PLASAMENTE ALTERNATIVE Agendă bună anul are

Cu ceva timp în urmă, piaţa licitaţiilor de artă avea comportament parlamentar: în ianuarie lua vacanţă. Era şi normal, în ianuarie nu se prea făcea mare lucru, vremea era imprevizibilă, putea fi uscat, ploaie rece sau zăpadă caldă, fleoşcăită. Prin femartie se mai mişca ceva, venea mărţişorul şi dădea deşteptarea, atrăgea atenţia că se lasă cu 8 martie şi chiar Sfântul Valentin, pe Vest şi pe Est, la fel de degenerator pentru portofelele bărbaţilor sensibili şi iubitori. Să ne amintim de licitaţiile de mărţişor, cu dimensiuni miniaturale şi preţuri maximale.

Artmark începe anul pe 17, cu "Arta Azi", o "licitaţie de artă contemporană, inclusiv o secţiune pentru susţinerea spaţiului independent ETAJ". De fapt, anul începe pe 19 ianuarie, cel puţin aşa ni se spune că va fi atunci, "Început de an, început de colecţie", licitaţia a "Două mici Colecţii de Artă". Deci, artă contemporană şi colecţii. Mici, dar colecţii! Alis are licitaţie, cea cu numărul 773, pe 22. Ianuarie.

Historic se întoarce în februarie cu memorabilia de literatură, opere şi scriitori. Iar Art Safari tot atunci începe prima ediţie din acest an. Anunţată şi garantată. Cele trei luni de Art Safari înseamnă 10 februarie - 14 mai. 2023.

Evenimentul anului pe piaţa de artă se va petrece în mai, vreme de vreo 10 zile, o săptămână şi două weekenduri. Între 19 şi 28 mai, la Romaero Băneasa se va petrece MoBU, târgul internaţional de artă de la Bucureşti. Vor fi standuri închiriabile de către galerii şi alte persoane fizice sau juridice ale pieţei de artă, dar şi o scenă şi alte spaţii impresionante pentru evenimente şi manifestări de artă contemporană şi de viitor. Iniţiator şi organizator este galeria Kulterra, care s-a impus rapid - a apărut în septembrie 2021 - ca promotoare a artei ce experimentează curajul şi talentul de secol XXI.

La MoBU apare în prim plan, ca invitat de mare onoare, nonagenarul artist de avangardă, elveţianul născut în Româna, Daniel Spoerri. Sunt pregătite şi multe surprize de înaltă ţinută, dar să le privim pe toate acestea ca normalitate a unei manifestări internaţionale de artă ce se desfăşoară, în sfârşit, la Bucureşti. Este o ocazie rară, dacă nu unică, de a se lansa transformarea Bucureştiului în centrul central-est-european al comerţului internaţional de artă, o conexiune între Vestul profesionist, de tradiţie, al acestui comerţ special, şi piaţa turco-vest-orientală. Va beneficia, în primul rând, piaţa românească de artă, care se va deschide şi se va ridica, va ajunge la nivelul cerut de aceste vremuri.

În contextul în care avem dreptul să anticipăm o creştere a interesului şi a reţetei financiare pentru arta vizuală şi pentru actul cultural complex, conectarea cu piaţa internaţională este necesară. Asta dacă nu vrem să ratăm încă o mare piaţă şi încă o ocazie de a conta, cât de cât, în arta internaţională şi pe piaţa ei la fel de mondială. Desigur, va beneficia şi creaţia contemporană românească, va fi căutată, cunoscută, se vor înmulţi cazurile legendare, precum cel al lui Adrian Ghenie, arta vizuală va fi mai vizibilă, dispar hârtiile imprimate de pe pereţi şi apar lucrările originale de pictură. La fel, sculpturile, pe podea, pe pereţi, în nişe speciale, pe terase, pe birourile de lucru. Ca să nu mai vorbim de ce ştiu să facă microcipurile şi mega ecranele.

