PLASAMENTE ALTERNATIVE Cărţi şi cataloage, manuscrise şi copiuţe

Studenţii sînt deja acasă sau mai adastă prin oraşele universitare, tocînd banii părinţilor, sub pretextul oficial al practicii, deşi e cam ciudată menţinerea în pregătirea universitară a acestui vechi percept ideologic de îmbinare a teoriei cu practica. Elevii sînt în vacanţă sau se pregătesc de acest moment esenţial al vieţii după vîrsta de şase-şapte ani, depinde după cum merg la şcoală, în uniformă sau în blugi cu buric de piele. Lucrurile nu stau deloc atrăgător pentru cei care termină liceul şi care tocmai au scăpat de bac, dar, dacă au pretenţii şi nu vor să rămînă la nivel de poliţist comunitar, îi aşteaptă pregătirea pentru facultate. Şi aici există mai multe scăpări, fără să te atingi de carte, ori îţi cumpără părinţii o intrare la o "privată" tare în încasări şi moale în profesori, ori te orientezi spre o facultate unde intrarea se face pe baza notelor pe care au reuşit părinţii să ţi le cumpere în timpul liceului. Cu toate aceste formule în care apar educaţia şi banii, subiectul de astăzi este, totuşi, cartea, chestia aceea enervantă care îţi stă în picioare în timpul studiilor. Sînt, însă, nişte locuri unde cărţile au mare căutare şi se vînd cu preţuri semnificative, deşi sînt mult mai vechi decît cursurile pe care profesori semidocţi cu background comunist te obligă să le cumperi. Anticariatele noastre sînt considerate, mai ales, ca locuri unde se vînd exclusiv cărţi, deşi ar trebui să vezi tot felul de ghiduşii vechi şi colecţionabile, cum, de altfel, au şi apărut prin unele locuri lăudabile. Cîştigul cel mare al cauzei cărţilor este, fără îndoială, prezenţa lor la licitaţii, unde se ascundeau pe la Pictură-Grafică sau Diverse, acum cu o secţiune specială. Preţul cărţilor este destul de imprevizibil, dar şi aici contează vechimea şi raritatea lor, şi nici calitatea artistică nu trece neobservată. Cel mai mare preţ obţinut pentru o carte în această jumătate de an este de 900 de euro, adică 3.240 de RON, mai puneţi patru nule şi aflaţi preţul în lei din portofel. El a fost atins, la licitaţia Monavissa din 15 mai, de un album dedicat Castelului Peleş, cel care tocmai ne-a costat 30 de milioane de euro, şi acela incomplet, că socrul prinţului Duda şi-a oprit o căsuţă pentru sine şi apropiaţii sinelui său. Cartea a fost scrisă de Leo Bachelin, publicată la Paris, în 1893, şi cuprinde mai multe gravuri, 27 în acvaforte şi 38 pe lemn, şi mai are şi ex-librisul lui Raoul Bossy. În aceeaşi şedinţă, o mapă cu ilustraţii de Mişu Teişanu după "Luceafărul" lui Eminescu a fost vîndută cu 650 de euro, ceea ce o menţine pe locul doi şi în clasamentul vînzărilor de carte din acest an, pentru că recordul Alis-ului este de 24 de milioane. Şi el a fost atins cu repetiţie în aceeaşi şedinţă, cea din 22 mai - o fi fost o conjunctură astrală în mai care i-a făcut pe oameni să-şi înnobileze bibliotecile - de asemenea cu o poveste cu iz de Peleş, "The Lily of Life a Fairy Tale" de prinţesa moştenitoare, şi nu prinţul, cum ne asigura catalogul şedinţei, şi cu o prefaţă de regina Elisabeta, Carmen Sylva, pentru literaţi. Acest volum, desigur, nu putea fi scos decît în Marea Britanie, de unde venea şi Crown Princess, regina Maria de puţin mai tîrziu. Piesa a ajuns la 24 de milioane, venind de la 12, în timp ce colegul său de performanţă, un braţ de 10 cataloage editate prin anii '60 şi '70 de Muzeul de Artă, a pornit de la numai 3,5 milioane, ca să ajungă la acelaşi nivel cu povestea de mai sus, a celor cu sînge albastru şi coroană. Expozanţii, însă, sînt toţi cu sînge colorat, de pictor adevărat, în vene: Sirato, frumos numit Francais de distraţii scriitori ai catalogului Alis, Maxy, Camil Ressu, M.W.Arnold, Steriadi, Aurel Ciupe, Paul Miracovici, Gheorghe Anghel, sculptorul Paciurea, mai puţin cunoscutul, dar nu mai puţin talentatul Apcar Baltazar. Într-o ofertă separată de la aceeaşi şedinţă, catalogul expoziţiei M.W.Arnold, realizat de Georgeta Peleanu şi editat de Muzeul de Artă, pe atunci al RSR, în 1970, a pornit de la un decent 817 mii de lei şi a ajuns la un inexplicabil 7,5 