PLASAMENTE ALTERNATIVE Cum fu 2019?

Trecu anul aşa de repede că nici nu apucarăm să facem un bilanţ, o amintire, o analiză, o bârfă. Noroc cu străinii că făcură clasamente de preţuri realizate în licitaţiile anului trecut. Nu au fost recorduri istorice, nici la ei şi nici la noi. La noi, însă, s-a petrecut mai mult decât atât!

În 2019, pe o piaţă dominată de două case de licitaţie, peisajul s-a dublat: în România au apărut nu mai puţin de două case noi de licitaţii de obiecte de artă şi de colecţie, Vikart şi Historic, în ordine cronologică inversă. Vikart îşi propune să vândă "lucrări de artă modernă, contemporană". Se promit expoziţii, simpozioane şi licitaţii, şi toate "vor fi orchestrate sub bagheta magică a celor mai avizaţi critici, curatori şi experţi". Toate bune, până aici, că sunt propuneri programatice, dar nu pot fi de acord cu o formulare de pe site-ul noul casei de licitaţii: mişcarea dadaistă, avangardismul au fost, aşa cum se spune, "o afacere" românească, înainte de a deveni una a artei mondiale. Este evident că suntem cei mai tari ever, dar să lăsăm o şansă şi Parisului, totuşi!

Prima licitaţie Vikart a avut loc vineri, 14 decembrie trecut. S-a vândut cam jumătate din oferta de 110 picturi şi sculpturi şi s-au strâns 89.250 de euro. Preţul cel mai mare, de 10,5 mii de euro, a fost stabilit de o lucrare de Ştefan Câlţia, "Casa cu pasăre", pictură emblematică, folosită ca atare de casa Vikart. La 7 mii de euro, estimarea maximă, a plecat o pictură cu "Nuntaşi" de Dimitrie Gavrilean, artist care s-a născut şi a trăit în Moldova, dar a absolvit cu Corneliu Baba, la Bucureşti. O lucrare cu lupi, din seria nouă apărută în creaţia Gabrielei Culic, a primit 4,5 mii de euro, ceea ce, oricât ar fi de surprinzător, este estimarea minimă a acestei oferte. Dar este pe locul trei al acestei prime licitaţii Vikart, fiind depăşită tot de un contemporan, Felix Aftene, cu "Adoraţia" de 4,6 mii de euro. Aceasta s-a vândut imediat după o altă reuşită cu semnătura tânărului pictor, "Adoraţia 2", mai mică, vândută cu 1,5 mii de euro. "Ţăran", o lucrare semnată în monogramă de Paul Gherasim, a primit 4.400 de euro, în timp ce o altă lucrare, "Logos", mai bine conturată, deşi este o acuarelă, de acelaşi autor, estimată la 400-500 de euro, nu a fost vândută. Coleg din grupul "Logos" cu regretatul Paul Gherasim este Constantin Flondor, sensibil şi mare pictor al românilor. Peisajul său în ulei pe pânză, "Colibiţa", a fost adjudecat cu 2 mii de euro. Din acelaşi legendar grup artistic a făcut parte şi Marin Gherasim, care ne-a părăsit acum doi ani. Una dintre picturile sale cu porţi, una ferecată, de această dată, a fost adjudecată cu 1,5 mii de euro.

Probabil cea mai inspirată reprezentare sculpturală a pictorului Luchian, magistral realizată de Ion Iancuţ, a fost adjudecată cu 4 mii de euro. La acelaşi preţ, de 4 mii, s-a oprit şi "Orchestră cu cinci muzicanţi", o scenă dinamică în bronz de Petru Alexandru Galai. Deşi s-a mai vândut şi o "Maternitate" de Guguianu, cu 1,5 mii de euro, nu se poate spune că a fost o şedinţă bună pentru sculptură, cum, de altfel, nu a mai fost de foarte mult timp vreuna. În schimb, oferta de pictură a fost remarcabilă: o scenă cu personaje, "Rondul de zi", de Dorin Coltofeanu, cu 1,9 mii de euro, o superbă pictură, "Zefir", de atât de speciala Rodica Toth-Poiată, vândută cu 1,5 mii de euro, mai multe lucrări de Ilie Boca, dintre care un "Balcic", dar şi un "Poliptic", fiecare dat cu 1,5 mii de euro, un excepţional autoportret de Vasile Grigore, la 1,3 mii de euro, depăşit, însă, de o natură statică de mare pictor, vândută cu 1,4 mii de euro, un "Spleen" violet, de Marilena Murariu, cu 1,2 mii, preţ de adjudecare identic cu cel obţinut pentru un "Iconostas" în inconfundabila concepţie a lui Ştefan Pelmuş, o "Compoziţie" de Gheorghe Dican, energicul artist vâlcean, de 800 de euro. Un foarte interesant "Nud" de Gino Ştefan a fost vândut cu 1,5 mii de euro. La trei zile după această licitaţie a venit vestea că pictorul Gino Ştefan, născut în 1957, la Ploieşti, s-a stins din viaţă.

