PLASAMENTE ALTERNATIVE Amintiri despre new wave

La o primă privire, am fi zis că recenta licitaţie Vikart, intitulată "The Art Now and Transylvanian New Wave", va oferi Ghenie, Man şi alţii şi se va desfăşura la Cluj-Napoca. Cred că aveam în minte şi expoziţia "Ilfoveanu 2020" organizată de Vikart la Muzeul de Artă de acolo. Care a plecat, apoi la Iaşi. La o privire atentă, însă, ne dăm seama că sunt cam două principii în această şedinţă, una se referă la New Wave din Transilvania şi altul este despre momentul actual al artei, adică artişti recenţi, contemporani şi tineri. Vom vedea, însă, artişti care nu se încadrează în niciuna dintre cele două categorii dar care sunt valori şi pentru piaţa de artă, nu numai pentru muzee.

Corneliu Baba este, evident, din această a treia categorie. El a avut şi preţul cel mai mare al vânzării, 25 de mii de euro. Acest preţ a fost licitat pentru o piesă de toată isprava, pânza "Spaime" din 1977, care a fost expusă în cea mai recentă expoziţie dedicată marelui artist, "Corneliu Baba. Confesiuni", deschisă anul trecut, ah, ce vremuri!, chiar la Muzeul Naţional de Artă al României. A fost o expoziţie-clasă, bine machetată şi concepută, cu pictură şi grafică, cu fotografii, păpuşi, pensule, creioane, şi alte obiecte şi efecte care ne apropie de înţelegerea pictorului şi a artei sale.

A fost de departe cel mai mare preţ, următorul fiind de 1,5 mii de euro. Dar nici oferta nu a permis atingerea unor preţuri uimitor de înalte. Nu mă refer neapărat la faptul că au fost puţine adjudecări dar nici cele vândute şi nici cele nevândute nu au avut o estimare maximă care să treacă de 8 mii de euro. Pentru sculptură, la pictură a fost de 6 mii.

Aşadar, 1,5 mii de euro s-a licitat pentru o "Plajă" de un mare şi original pictor, Florin Niculiu, artist de subtilă atmosferă şi exprimare, de un "new wave" pe cont propriu. Pictura a mai trecut printr-o licitaţie, una Artmark, în 2016, după cum, ca la marile case, ne informează Vikart în pachetul de informaţii ce însoţesc vânzarea. Preţul următor, al treilea, este de o mie de euro, obţinut de trei ori. Deci, cu câte o mie de euro s-au dat: "Tensiuni la circul de stat", de Dalina Bădescu, desen cu markerul albastru pe placaj, un desen în acuarelă şi creion pe hârtie destul de mare, "La Sozopol", scenă de interior de Nutzi Acontz, şi un ulei pe pânză de anul trecut, "The fog 2", de Cristian Lăpuşan de la Cluj-Napoca, artist cu un an mai mare ca Ghenie dar care a absolvit celebra facultate după acesta. Şi, da, cea mai mare estimare pentru pictură din licitaţia în dezbatere, de 6 mii de euro, era pentru o lucrare a profesorului, fost decan, rector, ba chiar şi preşedinte al respectivei instituţii, acum preşedinte al Senatului acesteia, dar şi fost senator, acum vreo trei mandate, acolo unde sunt senatorii României. Deşi peste tot apare ca Sbârciu, în licitaţie este Sbîrciu.

Cei foarte atenţi vor spune că a mai fost o ofertă cu 6 mii de euro ca maximă estimare, care, de asemenea, nu a fost adjudecată. Este vorba de "Negustorul de struguri", de Pericle Capidan, pictorul aromân născut în Macedonia, în 1869, care a studiat pictura la Bucureşti şi la Paris, s-a stabilit în Ardeal şi a murit în 1966, la 97 de ani, la Cluj. A pictat mult mediul rural, mai ales scene cu personaje în costume populare. Şi în cazul de faţă apar două personaje, un turc, după aspect, care vinde struguri, şi o frumoasă româncă, în costum popular complet, cam ţeapănă, care zâmbeşte. După 120 de ani, principiile supermarket sunt aceleaşi, marfă agricolă din Turcia, cumpărătoare din România. Pictura din licitaţia Vikart este semnată P. Capidan, cu albastru, şi imediat vine localizarea, cu negru, Paris!

