severă de trend. Dacă la finele anului trecut cotaţia ţiţeiului era sub pragul de 100 de dolari/baril, în iulie a urcat până la nivelul maxim istoric de 147,27 dolari/baril, iar ulterior adâncirii crizei financiare a ajuns la puţin peste 60 de dolari barilul.
Companiile a căror activitate se bazează pe produsele petroliere, şi ale căror costuri cu finanţarea au crescut asfixiant, odată cu criza financiară aspiră o gură de aer din reducerea preţului petrolului. Cei ce câştigă cel mai puţin din acest revers al medaliei sunt consumatorii finali, adică populaţia, care resimt într-o măsură foarte mică efectul reducerii preţului ţiţeiului.
Declanşarea falimentelor bancare s-a petrecut, din păcate, concomitent cu perioada în care preţul petrolului a atins niveluri maxime, deoarece costul vieţii crescuse foarte mult până la jumătatea acestui an. Odată cu aceste falimente consumatorii încep să-şi piardă slujbele, iar preţul ţiţeiului începe să scadă, în urma reducerii cererii.
Important de realizat este, însă, faptul că preţul petrolului şi criza financiară nu sunt conectate direct în privinţa cauzelor. Efectele lor sunt cele care se intersectează, prin mecanismul interacţiunii dintre ratele dobânzilor şi al cursului valutar (deprecierea dolarului), după cum demonstrează graficul.