PLASAMENTE ALTERNATIVE Artiştii, euroii şi românii

Duminica asta, maestrul Ion Irimescu rotunjeşte doi anişori peste veacul împlinit deja. Îi dorim multă sănătate şi linişte marelui sculptor retras cu totul în muzeul din Fălticeni şi în istoria artei româneşti. Lucrările ieşite din mîinile venerabilului maestru sînt practic inexistente pe piaţă. În licitaţiile noastre sculptorul Ion Irimescu nu a fost prezent decît sub formă de desene şi schiţe, toa-te la casa Monavissa, în 2004, dar nici una vîndută.

La licitaţia Monavissa de duminica asta nu a apărut şi nu s-a vîndut nimic semnat Ion Irimes-cu, dar au fost alte opere, preponderent pictură, adjudecate în euro, conform tradiţiei acestei case.

Vedeta şedinţei a fost Mina Beck Wepper, al cărei portret numit "Supărată" a fost vîndut cu 6.500 de euro. Această artistă plecată din ţară şi decedată în 1964 în Germania a fost readusă în atenţia publicului tot la o licitaţie Monavissa, una din 2003, primul an de existenţă al casei. La întîlnirea din noiembrie 2003, pe trei lucrări ale artistei s-a obţinut 9.200 de euro, iar pes-te o lună, pentru "Alegoria toamnei", o acuarelă cu aer de Art Nouveau, s-au obţinut 1.200 de euro. Succesul Mina Byck Wepper al anului 2004 s-a petrecut în iunie şi a însemnat vînzarea cu 1.900 de euro a unui neaşteptat de clasic peisaj balcic sau măcar dobrogean, numit "Tătăroaice la fîntînă".

Ulterior, lucrările Minei Byck Wepper au apărut şi la Alis şi s-au ivit şi eşecurile. Vînzarea de duminică de la Monavissa înseamnă un record pentru această artistă extrem de puţin cunoscută, chiar anul naşterii beneficiind de două variante, una de licitaţie - 1894 şi alta de pictor uitat din cartea lui Tudor Octavian - 1900. Şi, probabil, o revenire a interesului pentru creaţiile sale.

Tot o revenire a cunoscut la vînzarea de la sala GalAteCa şi pictura unui maestru tot cu nume german, de care s-a vorbit foarte mult în ultimul timp. Duminică s-a vîndut nu una, ci două picturi de Jean Cheller, şi amîndouă la preţuri care promit că salturile cunoscute de picturile acestui artist au fost serioase. Întîi a fost vîndută, cu 4.000 de euro, "În mahala", iar peste vreo 10 poziţii s-a dat şi "Flori în vas negru" cu 3.250 de euro. Deşi la preţuri mai mici decît cele de la Monavissa sau chiar propriile realizări anterioare, şi Alis a lansat o serie de semnale privind consolidarea cotei lui Cheller. Practic, la fiecare dintre cele trei licitaţii Alis din acest an s-a vîndut cîte un Cheller, şi numai în creştere. Cu aproape două săptămîni în urmă s-a dat "Vatra", cu 115 milioane, în creştere de la 73, la 30 ianuarie "Natură statică cu vase şi mere", pictură cu titlu banal şi cacofonic, a urcat de la 34 la 50 de milioane, iar la prima licitaţie din acest an a casei, "Petunii" au fost propuse cu un umil şi inexplicabil 17,5 milioane şi s-au dat cu 90. Ori există nesiguranţă asupra performanţelor acestui pictor, ori cineva adoră să audă că iar a explodat Cheller.