Prima licitaţie Vikart s-a des-făşurat într-un moment intens al pieţei de artă, cel mai favorabil marilor vânzări. Continuarea, însă, este lăsată în incertitudine, nu este anunţată următoarea vânzare, nu avem detalii despre ce va urma. Mai ales că, după debutul din 14 decembrie, urmează o perioadă de îngheţată acalmie, când marile case şi Parlamentul României sunt în vacanţă, cumpărătorii sunt în refacere financiară şi totul este amânat pentru vremuri cu mai multă lumină. Este o perioadă lungă, ce va dizolva în uitare orice efect pozitiv al debutului, astfel că următoarea licitaţie o va lua de la capăt.

Historic a apărut brusc pe piaţă, cu o pregătire decentă, fără enervante insistenţe. Prima vânzare a avut loc pe 30 mai trecut, a avut o ofertă uluitoare şi a durat foarte mult, încât a doua vânzare a fost împărţită în două. Au fost licitate 167 de loturi venite direct din trecutul mare al României: fotografii de legendă, manuscrise, cărţi, medalistică şi alte obiecte importante, toate din tema "Regalitatea Românească. Istorie şi Valoare". Oferta s-a vândut în proporţie de 92% şi s-au strâns peste 100 de mii de euro. Următoarea vânzare, cea împărţită în două, a avut ca temă istoria României şi istoricii şi a avut loc în iulie. Şi a fost iar de succes. În septembrie, chiar în spaţiul Festivalului George Enescu, cel mai prestigios eveniment cultural românesc, a avut loc următoarea licitaţie Historic, dedicată, desigur, lui Enescu şi muzicii. Au fost vândute multe cărţi importante, iar în decembrie a venit povestea cu ofertele Eliade, Cioran şi Nae Ionescu, o bâlbă care vorbeşte clar despre cadrul legislativ penibil în care se desfăşoară comerţul de artă de la noi. Şi, cu toate acestea, licitaţia Eminescu din aceeaşi zi de 16 decembrie cu "În jurul lui Eliade, Cioran şi Blaga" a reuşit o adjudecare de 40%. Prima ediţie a "Poesii"-lor lui Eminescu a fost vândută cu 12 mii de euro, dar o incredibilă colecţie completă a "Convorbirilor literare", din primii 25 de ani, din 1 martie 1867 până în 1891, a plecat pentru 13 mii de euro.

Celelalte case de licitaţii de artă de la noi, Artmark şi venerabila Alis, şi-au continuat programul de vânzări în ritmul devenit tradiţional, cu momente pe alocuri eroice. Artmark a vândut multă pictură şi sculptură, dar şi vinuri, bijuterii, covoare, mărţişoare şi colecţii întregi. Cea mai tare vânzare a fost cea de iarnă, din 17 decembrie, în mijlocul celor mai intense zile ale pieţei de artă. Au fost oferite aproa-pe 200 de loturi şi s-a obţinut 1,762 milioane de euro, la o rată de adjudecare de 85%. În licitaţia de anul trecut, acum nici măcar o lună, dar în aceeaşi această iarnă, s-au întâlnit Nicolae Grigorescu şi Adrian Ghenie, recordmenii pieţei româneşti, dar şi cei mai bine vânduţi în lume artişti români din ţară. "Autoportretul" contemporanului nostru a primit 150 de mii, iar Grigorescu a adunat, cu cinci lucrări, 417.500 de euro, iar cea mai scumpă a fost pe aproape, cu 140 de mii. Primul loc a fost ocupat însă de Tonitza, care nu a trecut nici el de 200 de mii, oprindu-se la 175 de mii, pentru o "Maternitate". Aşadar, a fost stabilit cel mai mare venit cumulat al unei şedinţe de licitaţie de artă de la noi, dar recordul de ofertă a rămas neatins, fiind, cu 340 de mii, dublul maximului de şedinţă, acel Tonitza de 175 de mii.

De fapt, aşa a fost întregul an, vânzări mai multe, la preţuri acceptabile. Oferta s-a diversificat, fiind atrase grupuri noi de cumpărători, oameni care descoperă piaţa operelor de artă, dar mai ales a obiectelor de colecţie. S-au vândut mai multe colecţii de artă dar, cu siguranţă, s-au lansat multe astfel de colecţii, tinerii începând să fie atraşi semnificativ de frumuseţea acestei pasi-uni. Acum o fac şi conştient, ştiind că lucrarea de artă nu este acel ultim "tun" posibil încă pe o piaţă estică încă primitivă, deşi s-a eliberat acum trei decenii.

În acest an, Art Safari a devenit definitiv un eveniment muzeal, nemaiavând nimic de a face cu comerţul de artă. În acest context, ar fi normal ca în acest an să apară şi alte târguri de artă, poate nu de aceeaşi anvergură, dar care să meargă direct pe drumul comerţului cu obiecte de artă şi numai bune pentru colecţii. Dar cum va fi douăzecidouăzeci vom avea tot timpul, un an întreg, să discutăm, punând la temelie chiar previziunile de săptămâna viitoare.