PLASAMENTE ALTERNATIVE Avatarul lui Sabin Bălaşa

Piaţa de artă din Bucureştiul torid cunoaşte o invazie de culoare şi lumi aparte. Sunt uşor de recunoscut, au fost create de Sabin Bălaşa. Este un nume controversat, asta o spun cu toţii, dar nu prea ştiu de ce. Un motiv ar putea fi că a pictat-o pe Tovarăşa. Asta înseamnă că a fost un privilegiat al partidului comunist care a deţinut puterea absolută în România cam din 1946 încoace, oficial până la sfârşitul lui 1989. Privilegiat înseamnă că a primit de la societate mai mult decât ar fi meritat pentru strădania şi importanţa sa. Spre deosebire de alţii, care au profitat la greu şi încă o mai fac, Sabin Bălaşa era pictor, adică nu ezita să pună mâna pe penel şi să picteze. Se pune, astfel, problema aprecierii artistice, lucru foarte complicat, mai ales când ne propunem să o facem retroactiv. Dacă despre raporturile cu fostul partid condus de Geniul Carpaţilor şi soţia lui, Savanta de Renume Mondial, se poate discuta, inclusiv comparativ cu mulţi alţii, nu se poate spune că Sabin Bălaşa nu a fost un pictor bun, unul important şi cu o puternică originalitate. Nu se identifică nici pe departe cu ideologia comunistă şi este unul dintre puţinii artişti plastici de atunci, dar şi de acum, care au încercat să construiască o operă aparte şi puternic originală. Sabin Bălaşa îmbină reveria de dincolo de real cu un dar rar al creaţiunii vizuale, imaginative. Totul este personal şi original la Sabin Bălaşa, peisajele şi personajele vin din creaţia sa, îl revendică şi autentifică. Atmosfera este unică şi irepetabilă, de necopiat şi neimitat, astfel că de vom afla despre cei meşteri care au imaginat "Avatar" că au copilărit cu picturi de Bălaşa pe pereţi nu ar trebui să ne mire. Pe scurt şi wikipedic aflăm despre Bălaşa că a fost pictor şi regizor de film, de animaţie, şi din acest punct ar trebui să îl vedem mai bine şi în alte dimensiuni pe artist.

Sabin Bălaşa, ca orice oltean, a avut un sentiment aparte al măreţiei şi un simţ al pieţei. Îşi ştia valoarea şi nu avea de ce să fie ieftin. Mai mult, a construit un scenariu SF şi la contactul său cu comerciabilul, cu vandabilul, cu piaţa de artă. Ca pe orice piaţă, trebuie să ştim care este preţul. Mult timp nu se ştia preţul exact al unei picturi de Sabin Bălaşa, se ştia doar că este un preţ foarte mare. În licitaţii nu apăreau iar artistul, când a mai făcut expoziţii, după Revoluţie, a pus preţuri de luat maul, picat faţa, tăiat curentul sau lăsat mască. Când au apărut, în sfârşit, se cereau preţuri mari, între 10 şi 20 de mii de dolari, departe însă de cifrele ce ne treceau prin cap când nu aveam nicio idee de preţul unei picturi Sabin Bălaşa. Am salutat, atunci, tot de aici, din acest colţ de rubrică veche, simpla lipire a unui preţ de marele Nepreţuit. Aveam un punct de pornire în discuţia care plutea în imaginaţie şi lipsa de realism. Nu numai pentru un obiect de artă, preţul este un element foarte concret, cifrele sunt exacte chiar şi când e vorba de un interval de apreciere. La a doua licitaţie preţurile au scăzut, dar aveam deja posibilitatea unor comparaţii, concrete şi ele, iar vremurile fără preţ, de incomensurabilă cotă, erau uitate şi radiate. De fapt, şi când eram incapabili să pronunţăm un preţ pentru Bălaşa, el avea o oarecare comensurabilitate. După Revoluţie, Sabin Bălaşa a pictat un perete uriaş la ASE, în biblioteca în care eram atât de preocupat de studiu - a se citi treceam foarte rar şi doar în primul an - încât nu am sesizat niciodată cât este de pretabil la o operă plastică de valoare şi amploare. Îl ştiam deja pe pictor din 1982, când sărbătoream, ca fost elev şi, respectiv, elev în exerciţiu, centenarul liceului nostru, craioveanul "Fraţii Buzeşti". Îmi amintesc perfect când spunea că vrea să facă din monumentalele interioare ale şcolii o Sixtină a sa, având desigur în minte o pictură murală şi în experienţă "paşii pierduţi" pe la Iaşi. Între timp a realizat şi pictura de la hotelul Bucureşti, restaurată de minune în hotelul Radisson, tot din Bucureşti. Altfel spus, nu ne-a pictat liceul, dar m-a urmărit şi a pictat un perete la ASE-ul ce mi-a urmat după "Fraţii Buzeşti". Iar peretele din biblioteca ASE-ului, centenar şi el în acest an, pictat de Bălaşa, este cea mai importantă, mare şi valoroasă, creaţie murală contemporană din România. De pe şi de pe lângă "surse" toată lumea ştie că "fresca" de la ASE, de fapt pictură pe pânza lipită pe doi pereţi ampli, a costat fix şi-n cap 400 de mii de euro, calculându-se şi un preţ mediu de 8 mii de euro pe metrul pătrat de pictură murală. Contabiliceşte, ca la ASE, dacă ştim că sunt 57,5 metri pătraţi de pictură şi contractul semnat de regretatul rector de atunci, Ioan Roşca şi nu mai puţin regretatul pictor vorbea de 320 de mii de euro, obţinem, ca la vremuri de sesiune, 5.565 de euro pe metru pătrat, ceea ce ne apropie de preţurile practicate în aceste zile, la licitaţie.