milioane. Se pare că numita conjunctură astrală din luna mai, favorabilă cumpărărilor de carte, a avut şi o doză mare de specializare, centrată pe cataloagele Muzeului de Artă, exact la şedinţa Alis din 22 mai deşi, tot atunci, trei albume - Sirato, Pallady, Iser - scoase de Camnul Artei, cu texte de Eugen Crăciun şi Ionel Jianu, nu au scos mai mult de cerutul milion şi jumatate de lei, iar "Omagiul lui Pallady", album scos pentru retrospectiva de un secol de la naşterea pictorului, în 1970, a rămas nevîndut, probabil pentru că mai toate anticariatele cu pretenţii din zonă îl dau cu mai puţin de 800 de mii, cît se cereau pe el în licitaţie, başca taxe şi comisioane. Un catalog interesant, vîndut în licitaţiile noas-tre de carte, este cel al expoziţiei de pictură, sculptură şi desen de Victor Brauner din colecţia Abaţiei Sainte Croix, nu se ştie de unde mai exact, dar din perioada 15 mai-16 iunie 1991, după cum ne asigură organizatorii vînzării. Volumul, pe care scrie "al 36-lea salon Montrouge", a fost propus cu 3 milioane, iar preţul i-a crescut cu 300 de mii. Cu vreo şapte poziţii mai devreme se dăduse, cu 3,9 milioane, în creştere de la 3,5, un album Victor Brauner ceva mai frumos, scos de Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris în 1975. După ce o serie de tentative nedemne şi prost realizate din punct de vedere tehnic au cam anihilat prezumţia de nevinovăţie pentru creaţiile Victor Brauner localizate în România, la licitaţiile de pe la noi au început să apară cu insistenţă cataloage şi afişe ale expoziţiilor universalului pictor nemţeano-parizian. Uneori se vînd cu preţuri care bagă în ceaţă şi puţinele gravuri semnate cu numele lui Victor Brauner propuse în licitaţiile de la noi, iar alteori trec ignorate cu condescendenţă. O carte din zilele noastre, care, teoretic cel puţin, ar mai putea fi găsită prin libăriile din zonele izolate, greu accesibile, din munţi, Deltă sau Banat şi Oltenia după inundaţii, este numită "Centrul artistic Baia Mare 1896-1996", catalogul unei expoziţii de la Baia Mare dedicată coloniei pictoriceşti din oraşul muncitoresc cu acelaşi nume. S-a cerut pe ea 3 milioane şi s-au plătit 7,5, probabil de către un colecţionar care mai înainte cumpărase lucrări ce purtau explicit atribuirea către "şcoala de la Baia Mare" sau semnături pe care cunoscătorii le trimit tot acolo. Tot cu atît s-a dat o altă piesă de bibliofilie care, însă, fusese evaluată la numai 1,5 milioane de lei. "Cronica contribuţiunilor directe" este o culegere de cinci legi şi regulamente de aplicare din 1863, vremuri cînd nu te regulamenta la cap şi moţiune de încredere nici opoziţia şi nici Curtea ei Constituţională. Piesa este legată în piele, probabil a posibililor opozanţi, şi are imprimată, cu auriu, stema Principatelor Unite. Dincolo de limbajul obsolet, conţinutul este neafectat de trecerea timpului, dar sîntem convinşi că nu vreo instituţie juridică sau legislativă a dat atîta bănet pentru o aşa piesă de muzeu, cînd putea să cumpere huse pentru calorifere, apă de trandafiri pentru noile aspiratoare senatoriale sau benzină, de-a dreptul, pentru maşinile multe ale parlamentarilor, demnitarilor şi familiile lor. Revirimentul pe piaţa ofertelor de categorie Bibliofilie sau Cărţi este în curs de desfăşurare şi se datorează manuscriselor sau autografelor. La cea mai recentă licitaţie Monavissa, cea din 19 iunie, s-au vîndut, cu 500 de euro, un manuscris pe un formular de telegramă pe care apare o semnătură Kogălniceanu, sub text, şi una Creangă, la "ampl. priimitor", despre care sîntem asiguraţi că aparţine scriitorului pe cînd era lucrător poştal, şi este o telegramă expediată de politician, şi cu 400 de euro şapte pagini de manuscris de Ion Vinea, cuprinzînd diferite recenzii ale scriitorului. Încă nu au apărut pe piaţă copiuţe ale personalităţilor, probabil pentru că bătrînii s-au impus în vremuri cînd nu exista aşa ceva, iar cei de acum nu prea au făcut şcoală. Ar mai fi extrem de multe de scris despre cărţi şi mai ales despre scrierile de mînă, dar, ajunşi la sfîrşitul articolului, nu ne mai rămîne decît să ne semnăm, de calculator.