PLASAMENTE ALTERNATIVE Cele mai scumpe maşini din lume

Atenţie, voi, ce vă justificaţi existenţa şi neputinţele prin maşinile mari şi scumpe în care vă plimbaţi! Plângeţi voi, cocalari ce trăiţi doar să sfidaţi oamenii normali cu maşini mari şi scumpe! Îngroziţi-vă luzeri şi loaze ce nu ştiţi decât de maşini bengoase, mari şi scumpe, puternice şi rapide, cu care să te dai pe autostrăzi scurte, cu 2 benzi, sau pe drumuri demolate, sparte şi zbârcite! Banii pe care mai mult presupunem că aţi fost în stare să îi daţi pe aceste inutilităţi sunt gunoaie pe lângă recordul mondial pentru o maşină vândută la licitaţie. Este de 38,1 milioane de dolari şi a fost stabilit pe 14 august, în America, la licitaţia de profil organizată de Bonhams la Quail Lodge & Golf Club din California. Precedentul record era de 29,6 milioane de dolari şi fusese obţinut, la 12 iulie 2013, de maşina Mercedes W196 din 1954 cu care legendarul campion de Formula 1, Juan Manuel Fangio, a câştigat premiile de profil ale Germaniei şi Elveţiei din 1954. Au fost făcute doar 14 maşini de acest tip, 10 au supravieţuit, şi cea vândută acum un an era singura încă pe piaţă, restul odihnindu-se în frumoase muzee.

Aşadar, cea mai scumpă maşină din lume este un Ferrari 250 GT0 Berlinetta din 1962, conceput special pentru curse, fabricat la Maranello şi cu o caroserie Scaglietti. Au fost făcute doar 33 de exemplare de acest tip, GTO fiind cu totul 39, deşi regulamentele cereau un minim de 100 de maşini. Şmecheria a constat în înscrierea pe sărite a seriilor de şasiu. Desigur, vânzarea de joi, 14 august, nu a fost o surpriză pentru că mereu cad recorduri când apare un astfel de Ferrari în vânzare şi, mai mult, se spune că într-o vânzare privată de anul trecut s-au plătit 52 de milioane de dolari pentru unul dintre cele 33 de Ferrari de acest fel. Desigur, rezultatele vânzărilor private, nepublice, nu pot fi luate în considerare, ca şi în cazul picturilor despre care tot aflăm că s-au dat cu preţuri ce ar trebui să demoleze toate cotele şi statisticile de piaţă. Doar pentru atmosferă, amintim că mai sunt vehiculate o serie de vânzări private acreditate cu sume impresionante, mai importante fiind, însă, să pomenim maşinile: 20 de milioane de dolari, în februarie 2012, pentru un Ferrari 250 GTO, un Bugatti T57SC Atlantic din 1936 ce ar fi fost vândut cu o sumă între 30 şi 40 de milioane, în 2010, sau 34,3 milioane un Ferrari 250 GTO construit de Stirling Moss.

Exemplarul vândut de Bonhams în California a stat 49 de ani în colecţia celui care l-a scos la vânzare, asta după ce a participat la nişte curse italiene din anii 60 şi a ieşit pe locul 2 la un Tour de France, varianta auto, nu cea mult mai cunoscută, cu biciclete. Există unanimitate în a împroşca cu superlative această maşină care este o condiţie sine qua non pentru colecţionarii de maşini şi mai ales pentru cei specializaţi în Ferrari.

În aceeaşi licitaţie Bonhams din SUA, care s-a lăsat cu vânzări de 108 milioane de dolari, alte nouă Ferrari au fost adjudecate la preţuri de record, din care 5 milionare: 6,820 de milioane de dolari pentru un Ferrari 250 GT Series 1 Cabriolet din 1958, 3,850 de milioane de dolari pentru un Ferrari 275 GTB din 1966 cu caroseria din oţel, cu 3 carburatoare, dar inapt pentru competiţii, 2,640 milioane de dolari pentru un Ferrari 365 GTS/4 Daytona Spider din 1973, 2,2 milioane pentru un Ferrari F40 LM din 1993 şi un milion pentru un Ferrari 330 GTC din 1967. Nici celelalte Ferrari-uri şi nici alte splendori, mai ales americane, care au ieşit în licitaţie nu au mai atins milionul de dolari.

