Licitaţiile de obiecte de artă şi colecţie din ultimul timp, Monavissa de duminică şi Alis-ul de acum aproape două săptămîni, trădează o apatie de primăvară care a cuprins cumpărătorii tradiţionali, deşi, în ciuda unui grup serios care face achiziţii de peste tot, fiecare dintre cele două case de licitaţii are propriul său public. Dacă la Monavissa s-au înregistrat preţuri mai mari dar rare, la Alis, în comparaţie cu şedinţa anterioară, au fost preţuri mai mici, dar mai des, procentul adjudecărilor fiind ceva mai mare.
Rezultatele de la Monavissa arată un podium mai înalt, însă cu mai puţine picturi adjudecate ca în urma cu o lună. Cel mai mare preţ este de 1.950 de euro şi reprezintă limita minimă a estimării unei picturi, "Reverie", de Kimon Loghi. Este al treilea tablou de acest pictor care apare la Monavissa în acest an dar primul care se vinde. 2004 a fost, însă, un adevărat an Kimon Loghi la casa care îşi ţine şedinţele la GalAteCa. Atunci au fost vîndute "Copacul cu iedera" - 5.000 de euro, "Peisaj din Bellagio" - 2.250 de euro, "Personaj la malul mării" - 1.800 de euro, "Nud" - 1.600 de euro, "Castelul Bran" - 1.000 de euro, toate uleiuri pe pînză sau pe carton. La Alis este invers, preţul cel mare, vreo 3.550 de euro a fost atins în 2005, cu un "Balcic" şi nimic din bogata ofertă Kimon Loghi a anului 2004 nu îl ajunge. De fapt, toate aceste preţuri pălesc în faţa unei margini de pădure de dimensiuni foarte mari, vîndută de galeria Stef-Art a lui Ştefan Vezure, după ce a fost expusă la un Rom-antique din acest an.
Mergînd mai departe, pe firul clasamentului licitaţiei Monavissa de duminică, dăm de o bogată natură statică de Lucia Dem. Bălăcescu, din care botezătorul picturii reţine doar pălărie şi flori. Apreciată la vreo 700 de euro, lucrarea, datată în 1960 şi provenind din colecţia Doru Dan Preda, a fost vîndută cu remarcabila sumă de 1.500 de euro, adică dublu. Şi asta imediat ce a fost vîndută pictura de pe locul 3, una tot cu flori, dar de Marius Bunescu. "Flori de grădină" a fost vîndută cu un preţ, de data aceasta, sub 1.000 de euro, cu 900 mai exact. Aceste flori sparg şi gheaţa vînzărilor Marius Bunescu la Monavissa, unde marele artist nu s-a prea întîlnit cu succesul. La Alis, în schimb, el a reuşit, în 2004, un 145 de milioane de lei, echivalent al mai bine de 3.000 de euro, cu o "Veneţie" ce pornea de la numai 47 de milioane, şi un 85 de milioane chiar în 2005, cu "Vîlcov", un peisaj propus la 36 de milioane.
Ceva ne scoate, însă, din ideea poate preconcepută dar straşnic verificată că picturile ţin clasamentul şi preţurile interesante. Iată, însă, că la licitaţia Monavissa de duminică, treapta a treia a podiumului este revendicată de o carte, o reprezentantă a unei secţiuni intrată recent în graţiile şi cataloagele organizatorilor de licitaţii de obiecte de artă şi colecţie. Tot cu 900 de euro, deci, s-a vîndut o carte apreciată la ceva mai puţin de jumătate, chiar: "Castelul Pelesch", de Leo Bachelin, volum împodobit cu 27 de acvaforte şi 38 de gravuri pe lemn plus un ex-libris al lui Raoul Bossy, ceea ce ar trebui să însemne că a trecut prin biblioteca acestuia. Şi pînă la "Ţărăncuţele" atribuite lui Nicolae Vermont, adjudecate cu 550 de euro, mai trebuie să evidenţiem o mapă cu 22 de planşe cu ilustraţii ale "Luceafărului" lui Eminescu realizate de un alt Mihai, Misu Teişanu.
