La sfârşitul anului trecut, casa pariziană de licitaţii de artă Binoche et Giquello, dar mai ales de obiecte de colecţie şi memorabilia, a vândut un obiect foarte interesant. În catalog apare ca "Album Amicorum - Roumanie" şi este chiar un album, nu foarte mare, ba chiar mic, 13 pe 17 cm, legat în piele cu ferecături de metal argintat, ce ascunde un mic tezaur. De la Regina Maria avem o mică fotografie în medalion, semnată, datată şi localizată la Bucureşti, în 1902, o altă vedere semnată şi trei fotografii tip carte poştală care o reprezintă. De la inseparabilii Carol şi Elisabeta regăsim semnătura celor doi, de asemenea din 1902, un soldat stângaci desenat şi semnat mare Carol şi un alt desen, semnat Elisabeta, din 1903, reprezentând o tânără pe cal. Mai sunt şi două cărţi poştale scrise de Elisabeta şi eronat apreciate de organizatorii licitaţiei ca fiind adresate de regina Elisabeta copiilor săi. Din conţinutul bogat dintre coperte aş menţiona un manuscris "Jon J.C. Bratiano", ilustrul om politic scriind şi semnând, în 1901, un proverb românesc, şi o mică acuarelă din 1902, semnată de Andre Lecomte de Nouy, cunoscutul restaurator al bisericii mănăstirii Curtea de Argeş, desenul reprezentând chiar o stradă din vechea capitală a Munteniei. Mai aflăm un vers de Victor Hugo, semnat, se pare, de "C. de Brancovan, fratele Annei de Noailles". După ce că nu e clar cine semnează manuscrisul versului lui Hugo, nici pe fratele contesei De Noailles nu îl aflăm, ea fiind singură la iluştrii săi părinţi. Un alt document interesant este un set de două portative semnate de celebrul violonist Jacques Thibaud, în 1903, când avea doar 23 de ani, la Bucureşti. Muzicianul a murit în 1953, alături de alţi 41 de oameni, într-un accident aviatic în care i-a fost distrusă vioara Stradivarius.
Acest lot cu nenumărate minunăţii a fost estimat la cel mult 1.500 de euro, dar s-a vândut cu 3.220. În decembrie, aceeaşi casă plină de surprize plăcute, cunoscută românilor mai ales de la licitaţia Cioran din 2011, a organizat o vânzare de avangardă şi suprarealism, şi artă plastică şi literatură. Întotdeauna, în astfel de vânzări, găseşti multe despre români, despre Cioran, dar şi Brâncuşi, Tzara, Victor Brauner, Jacques Herold, Gherasim Luca, Ilarie Voronca.
Acum am descoperit o carte poştală americană din 1913, reprezentând superba Madame Pogany expusă la Armory Show, acel coup de foudre american pentru Brâncuşi. Este o piesă interesantă, pentru că, atunci, catalogul legendarei expoziţii nu era ilustrat. Piesa era estimată la 400-500 de euro, dar nu a fost vândută. În schimb, catalogul original al expoziţiei Brâncuşi de la Brummer Gallery din New York, din 1926, a fost vândut cu numai 251 de euro. Lotul imediat următor a fost un Brauner, Victor Brauner din Piatra Neamţ. Este vorba de trei scrisori trimise de avangardistul român familiei Anne et Jean-Louis Bedouin, trei documente din 1948 într-un stil perfect suprarealist. Au fost adjudecate cu 2.190 de euro. Şi încă un lot, un afiş, cel al expoziţiei Victor Brauner de la Point Cardinal din Paris, din 1963, dat cu 129 de euro.
Şi a mai fost Tzara, Tristan Tzara, din Moineşti, patru loturi, niciunul vândut. Rămâne intactă, însă, plăcerea de a vorbi despre acestea: "L'homme approximatif" din 1931, cu autograf din 1951 pentru Rene Lacôte, apreciat la 500-600 de euro, "L'antitte" din 1933, exemplar original ce a aparţinut zbuciumatului artist german Hans Bellmer, pentru care este şi dedicaţia manuscrisă din 1949, completată cu desenul unei mâini cu degetul aţintit, piesă evaluată la 800-1000 de euro, volumul "Terre sur terre" din 1946, apărut la Geneva, exemplar semnat de Tristan Tzara, ce conţine o litografie originală numerotată şi semnată de autorul ilustraţiei, Andre Masson, evaluată la 1,5-2 mii de euro. Al patrulea lot este volumul "Midi gagnes" din 1939, ilustrat cu şase desene de Henri Matisse, în vânzare fiind unul dintre primele 150 de exemplare, tiraj special, mai exact cel care i-a aparţinut lui Max Ernst, căruia îi este dedicat de Tristan Tzara însuşi: "lui Max Ernst, aceeaşi veche dar mereu vie prietenie şi un ou". Estimarea volumului mergea de la 2 la 2,5 mii de euro, ceea ce nu este prea mult, vorbind, totuşi, de istoria avangardei artistice de-a dreptul.
