Petromidia n-are profit? Sau are?

(Interviu cu Cristian Sima, preşedintele WBS România - Episodul II)

Cristian Sima, preşedintele casei de brokeraj WBS, a acordat ziarului "BURSA" un amplu interviu, din care, publicăm astăzi episodul al doilea.

Bun speculator în piaţa de capital, domnul Sima speculează şi în jurul evenimentelor politice şi economice, avansând scenarii nonconformiste, în care stârpeşte iluziile.

Astăzi, vorbeşte despre americani şi îi suspectează că nu şi-au dorit victoria în Irak.

Şi, vorbind de Dinu Patriciu, se îndoieşte că realmente ar fi vândut Rompetrolul kazahilor.

Ba chiar se îndoieşte că Rompetrol n-ar face profit.

E tare, nu-i aşa?!

Reporter: Ce se întâmplă acum nu este, totuşi, consecinţa atacurilor de la 11 septembrie?

Cristian Sima: 11 septembrie a venit în America în momentul în care economia americană era, deja, de un an şi jumătate supraîncălzită ... La 11 septembrie, bursa deja căzuse masiv şi semnalase că sunt probleme... Erau probleme atunci pe sectorul informatic... pe "dotcom"-uri. De bani băgaţi în fum.... Şi acum sunt. Se vând siteuri cu un miliard de dolari...

11 septembrie 2001 nu a făcut decât să pună nişte gaz pe foc. În 2003, bursele şi-au reluat creşterea, şi economia a început din nou să crească pentru că toată lumea s-a gândit că economia americană va avea petrol ieftin, de pe urma războiului din Irak. Economia americană are dificit bugetar şi de cont curent imens pentru că toacă bani aiurea în războiul ăla în care nu a reuşit nimic şi n-a reuşit de la început. Nimeni nu face o simplă socoteală. Hitler, în 10 mai, a trecut graniţa în Olanda, în 14 iunie, ocupase Parisul... Într-o lună şi jumătate, americanii nu au ajuns nici până la jumătatea distanţei, până la Bagdad. Şi deosebirile de forţe erau mult mai mari, şi la tehnologie şi armanent şi tot ce vrei. Deci, se pune întrebarea: au vrut americanii să câştige vreun război, după al Doilea Război Mondial? Sau au vrut doar să aibă o piaţă de desfacere pentru industria de armament...

Reporter: Mai întâi au dus războiul în Afganistan...

Cristian Sima: Pe semne acolo ar fi trebuit să-l ducă... dacă rămâneau acolo, terminau toţi teroriştii... au intrat în Irak, vor intra şi în Iran... O să zăpăcească tot... Pentru poporul lor nu au adus petrol ieftin... au adus o creştere economică...

Reporter: Cum de nu au adus petrol ieftin?

Cristian Sima: N-au adus petrol ieftin pentru că au intrat în Irak, dar nu au reuşit să facă producţia de petrol nici măcar la 30% din cât era înainte de 1991...

Reporter: Acum, îi împroprietăreşte pe cei care au avut concesiuni înainte de Saddam...

Cristian Sima: Da, pot să îi împroprietărească...

Reporter: Dar preţul petrolului de ce urcă?

Cristian Sima: Preţul petrolului urcă nu neapărat pentru că cererea creşte. Petrolul se vinde în funcţie de preţul de la New York. La New York se stabileşte un preţ al petrolului din Golf. Dar numai un dobitoc se duce şi cere 150.000 de tone de petrol la 140 de dolari pe baril. Preţul petrolului, pe care îl cumpără firma să-l rafineze şi să-l vândă mai departe, este mult mai mic. Petrolul nu se poate vinde nici la New York, nici la Londra, decât futures. Noi acum discutăm de preţul petrolului futures pe septembrie. Petrolul din Marea Nordului, Brent, şi cel din Golf nu au acelaşi preţ. Uneori se apropie, alteori este unul mai scump şi altul mai ieftin. Se şi tranzacţionează Brent-ul la Londra şi crude-ul la New York. Dar pe lângă piaţa asta, mai există o piaţă cu petrolul din Urali şi petrolul din Marea Caspică. Este mai greu de rafinat, este mai sulfuros, dar este mult mai ieftin... cu 20-25 de dolari. Numai că cine rafinează petrolul, vinde benzina finală la acelaşi preţ. Drept dovadă, cea mai bună rafinărie este Petromidia pentru că poate să rafineze petrol Urali. Ar trebui să facă profit mult mai mare decât orice altă rafinărie Shell sau Exxon, care rafinează petrolul din Golf, care este mult mai scump.

Reporter: Trebuie să-l întreb pe Patriciu...

