PLASAMENTE ALTERNATIVE Cea mai tare vânzare din piaţa de artă

Deşi aflăm detalii multe şi interesante despre orice vânzare de obiecte de artă sau colecţie pe care o derulează, Sotheby's, celebra casă londoneză de licitaţii de artă, nu spune mai nimic despre propria sa vânzare. Miercuri seara, a dat nişte nuferi de Claude Monet cu 23,7 milioane de lire sterline, un Miro, cel care a pictat pentru Româ-nia inundată în anii "70, cu 12 milioane, şi o "Magie noir" de Magritte cu numai 4 milioane şi un pic. Nimic, nici măcar un pic, nu aflăm de la Sotheby's despre propria vânzare, cu numai 3,7 miliarde de dolari americani.

Şi, totuşi, luni, Sotheby's dă un anunţ, în termeni seci, british reci, cu o la fel de îngheţată plecăciune în faţa noului proprietar, cel care apucase deja să anunţe că a cumpărat multicentenara companie. Se anunţa că, în cursul dimineţii de luni, "a fost semnată o înţelegere definitivă de fuziune" prin care Sotheby's este cumpărată de BidFair USA, numită "o entitate aflată total în proprietatea antreprenorului media şi de telecomunicaţii şi, în acelaşi timp, colecţionar de artă, Patrick Drahi". Vestea, de fapt, este că boardul Sotheby's tocmai aprobase acest acord prin care se plătesc 57 de dolari pe acţiune, ceea ca face ca întreaga achiziţie să însemne 3,7 miliarde de dolari. Afacerea este excepţională, întocmai ca vânzarea unei lucrări de artă care a fost sau tocmai devine o vedetă. Este de vreo şapte ori mai mare decât cea mai scumpă pictură sau lucrare de artă din lume, celebra "Salvator Mundi". Şi pentru piaţa obişnuită a vânzărilor neartistice este o afacere excepţională pentru că preţul pe acţiune este mai mare cu 61% decât nivelul închiderii din ultima zi de activitate bursieră din săptămâna respectivă, vineri, 14 iunie. Preţul este excepţional şi pentru nivelul mediu al ultimelor 30 de zile de cotaţie bursieră a acţiunilor Sotheby's. Vânzarea este apreciată drept o ieşire a casei din sfera companiilor publice tranzacţionate la bursa din New York şi trecerea, după 31 de ani, în proprietate privată. Documentele tranzacţiei se supun transparenţei care le pune la dispoziţia celor care au timp, interes special şi capacitatea de a înţelege astfel de documente profesioniste.

În acest moment, în scrisoarea oficială se dezlănţuie entuziasmul, şefii Sotheby's îl perie pe noul proprietar, în ideea că nu vor fi schimbaţi. "Patrick Drahi este unul dintre cei mai bine văzuţi antreprenori din lume şi, în numele celor din Sotheby's, îi urez bun venit în familie", este citat CEO-ul a fi susţinut. După care a încheiat cu mărturisirea că el crede cu putere că, în anii care vin, firma "este în mâini excelente, cu Patrick ca proprietar". Iar Patrick, Drahi Patrick, vorbeşte despre viitor, împreună cu cei doi de mai devreme. Ca viitor proprietar, are încredere în ei. Da, ca viitor proprietar, pentru că mai sunt operaţiuni de făcut şi aprobări de obţinut, totul se va termina cam odată cu acest an. În primul rând, trebuie luată aprobarea deţinătorilor de acţiuni, chit că ar trebui să fie extrem de mulţumiţi de propunerea lui Drahi. Acum trei ani, compania chineză de asigurări Taikang a devenit cel mai mare acţionar al Sotheby's.

Noul proprietar se declară entuziast, împreună cu familia sa, ca, împreună cu vechiul management al londonezei case, să construiască viitorul acestei companii multiseculare care uneşte oamenii, peste tot în lume, prin artă şi cultură. El însuşi se declară un pasionat al "industriei" respective şi subliniază că a făcut această investiţie împreună cu familia, printr-un holding personal, pentru un termen lung. Şi fără legături de capital cu uriaşa companie Altice, ramura europeană sau americană.