Cam de prin noiembrie, numele lui Jean Cheller este asociat cu ideea de umflare artificială şi nemeritată a cotei de licitaţie a unui artist. Atunci, pictura "Ulcele cu flori", semnată în dreapta jos de Jean Cheller, a fost propusă cu 58,855 milioane şi a fost adjudecată cu fix 475. Departe de a considera că a fost o evoluţie normală sau că artistul ar avea, într-adevăr, o cotă mare - organizatorii nu ar fi pus un preţ mic de pornire - putem semnala, totuşi, o serie de semnale anterioare. În primul rînd, picturile lui Cheller sînt bune, probează talentul şi meşteşugul autorului, şi nici nu au apărut prea multe în vînzare, cel puţin în vremurile ce au precedat exploziva creştere de preţ. În octombrie, tot la Alis, un "Peisaj urban" de Jean Cheller a urcat de la 101 milioane la 300, iar în septembrie, "În faţa porţii", de acelaşi pictor, crescuse de aproape şase ori, de la 24 la 140 de milioane de lei. Înaintea verii, pe 30 mai, mai exact, o "Natură statică cu fructe", mai în genul lucrării-vedetă din noiembrie, a crescut şi ea de la 60 la 170 de milioane de lei. În schimb, "Cană cu flori" a fost propusă, în decembrie, la scurt timp după vînzarea şocantă de aproape o jumătate de miliard de lei, cu numai 18 milioane, ceea ce ar fi trebuit să fie doar preţul ramei tabloului amintit anterior. A, da, şi s-a vîndut cu ceva mai mult, cu aproape două milioane mai mult, adică nu cu 18,7, ci cu 20,6 milioane de lei. La Monavissa, în 2004 apăruse doar un laviu de Cheller, dar după declicul din noiembrie de pe scena Operetei a apărut şi la GalAteCa un Cheller în ulei, vîndut cu 8.500 de euro, preţ de partea superioară a topului 10 al casei.

Peste mia de euroi s-au dat două lucrări de artişti mai din zilele noastre. Dan Bejenaru sau chiar Băjenaru s-a născut în ultimul an al secolului al XIX-lea, care este, desigur, 1900, şi a trăit 88 de ani într-o discreţie care-l face să nu fie pe buzele tuturor amatorilor de artă. Totuşi, o "Veneţie" de top semnată de acest artist s-a vîndut cu 2.250 de euro, la puţin timp după ce o altă pictură atribuită numai lui Dan Bejenaru a ratat laurii adjudecării. Picturile lui Dan Bejenaru au apărut numai în licitaţiile de la Monavissa şi nu în număr mic. Din păcate, dintre multele propuse de-a lungul anului 2004 s-au vîndut doar două: o "Natură statică", în mai, cu 350 de euro, şi un "Peisaj din Muscel", în aprilie, cu 280 de euro, ambele din vremea cînd moneda europeană putea încă să ne privească în ochi. În şedinţa din mai, însă, un "Palatul dogilor" din stirpea "Veneţiei" de duminica asta a rămas, însă, nevîndut.

În timp ce în 2003 numele lui Dan Bejenaru nu a fost pomenit la vînzările Alis, în 2004 şi aici au apărut lucrările sale, mai puţine dar cu realizări asemănătoare cu cele de la Monavissa. În decembrie, la ultima şedinţă a anului, s-a dat o scenă cu culoare şi personaje, "Serata", cu 9 milioane, în creştere uşoară de la un nedrept 6 milioane, dar în octombrie, "Nud şezînd" urcase de la 14 la 20 de milioane, adică la ceva mai mult de 500 de euro alergaţi deja de leul crescut în jungla dîmboviţeană.

Dar mai vorbeam de un pictor ce a depăşit mia de euro la licitaţia Monavissa de duminică, şi acesta este şi mai contemporan cu noi, deşi s-a cam grăbit să ne părăsească. Ion Alin Gheorghiu a început, în sfîrşit, să fie vîndut la preţurile care se cereau la scurt timp după dispariţia sa. Spuneam atunci că ar mai trebui niscai răbdare, să se usuce vopselurile de pe picturile celui dispărut, pentru a se cere un preţ relativ mare pentru un contemporan de al nostru, din mai-sus pomenita formă de vegetaţie luxuriantă. Este aici şi un pic de nebunie sau doar dedicaţie din partea conducătorului de licitaţie şi patronului de la Monavissa, Alexandru Ghilduş, care îşi propune să-i promoveze pe artiştii plastici pe care i-a păstorit, ca preşedinte, pînă de curînd, şi ei l-au şi ne-au părăsit prea de tot. "Natură statică cu vînat" de Ion Alin Gheorghiu s-a dat cu 1.300 de euro, "Cele trei graţii" de Ion Vlasiu cu 650 şi "Fîntîna din Turtucaia", un laviu de Alexandru Ţipoia, cu 350 de euro, dar nu şi compoziţia lui Ion Biţan cu dedicaţie pentru Mircea Deac sau buchetul de flori al lui Sorin Ionescu.