La egalitate cu posibilele rude de la ţară ale lui Nicolae Vermont sînt veroşii jucători de cărţi ai lui Ludovic Bassarab, estimaţi şi ei tot pe la jumătate. Cu 20 de euro mai puţin, 530 mai exact, s-a vîndut o margine din Balcic de Leon Al. Biju, în timp ce cu 500 de euro s-a cumpărat de la Monavissa un lanţ cu medalion de aur, aur de 14 şi 24 de carate, adunînd 37 de grame.
Situaţia este asemănătoare şi la Alis, adică nepictura apare tot pe locul trei al topului celor mai tari vînzări. Pînă acolo, însă, trebuie să mai discutăm de un ulei mic, pe lemn, de Theodor Aman, împins de licitaţie de la categoria "sub 200 milioane" la cea "peste 200 de milioane". În traducere detaliată, asta înseamnă că a fost oferit cu 195 de milioane şi s-a vîndut cu 210. Pe locul doi se află un Petraşcu, pictor de succes mai ales la Monavissa, şi nici un Grigorescu în toată licitaţia. "Natura statică" de Petraşcu de la această şedinţă a fost adusă în licitaţie cu 119 milioane şi a plecat pentru 180. Şi acum vine locul trei, ocupat de "Vas cu flori modular", care nu e titlu de tablou, ci descriere de obiect, care trebuie completată cu cuvintele de catalog "decor cu frize şi scene mitologice în medalioane, email policrom pe metal, h=39 cm, cca. 1900, cu defecte la email". Iar de la noi mai punem incredibilele vorbe "oferit cu 5 milioane, vîndut cu 100 (una sută) milioane de lei".
Mai povestim de un "Nud" de Ştefan Dumitrescu, ulei pe pînză vîndut cu preţul de ofertă, 70 de milioane de lei, şi de o egalitate la 65 de milioane unde aflăm atît "Spălătorese" de Tibor Erno, în urcare uşoară de la 54, dar şi o garnitură de salon, cu masă, scaune şi două fotolii, toate din lemn sculptat şi blat de marmură, pe care se cereau numai vreo 20 de milioane de lei.
După o "Natură statică" de Leon Al. Biju, propusă cu 20 de milioane şi vîndută cu 50, urmează numai obiecte din alte secţiuni decît pictura şi grafica. O altă piesă de mobilier este o complexă oglindă basculantă de toaletă, cu sertar pentru bijuterii, decorat cu onix şi bronz pictat cu email policrom, vîndută cu 46 de milioane, aproape de 4 ori mai mult decît cele 12 cerute în deschidere. De la bijuterii avem o cruce pandantiv din aur de 14k, cu 11 rubine mici şi 10 diamante foarte mici, care a urcat de la 17 la 43 de milioane de lei, dar şi o garnitură cu colier şi brăţară din aur de 18k, plină de pandantive şi briliante, ba chiar şi ceva safire, vîndută tot cu 43 de milioane de lei, preţ de pornire. Pînă şi sculptura contribuie la clasament, cu o piesă de peste o mie de euro, un bust de doamnă, o statuie cu acest nume, realizată de un oarecare V. Brustolon, pe care s-a plătit cît s-a cerut, 40 de milioane.
Şi o putem continua tot aşa, pînă la mia de dolari, avînd destul loc pentru un inel de aur alb, 18k desigur, cu un diamant central de jumătate de carat şi alte 10 astfel de pietre preţioase, dar mai mici, lucrătură elveţiană de acum trei decenii pe care s-au plătit 35,8 milioane de lei. Sau pentru o pereche de cercei din platină şi aur, frumos şi bine lucraţi, daţi cu 300 de mii de lei mai puţin, cu 35,5 milioane de lei. Pînă prin apropiere a urcat o altă natură moartă, dar reală, nu pictată, cu şase cupluri furculiţă-cuţit, propusă cu 25 de milioane şi vîndută cu 31.
Încheiem amalgamatul periplu cu nu mai puţin de 4 oferte propuse şi vîndute cu acelaşi preţ: 30.175.000 de lei. Vorbim, mai întîi, de o piesă inedită, rar sortită adjudecării, un covor Buhara, cu chenar multiplu, de o lampă din bronz patinat realizată şi semnată Iosif Fekete, şi apoi, în ordinea intrării în scenă, două uleiuri, unul pe carton şi unul pe pînză. Întîi a fost "La scăldat" de P. A. Marysel şi apoi "Portretul unei doamne", şi ea şi autorul, tabloului, nu al articolului, fiind necunoscuţi.