PIPEREA, DESPRE PRONUNŢAREA INSTANŢEI EUROPENE ÎNTR-O SPEŢĂ DIN SPANIA PE CLAUZE ABUZIVE: Decizia CJUE, posibil să determine o soluţie favorabilă într-un proces de la noi

Curtea Europeană de Justiţie (CJUE) s-a pronunţat, ieri, într-o speţă care priveşte creditele ipotecare din Spania, proces ce priveşte 800.000 de împrumutaţi, impactul estimat fiind de trei miliarde euro. Cazul din Spania vizează un indice de referinţă care intră în componenţa dobânzii variabile pentru creditele în euro (IRPH). Acest indice, calculat şi publicat de Banca Naţională a Spaniei, a fost utilizat de anumite bănci ca o alternativă la EURIBOR. Problema este că valoarea IRPH s-a situat mereu cu cel puţin 1-2 puncte procentuale peste cea a EURIBOR, ceea ce înseamnă rate constant mai mari pentru împrumutaţi.

După decizia instanţei europene, avocatul Gheorghe Piperea a scris, pe pagina sa de Facebook: "Deşi pare că nu ne priveşte, întrucât speţa are în vedere posibilul caracter abuziv al dobânzii la aceste credite, care variază în funcţie de un indice de dobândă stabilit ca medie între dobânzile la depozite practicate de băncile spaniole în ultimele trei luni consecutive faţă de data plăţii, totuşi există cel puţin trei elemente care mi-au atras atenţia. Primul dintre acestea este reprezentat de faptul că soluţia de azi (n.r. ieri), favorabilă consumatorilor, poate pregăti o soluţie favorabilă în speţă Şerban contra Băncii Transilvania, în care avocatul general îşi va depune concluziile în data de 19 martie.

Astfel, conform CJUE, incumbă judecătorului naţional să verifice dacă clauza contractuală vizată reflectă dispoziţii ale dreptului naţional aplicabile într-o manieră imperativă între părţile contractate independent de voinţa/opţiunea aces­tora sau reflectă dispoziţii de natură supletivă şi, deci, aplicabile by default, adică în absenţa unui aranjament diferit cu privire la respectivul aspect.

CJUE răspunde instanţei spaniole că, dacă norma este supletivă, atunci este permisă analiza caracterului abuziv al clauzei vizate şi, deci, aceasta poate fi evacuată din contract. În plus, CJUE spune că dobânda variabilă calculată pe baza indicelui de dobândă la depozite poate fi înlocuită cu altă dobândă variabilă, de exemplu, cu EURIBOR (care este mult mai mică - n.n.).

În linii esenţiale, aceasta este şi întrebarea pusă CJUE de instanţa română (Curtea de Apel Cluj): este nominalis­mul monetar o normă imperativă, care se aplică în relaţiile dintre părţi indiferent de opţiunea lor, sau este o normă supletivă, care este menită să se aplice implicit, în lipsa unui acord special al părţilor? Dacă răspunsul este că nominalismul monetar este o regulă supletivă, şi nu imperativă, atunci clauza de risc valutar poate fi analizată sub raportul caracterului abuziv".

În opinia lui Gheorghe Piperea, în baza soluţiei CJUE, "toate procesele câştigate deja (sau în pericol să fie câştigate) de bănci în baza regulei nominalismului monetar (regulă care, cică, ar înlătura competenţa judecătorului de a analiza caracterul abuziv al clauzelor de risc valutar, invocat în procesele pentru îngheţarea cursului de schimb) ar putea fi în mod esenţial regândite, întrucât acest nominalism este o normă supletivă, şi nu o normă imperativă".

Avocatul continuă: "Vor aplica instanţele române această soluţie? Nu înainte de soluţia pronunţată de CJUE în speţa Şerban contra Băncii Transilvania".

Al doilea aspect punctat de domnul Piperea este că speţa privitoare la creditele ipotecare din Spania face referire la toate soluţiile invocate de noi până acum (în cvasi-totalitatea cazurilor, fără succes) în procesele de îngheţare a cursului de schimb leu-CHF, inclusiv (sau mai ales) speţa Andriciuc, speţă utilizată peste tot în UE în favoarea consumatorilor, dar nu şi în România, unde a fost declanşată.

În al treilea rând, calcularea dobânzii variabile la creditele ipotecare în funcţie de media dobânzilor la depozite în ultimele trei luni nu este nimic altceva decât o formă de plafonare a dobânzii, mai arată avocatul Piperea.

Printre altele, decizia CJUE arată:

"1. Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13 / CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie să fie interpretat în sensul că intră în sfera de aplicare a directivei respective clauza unui contract de credit ipotecar încheiat între un consumator şi un profesionist care prevede că rata dobânzii aplicabilă împrumutului se bazează pe unul dintre punctele de referinţă oficiale stabilite prin reglementările naţionale, care pot fi aplicate de către instituţiile de credit şi creditelor ipotecare, atunci când aceste reglementări nu stabilesc aplicarea obligatorie a indicelui în cauză, indiferent de alegerea părţilor la contract sau de cererea suplimentară a acestuia, în cazul în care părţile nu au convenit altfel.

2) Directiva 93/13, în special articolele 4, alineatele (2) şi (8), trebuie interpretate în sensul că instanţele unui stat membru trebuie să examineze natura clară şi inteligibilă a unei clauze contractuale care face trimitere la scopul principal al contractului, indiferent de transpunerea articolului 4 alineatul (2) din directiva respectivă în sistemul juridic al statului membru respectiv.

3) Directiva 93/13, în special articolele 4, alineatele (2) şi (5), trebuie interpretate în sensul că, pentru a respecta cerinţa de transparenţă a unei clauze contractuale care stabileşte o rată a dobânzii variabilă într-un contract de împrumut ipotecar, respectiva clauză nu trebuie să fie numai inteligibilă la nivel formal şi gramatical, ci şi să permită consumatorului mediu, în mod normal informat şi rezonabil, atent şi perspicace, să poată înţelege funcţionarea specifică a modului de calcul al respectivului tip de dobândă şi, prin urmare, să evalueze, pe baza unor criterii precise şi inteligibile, consecinţele economice potenţial semnificative ale acestei clauze asupra obligaţiilor sale financiare. Aceste informaţii, care sunt deosebit de relevante în scopul evaluării ce trebuie efectuată de instanţa naţională în această privinţă, includ (i) faptul că informaţiile esenţiale referitoare la calculul acestei rate sunt uşor accesibile oricui intenţionează să ia un credit ipotecar, ca urmare a publicării metodei utilizate pentru calcularea acestei rate şi (ii) furnizarea de date referitoare la fluctuaţiile anterioare ale indicelui pe baza cărora se calculează această rată

4) Articolele 6, alineatele (1) şi (7) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că nu se opun acestui lucru - în caz de declarare a nulităţii unei clauze contractuale abuzive care stabileşte un indice de referinţă pentru calcularea dobânzilor variabile ale unui împrumut, judecătorul naţional îl înlocuieşte cu un indice legal aplicabil în absenţa unui acord contrar între părţi, cu condiţiile ca respectivul contract de împrumut ipotecar să nu poată subzista după ce clauza abuzivă a fost eliminată şi anularea contractului în întregime ar lăsa consumatorul expus la consecinţe deosebit de nocive".