Franco-israelian, Patrick Drahi are şi cetăţenie portugheză şi stă în Elveţia. Are 55 de ani, s-a născut în Maroc şi s-a mutat în Franţa când avea 15 ani. Deci acum patru decenii. Timp în care a făcut o avere de mai bine de 9 miliarde de dolari în telecomunicaţii, mobile, cablu şi presă. Şi nu putem să nu observăm o frază din declaraţia sa, în care consideră că investiţia demonstrea-ză ancorarea familiei sale în Statele Unite, unde a fost foarte bine primit, după cumpărarea, din 2015, a unor companii precum Suddenlink, Cablevision şi Cheddar.

Este un mare iubitor şi colecţionar de artă, la Sotheby's a fost, mai întâi, client, cumpărător adică, şi apoi proprietar, tot cumpărător. Se pare că este interesat de arta impresionistă şi, în general, de cea din secolele XIX şi XX. Este citat ca sus-ţinând că arta este un refugiu de la stresul de zi cu zi, mai ales de cel provocat de luptele corporatiste. Din miliardele sale de dolari, Drahi dă 2,7 pentru Sotheby's, şi un miliard pentru a-i acoperi acesteia datoriile. Pe care nu ştim cum le-a făcut, probabil cu entuziastul management actual.

Sotheby's este o adevărată legendă. Este una dintre cele mai vechi case de licitaţie din lume, depăşită doar de trei foarte mici case din Suedia, oricum mai veche decât eterna sa concurentă, Chris-tie's, înfiinţată în 1766. Totul a început acum exact 275 de ani, la 11 martie 1744. Atunci, Samuel Baker a vândut la licitaţie impresionanta bibliotecă a lui Sir John Stanley, baron de Alderley. John Sotheby, care dă numele actual al companiei, a fost un partener de afacere al lui Samuel Baker. Activitatea companiei s-a diversificat, dar arta plastică devine dominantă de-abia în 1913, când se vinde cu mare succes pictură de Frans Hals. În 1955, Sotheby's începe aventura americană şi devină firmă internaţională de comerţ de artă, odată cu instalarea la New York. În 1973 ajunge la Hong Kong, în 1992 în India şi în China, în 2012.

Aşadar, prin acordul de luni, Sotheby's iese din sistemul cotaţiei publice pentru a deveni, după 31 de ani, proprietate privată. Înainte de a fi companie publică, acum trei decenii, între 1983 şi 1988, casa Sotheby's a fost proprietatea lui A. Alfred Taubman, un american îmbogăţit de mall-uri. Pe acesta, casa de licitaţii era să îl nenoroceas-că, dacă nu cumva a şi făcut-o. Pe la începutul anilor 2000, s-a stârnit o anchetă privind înţelegerile dintre, culmea, chiar cele două mari case londoneze de licitaţii de artă, Sotheby's şi Christie's, pentru a stabili preţurile pe piaţa de artă. Europenii înnebunesc când aud de înţelegerile de monopol, cele care afectează libertatea jocului concurenţei. La anchetă, Diana Brooks, CEO la Sotheby's, a făcut şi ea un târg, dintre cele de care mai auzim pe la noi, un aranjament care o scăpa pe ea, dar îl înfunda pe fostul proprietar A. Alfred Taubman. Care a şi făcut închisoare, 10 luni, din 2002 până în 2003, şi a plătit o amendă de 7,5 milioane de dolari. A murit în 2015, la 91 de ani.

Sotheby's trăieşte umăr la umăr cu Christie's, se urmăresc şi se copiază peste tot în lume. Acum este şi Sotheby's privată, pentru că firma Christie's este de vreo două decenii în proprietatea lui Francois Pinault, proprietarul luxului, care a cumpărat-o atunci de la un alt miliardar, Joe Lewis.