În schimb, milioanele au zburat de-a dreptul la licitaţia de maşini de colecţie organizată de Gooding & Company în Pebble Beach, un loc legendar pentru iubitorii pasionaţi de maşini-vedetă, la 16 şi 17 august, adică imediat după vânzarea Bonhams, tot din California, cea cu recordul absolut pentru maşină în licitaţie publică. Dacă Bonhams a adunat vânzări de 108 milioane de dolari, Gooding & Company a raportat fin 106.004.800 de dolari, tot în două zile de delicii auto.

Vedeta întâlnirii a fost un Ferrari, cum altfel, un GT SWB California Spider din 1961, vândut cu 15 milioane de dolari, ceea ce este un record al modelului. Au fost făcute doar 56 bucăţi de acest tip, visat de Scaglietti, iar unul dintre ele, fabricat în 1958, a fost vândut în ianuarie cu 8,8 milioane de dolari, record al momentului. Preţul următor cade 10 milioane, ajungând la 5,5 milioane de dolari, şi nu mai este Ferrari. Este o maşină Aston Martin DB3S din 1955, care a stat patru decenii în colecţia celui care a scos-o la vânzare, si are ceea ce organizatorii numesc "competition pedigree" şi este foarte bine păstrată.

Alte 2 Ferrari s-au vândut cu câte 2,365 milioane de dolari, unul fiind model 333 SP din 2001, ultimul dintre cele 40 produse special pentru competiţii, provenind de la "un important colecţionar", şi un 250 GT Lusso din 1964, extrem de elegant. Dacă tot am adus în discuţie acest aspect, să amintim că a existat design şi înainte de faimosul Pininfarina, sau tatăl lui Battista "Pinin" Farina, şi se numea Scaglietti, atelierul de reparaţii de peste drum de Ferrari, în natalul Maranello, Modena, care a devenit Carrozzeria Scuderiei.

Ferrari a dominat vânzarea Gooding & Company, cum, de altfel, o face cu fiecare licitaţie de prestigiu din domeniu. Un exemplar de Ferrari 250 Europa GT din 1956, a "demarat" pentru 2,3 milioane de dolari, cam cu cât a "plecat" şi modelul 250 GT Lusso din 1964.

Cu câte 2,1 milioane s-au dat un Ferrari 250 Series ll Cabriolet din 1960, dar şi un Tucker 48, o superbă maşină americană ce poartă numele producătorului şi anul lansării modelului, produsă doar în acel an şi în număr de 51 de exemplare. La 1,9 milioane s-a luat un Lamborghini Countach LP400 Periscopo din 1974, dar şi un BMW 507 Series ll din 1958. Un Merţan din 1957, 300 SL Roadster, a obţinut 1,7 milioane de dolari, iar un Porsche 959 Komfort din 1988 s-a dat cu 1,485 milioane de dolari, peste estimarea cea mare, de 1,1 milioane. Un ultim Ferrari de milioane, model F40, a fost adjudecat la 1,3 milioane şi, de aici, avem câteva piese de renume, care parcă se agaţă să nu cadă sub pragul de un milion de dolari, unde nu ne mai interesează: Toyota 2000 GT din 1967, cu 1,155 de milioane, un Alfa Romeo 1900C SS Coupe din 19551, Alfa Romeo Giulia TZ din 1965, un an în care s-au făcut şi oameni buni, nu numai maşini, cu 1,023 milioane, Aston Martin DB Mk lll Drophead Coupe din 1958, cu 1,012 şi Porsche 911 Carrera 3.0 RS din 1974.

Acestea fiind scrise, vrrrrîîîîmmmm!!!!