Cam în aceeaşi perioadă, de decembrie a anului trecut, Sotheby's a ţinut o licitaţie cu artă semnată de artişti israelieni. Nu este prima dată şi mereu am descoperit în astfel de licitaţii poveşti cu artişti importanţi născuţi în România. De la început, ca să nu scriu "din capul locului", descoperim o plăcută cunoştinţă mai veche, arta lui Marcel Iancu, Janco în varianta sa israeliano-internaţională. Peisajul său de la lacul Kinneret, din Israel, a fost adjudecat cu 17,5 mii de dolari. Înaintea acestuia, însă, uleiul pe carton intitulat "Mademoiselles Dela Croix" nu şi-a găsit cumpărător, fiind evaluat la 15-20 de mii de dolari americani. Menţiunea conform căreia acţiunea se petrece la Bucureşti şi acţiunea în sine, cu trei femei plictisite, în diferite stadii de acoperire sau descoperire cu haine, ne îndreptăţesc să credem că este vorba de "domnişoarele de la Cruce", Crucea de Piatră adică, cunoscuta zonă de bordeluri din capitală.
Printre cele mai mari preţuri ale licitaţiei sunt cele reuşite de arta lui Reuven Rubin, născut cu numele Rubin Zelicovici, la Galaţi, în 1893. Are o biografie excepţională, şi o invocăm cu uimire de fiecare dată. La 19 ani pleacă la Ierusalim, atunci în Imperiul otoman, să studieze arta. Ajunge în Franţa, de unde pleacă atunci când vine Primul Război Mondial. Se întoarce în România, în 1921 pleacă în SUA, următorul an revine în Europa şi peste încă un an, în 1923, pleacă în Palestina aflată sub mandat britanic. Peste fix 25 de ani avea să se constituie statul Israel iar pictorul gălăţean Reuven Rubin devine primul ambasador al acestuia, a doua sa casă, în România, acasă, în prima lui casă, cea natală.
În licitaţia Israeli & International Art, desfăşurată în decembrie trecut la New York, "Familia pescarului", una dintre picturile lui Reuven Rubin cu această temă, a fost vândută cu 62,5 mii de dolari. Semnătura este cea cunoscută, Rubin cu litere latine, continuată în ivrit. Următoarea ofertă, de acelaşi autor născut în România, a dus preţul de adjudecare la 100 de mii de dolari, fix, în cap. Este un peisaj, uşor panoramic, cu o casă şi "Intrarea de siguranţă". Senzaţia de ţinut arid continuă cu imaginea numită generic "În Galileea", cu agricultori în jurul unor măslini bătrâni de tot. A fost adjudecată cu 53.750 de dolari. Cu 42,5 mii de dolari a fost vândută pictura "Rugăciune tăcută", aflată în colecţia lui Jascha Heifetz, marele violonist, numit şi Rubin, prieten bun al pictorului.
Singura lucrare neadjudecată reprezintă o femeie arabă cu o plantă verde în glastră. Evaluată la 150-200 de mii de dolari, pictura a fost realizată în 1923, anul când pictorul se stabilea în noua sa ţară. Este o adevărată madonă, explicată de specialişti prin influenţa artei bizantine cu care artistul venea din România.
În licitaţia de care vorbim mai apare un pictor cu numele Rubin. Este tânărul Gideon Rubin, nepotul lui Reuven Rubin. Dacă bunicul a fost pictor şi diplomat, fiul acestuia a fost diplomat, nepotul nu putea fi decât pictor. Este născut în Israel, în 1973, dar a studiat acolo unde locuieşte în prezent, la Londra. Este un artist cu o originalitate recunoscută, care se impune pe plan internaţional. În licitaţia de care vorbim, i s-au vândut două lucrări din aceeaşi zonă estetică, cu câte 4.750 de dolari.
Şi dacă nu am aflat nicio lucrare de Avigdor Arikha, născut acum 90 de ani în Rădăuţi, cu numele de Victor Dlugacz, şi nici de parizienii Victor Brauner şi Jacques Herold, atunci am mai făcut o descoperire: pictorul Nahum Gutman, al cărui "Peisaj din Tiberiada" a fost vândut cu un sfert de milion de dolari, este născut la Teleneşti, în Basarabia. A plecat de mic, cu familia, spre Palestina, dar nu prin Bucureşti, ci prin Odesa.