La nevândute fiind, să amintim şi lucrarea lui Constantin Piliuţă, "Eleganţă", estimată la 2-4 mii de euro dar neadjudecată. Aceasta este soarta portretelor la noi, dacă nu îl reprezintă pe cumpărător, şi într-o formă măgulitoare, nu se vând. Nu se vinde nici dacă e vorba de portretul unei personalităţi sau vedete. Pe cele ale personalităţilor nu le cumpără nici măcar forurile culturale alte statului, vezi povestea cu pre-empţiunea, iar pe cele ale vedetelor nici acestea nu şi le cumpără. Cu toţii aşteaptă să le fie oferite cadou. Aşadar, "Eleganţă" este portretul din 1993 al soţiei pictorului, doamna Ana Maria Piliuţă. Era să scriu "autoportretul soţiei", m-am abţinut dar cred că tocmai am scris-o!

Desigur, sunt multe oferte excepţionale care nu s-au vândut la licitaţia de care vorbim, sau nu se vând pe la alte vânzări, dar mai avem adjudecări de judecat. În prezentarea şedinţei ni se invocă colaborarea casei Vikart cu filialele din Vâlcea şi Bacău ale Uniunii Artiştilor Plastici din România, desigur, la oferta de artă contemporană, cu artişti în viaţă, mulţi tineri. Cu mult drag ochesc doi băcăuani, şefa filialei, Carmen Poenaru, şi Dionis Puşcuţă, şef de muzeu. Un năvalnic "Peisaj din Bucovina", pictat de Carmen Poenaru, moldoveancă de adopţie, ea fiind născută, ca multe pictoriţe aparte, în Craiova, s-a dat cu 550 de euro. Dionis Puşcuţă, fost şi el şef al numitei filiale, este autorul unei serii de speculaţii ce-l au în centru pe Hristosul visătorilor, Don Quijote, un personaj plăsmuit de nemuritorul Cervantes, incapabil să fie real. Dionis Puşcuţă l-a văzut pe Don Quijote, de această dată, la Tescani, faimosul conac-mic-palat al boierilor Rosetti-Tescanu, cu ultimă descendentă şi proprietară în persoana Marucăi Cantacuzino, soţia lui George Enescu, amândoi fiind o prezenţă intensă în minunatul domeniu de la Tescani. Desigur, este de notorietate că la Tescani, la muzeul de acolo, filială a Muzeului Enescu de la Bucureşti, se desfăşoară, de câteva decenii, excepţionale evenimente culturale, inclusiv rezidenţe de artă plastică. "Dionis Puşcuţă la Tescani", de Don Quijote, pardon, "Don Quijote la Tescani", de Dionis Puşcuţă, pictură în ulei pe pânză, s-a dat cu 800 de euro. Nu a fost singurul Don Quijote din această licitaţie, "Don Quijote" s-a numit şi pictura profesorului Ioan Sbârciu, care era apreciată, însă, la 8.000 de euro.

Aş mai remarca adjudecarea, cu numai 400 de euro, a unei picturi de Iacob Lazăr, un "patriarh" al picturii româneşti contemporane, care a scris, alături de soţia sa, pictoriţa Rodica Lazăr, şi de fiul său, Ioan Lazăr, amândoi plecaţi în eternitate, nu o pagină ci un capitol luminos al artei contemporane. În licitaţie s-a dat "Asfinţit", din 1990, care poate fi perfect înscris, 30 de ani mai târziu, în viziunile novatoare, sau, cum se spune, "new wave"-ul nostru de astăzi.