Critian Sima: Întreabaţi-l...La fel cum puteţi să-l întrebaţi dacă el încasează accize de 600 de milioane în fiecare an şi le ţine două luni până le plăteşte la stat şi ia pe ele 10% dobândă, de ce nu face măcar profitul ăla financiar... nu cred că există o rafinărie sau o firmă care prelucrează petrolul care să nu fi crescut pe bursă sau să nu fi făcut profituri. Exxon a făcut cel mai mare profit din istoria ei...

Reporter: Care este explicaţia că Rompetrol nu face profit?

Cristian Sima: Eu zic că face... dacă produce benzină şi o vinde exact cu preţul de producţie, tot trebuie să facă un profit măcar din accize...la accizele alea se mai şi laudă că plăteşte impozit la stat. Este un colector de accize. Mai este un lucru ciudat în România. La noi, şi la Petrom şi la Lukoil şi la Patriciu şi la toată lumea, în momentul în care, la pompă, tu plăteşti litrul de benzină cu 4 lei, 1 leu şi ceva este preţul benzinei, şi restul sunt accize, care trebuie să se ducă la stat. În Occident, în secunda în care ai plătit cu cartea de credit, accizele s-au şi dus la buget. Nici nu intră prin contul firmei respective, al benzinăriei sau al reţelei de benzinării...

Reporter: La noi este stopare la sursă...

Cristian Sima: La noi, întâi colectează OMV, Lukoil, MOL, Patriciu... Şi peste vreo două luni... sau trei... sau patru... plăteşte... dar în timpul ăsta, se foloşte de bani... şi atunci, mai are un avantaj: nici măcar nu are nevoie de credite de la bancă. Tu ştii întotdeauna că vinzi un produs cu un câştig de 300% şi până trebuie să dai restul de 285%, pentru că marja lui de profit este mică, poţi să cumperi alte produse... şi aşa mai departe. Şi cum în ultima vreme preţul petrolului creşte, ar trebui să ai nişte profituri imense. Sigur, nu sunt manageriate la fel de bine... Dovadă că Petrom face profituri, OMV face profituri... dovadă că OMV a crescut în bursă. Problema este alta... Acolo, mai ştiu să cumpere contracte futures la Chicago, să protejeze, să vândă benzină la Chicago. Jocul ăsta cu futures înseamnă de fapt protecţie.

Reporter: Aţi sugerat că, de fapt, Rompetrol are profit. Asta nu este o problemă de management prost, ci dimpotrivă. Să aterizezi la punct fix fără impozit pe profit, este un management mare. Sigur, frumos ar fi la zero: pierderi, zero impozit...

Cristian Sima: Şi după aceea să şi reuşeşti să vinzi firma la un preţ exorbitant. Bravo celui care a reuşit!... Dacă a reuşit...

Reporter: Asta nu poate să indice nivelul de profit? Pentru că ai un calcul destul de simplu...

Cristian Sima: Dacă acţiunile ar fi fost vândute în piaţă şi dacă ar fi fost vândute acţiunile Rompetrol Rafinare... pentru că afacerea Rompetrol Rafinare este superbă! La Microsoft, toţi cei care i-au dat lui Bill Gates acum 30 de ani, nu au câştigat cât el, dar proporţional, la fel de mult. Acţiunea Rompetrol Rafinare, din 2004, de când a fost cotată la 160 de lei s-a dus, la 1000 de lei, acum, este la jumătate de preţ.

Reporter: Există diverse formule prin care se achiziţionează afaceri. Se face o evaluare după rezultatele pe ultimii ani, bilanţ şi rezultă preţul întreprinderii. Nu putem opera reversul? Vedem care este preţul întreprinderii Rompetrol, cu cât a vândut Patriciu şi aflăm profiturile...

Cristian Sima: Nu avem nicio tranzacţie, nu avem niciun impozit plătit...

Reporter: Nu a plătit impozit pe tranzacţie?...

Cristian Sima: Am înţeles, nu a vândut nicio entitate românească, a vândut entitatea olandeză care deţinea pachete majoritare la rafinărie... Bun, şi dacă a vândut o entitate olandeză, statul olandez, pentru că suntem în Comunitatea Europeană, solicită un impozit... Ciudat, pentru că în Olanda impozitul este mult mai mare decât 16%. A văzut cineva vreun impozit plătit? La o vânzare de tipul ăsta, trebuia să plătescă un impozit de un miliard şi ceva... era sigur în topul celor mai mari plătitori de impozit din Olanda. Şi nu este...Dar, acum, putem să spunem "firmă olandeză" şi uneia care este în Antilele Olandeze.