Am ajuns pe piaţa internaţională? Va dudui în acest an, şi chiar evoluţia ei spre forme care ne speriau până acum va fi sesizabilă. Între timp s-au consumat formele speculative în care a fost abordată modernizarea aceasta şi vor rămâne în funcţiune doar cele adevărate şi serioase, care îl fac să vibreze pe iubitorul de artă, nu îl îndepărtează, ci îl aduc aproape, destul de aproape ca să îl auzi cum recunoaşte că îi place. Nu este vorba aici de NFT-uri, că sunt depăşite şi nu au avut vreodată vreo legătură cu creaţia artistică, ci de realizări informatice mult mai importante, de artă vizuală născută din tehnologie înaltă, din inteligenţă artificială, la nivelul ei de acum.

În acest an vor funcţiona din plin casele de licitaţii de artă recunoscute pe plan internaţional, unele cu o vechime de un sfert de mileniu. Marile întâlniri vor deveni şi mai puternice, mai recunoscute, mai intense. Acolo se vor multiplica teribil vânzările uimitoare, de artă veche dar şi din cea contemporană de-a dreptul. Chiar dacă nu se va mai ajunge la o licitaţie cu vânzări cumulate de 1,5 miliarde de dolari, vor fi mai multe care vor depăşi un miliard. Anul trecut, cu licitaţia colecţiei Paul G. Allen, s-a trecut direct la pragul de un miliard şi jumătate, fără oprire la pragul ce era în vizor de mult timp, cel de un miliard. Nu este o nostalgie după acesta, nu sunt oameni blocaţi în proiect, adică noi am vrut un miliard, nu cel cu 500 de milioane mai sus, nu ştiu ce am căutat pe acolo, daţi-ne ce am cerut, nu mai mult.

Din această licitaţia supra-record am învăţat că mai uşor vinzi cu 100 de milioane dacă performanţa nu este singură în licitaţia. Dacă eşti cel mai bun fără emoţii, dacă ai câştigat cursa din start, nu tragi la record. Dar dacă mediul este provocator, dacă sunt şi alţi pretendenţi la această cotă, nici nu ştii când toate se duc acolo, peste suta de milioane, contribuind la acumularea miliardului. Cu siguranţă, organizatorii vor fi atenţi şi la acest fenomen, banul care atrage banul, nu cere preţuri mici dacă vrei să obţii licitaţii mari. Mai ales la sezoanele de licitaţii de primăvară - mai, şi toamnă - noiembrie, de la New York, vor fi şedinţe în care se vor clădi astfel de performanţe, licitaţii de un miliard şi lucrări de 100 de milioane.

Ne plimbăm în peisajul existent, cu casele de licitaţii de artă şi cu marile târguri internaţionale, dar nimeni nu poate exclude apariţia unor surprize. Poate nu apariţia direct pe scena mare a unor case nou-nouţe, dar ridicarea unora existente, promovarea lor în liga preţurilor mari. Nu are cum să ne mire, la New York, în lunile pline, fac licitaţii nu numai Christie's şi Sotheby's, ci şi Phillips sau Bonhams. Va creşte, dar nu exploziv, piaţa din Hong Kong, care are şansa să imite piaţa americană. Altfel, China a pierdut teren pe piaţa internaţională de artă, pe care anunţa că a cucerit-o la un moment dat. Explicaţia este complexă, şi geostrategică, şi geopolitică, şi geo-economică. Unii aduc în discuţie şi ceea ce scria cu litere mici la anunţul că marea Chină ar fi trecut pe primul loc, detronând SUA, ca lider la pieţei de artă. Cu literă mică şi voce joasă se atrăgea atenţia că multe dintre licitaţiile câştigate de chinezi nu au fost onorate. Nu ne comparăm noi cu China, dar practicăm destul de tare această dezonorantă neonorare.

De fapt, No 1 al vânzărilor de artă sunt americanii, ei organizează, vând şi cumpără. Desigur, asta este tot un comportament imperialist american clasic, de care se face vinovat Zelenski, ucraineanul. Dincolo de orice glumă, tot în februarie se împlineşte anul de când pseudoţarul cu privire cruciş şi-a lansat criminala operaţiune specială.