PLASAMENTE ALTERNATIVE Art Safariul din acest an

În anul de graţie 2014, în parcarea de la Athenee Palace, sau Cina, a apărut un sat de corturi de lux. Era prima ediţie a Art Safari, ceva între târg de artă, salon de artă şi expoziţie grea de artă. Majoritare erau galeriile de artă, care îşi închiriau spaţiul, iar o parte, tare dragă regretatei Ruxandra Garofeanu, era dedicată muzeelor de artă din ţară, care veneau în Capitală cu comorile pe care le deţin. Au trecut opt ani de atunci, Art Safari continuă cu osârdie. Acum se ţine ediţia a IX-a, este mai lungă, trei luni, are o parte muzeală, are artă contemporană, iar galeriile apar implicit, nu cu standuri, ci cu lucrări din colecţii private. Precedenta ediţie s-a ţinut în septembrie trecut, deci acum mai puţin de un an. Până se face anul, trec cele trei luni ale evenimentului, astfel că vom avea, cu ediţia 2021, un sfert de an de Art Safari. Cât despre locul unde se desfăşoară, am putea spune că Art Safari şi-a găsit, în sfârşit, un loc, la Palatul Dacia, faţă-n faţă cu Banca Naţională a României. Unde s-a ţinut şi anul trecut, şi acum alţi ani, acum fiind a treia oară.

Art Safari 2022 (postpandemic) a debutat miercuri, 11, cu o conferinţă de presă. A doua zi s-a deschis larg, pentru cei cu bilet. Artistul vechi al ediţiei este Theodor Aman, ce ar fi trebuit sărbătorit şi evocat anul trecut, la 190 de ani de la naştere şi 130 de la moarte. Îi sunt dedicate câteva săli cu o expunere modernă, tehnic vorbind, doar unele etichete sunt foarte mici, aproape imposibil de citit. Sunt expuse piese celebre, nu şi portretul lui Tudor Vladimirescu, despre care am detaliat cu atâta plăcere istorică acum un an. Sunt picturi de Theodor Aman de la muzeele noastre de artă, mai ales de la casa memorială a artistului, de peste drum de Artmark, dar şi de la Craiova (scena cu Mihai Viteazul şi solii turci, în care autorul s-a semnat cu un autoportret în picioare şi armură). Se petrece o adevărată şcoală Aman la acest Art Safari. De altfel, pe lângă performanţa sa artistică, absolut remarcabilă şi esenţială, să nu uităm că Theodor Aman este fondatorul şcolii româneşti de artă plastică, împreună cu Gheorghe Tattarescu.

Din Israel şi nu numai, se întoarce acasă Marcel Iancu. Are o poveste fabuloasă acest mare artist vizual, omul care a făcut avangardism în arhitectură chiar la noi, în Bucureşti. În Israel a făcut o localitate întreagă, una pentru artişti. La Art Safari 2022 sunt expuse lucrări de la Muzeul Janco-Dada din Ein Hod, dar şi de la galeria DADA, din România.

Marcel Iancu s-a născut la Bucureşti, în 1895. În 1912 deja scotea o revistă de avangardă, "Simbol", împreună cu Tristan Tzara şi Ion Vinea. Apropo de Tzara, la 20 de ani, în 1915, pleacă la Zurich, unde colegul său făcea DADA, la "Cabaret Voltaire". Interbelicul şi l-a petrecut în România, dar începutul anilor '40 îl obligă, evreu fiind, să plece pentru a se salva. Alege să plece în Palestina, atunci sub mandat şi control strict al britanicilor. S-a implicat plenar în dezvoltarea vieţii artistice în tânărul stat israelian iar în 1953 a venit cu ideea transformării satului în ruină de la Ein Hod într-un spaţiu de convieţuire şi creaţie pentru artişti. Muzeul Janco-Dada se află acolo, în această localitate cu multe galerii şi artişti.

Incredibil de interesante sunt fotografiile, expoziţia Barbarei Klemm. În 1972, 1973 şi 1991 a fost prin România şi a făcut câteva fotografii cu realitatea momentului, şocante pentru cei care nu au fost pe aici, altfel destul de stereotipe. În schimb, realitatea germană a momentului este mult mai politizată şi mai intensă. Ştiţi fotografia cu Brejnev sărutându-l pe gură pe Honecker? Ei bine, este o fotografie de Barbara Klemm, realizată în 1979. Nu este un afiş de film, cu cei doi pasionaţi actori, ci o scenă care se petrece în faţa unui şir de granzi comunişti, care se uită absenţi. Şi obişnuiţi, Stalin, dar şi Hruşciov, practicând aşa ceva. Pe Honecker, care a avut o domnie lungă, l-au cam poştit, ajungând ca, cu Gorbaciov, el să fie cel care a iniţiat scârboasa practică. Memorabile, istorice, unice sunt imaginile Barbarei Klemm legate de Zidul Berlinului, ridicat în 1961. "Căderea" Zidului, în 1989, a marcat dispariţia comunismului în Estul Europei, şi Barbara Klemm a fost acolo, cu aparatul ei de fotografiat şi cu multe filme alb-negru. Pentru cei tineri, filmul fotografic este pelicula de plastic special şi inflamabil, fotosensibilă, ascunsă într-o cutie metalică, care îi permite o derulare circulară, şi pe care se imprima imaginea captată în fracţiunile de secundă ale deschiderii obiectivului fotografic. Dar, staţi, asta nu este totul, de abia acum urma chimia! Laborator cu lumină roşie, care nu se imprimă pe film, developarea filmului, care fixa imaginea, în stil negativ, pe film, după care imaginea asta negativă era proiectată pe o hârtie fotosensibilă şi ea. Pe bune!

Anunţatul desant Dali-Picasso la Bucureşti este o adevărată expoziţie dedicată colaborării celor doi uriaşi la realizarea baletului "Pălăria cu trei colţuri" de Manuel de Falla. Pe alocuri, acest tip de pălărie mai este numită şi tricorn. Premiera a avut loc la Londra, în 1919. La Paris a ajuns anul următor, 1920, sub numele de "Le Tricorne". La Bucureşti au fost aduse schiţe de costum şi alte efecte care fac expoziţia interesantă.

Jumătatea modernă a safariului de artă din acest an este susţinută de o singură artistă, tânără şi contemporană. Curatorul îndrăzneţei propuneri este chiar profesorul fostei studente, Alexandru Rădvan, un artist de anvergură el însuşi. Neaşteptat, simeza Irinei Dragomir, anunţată ca fiind amplă şi bună, chiar aşa este. O manieră de lucru ce poate fi studiată în evoluţia sa, pictură pe pânză, spaţii ample, impact de-a dreptul publicitar, mesaj din plin, artă modernă de bună calitate şi frumoasă inteligenţă plastică. Aduce în ajutor şi neoane moderne, şi textile.

La deschiderea cu jurnalişti a expoziţiei au participat câte un ambasador din partea fiecărui expozant, din Israel, Germania, Spania, Elena Olariu de la Aman şi Alexandru Rădvan pentru fosta sa studentă.

Irina Dragomir s-a născut în 1983, la Mangalia. Restul este de văzut. Acum, la Art Safari.