Din presa vremii constatăm că publicul neavizat remarcase, totuşi, că Irinel Columbeanu, proaspăt luat cu Monica Gabor, în plină atenţie şi iubire frenetică, avea pe perete o murală de Sabin Bălaşa. Puţini ştiau, însă, să recunoască în personajul de acolo nu pe Monica şi nici pe Romanitza, ci pe Anna Lesko. Până la urmă, se pare că Monica şi-a pus coif de ziar şi bidineaua în mână şi a reuşit să văruiască respectivul perete, de la Izvorani, nu de la ASE. Pierderea nu ar fi aşa mare, pictura fiind de fapt un autoportret realizat chiar de Anna Lesko în maniera celui care îi era profesor de pictură la acel moment. Dacă adevărul faptic stă aşa, atunci respectiva văruială poate fi văzută ca şi un act de igienă artistică.

Joi, acum o săptămână, Goldart a vândut "Adolescenţă" de Sabin Bălaşa cu 6 mii de euro, estimarea fiind de 4-5 mii, iar "Ţărmul înflorit", de acelaşi autor, estimat la 3,5-5 mii de euro, a plecat pentru 8 mii de euro. Cu două zile înainte, Artmark vânduse, la licitaţia sa de vară, două picturi de Sabin Bălaşa, tot una după alta, dar la începutul şedinţei. "Venera" a reuşit 5 mii de euro, deşi estimarea era modestă, de 2-4 mii, iar "Odihnă", cu aceeaşi estimare, s-a dus la 7,5 mii de euro. Nu trecuse prea mult de când un personaj din mitologia lui Sabin Bălaşa, o feminină pe o cabalină cam cum sunt cele de la ASE, dar nu cu picioare aşa lungi, a obţinut 9,5 mii de lei. Culmea, estimarea "Călătoriei" era tot inerţialul 2-4 mii, saltul la 9,5 mii nelăsând urme asupra estimării cu care au intrat în licitaţie, la scurt timp, "Venera" şi "Odihna". De altfel, respectiva şedinţă de postbelice şi contemporane a debutat cu o vizualizare a Raiului în propunerea lui Bălaşa, un nud angelic într-un peisaj edenic, vândut cu 11 mii de euro şi estimat niţel mai mult, la 3,5-5,5 mii. Undeva pe la începutul anului, un Eminescu iconic de Bălaşa s-a dat, la Artmark, cu 6,5 mii de euro, într-o şedinţă care, putem constata acum, anunţă un an Sabin Bălaşa în comerţul de artă.