PLASAMENTE ALTERNATIVE Fascinaţia reflexiilor cromatice

La două luni de alegerile locale şi patru luni de la declararea distanţării covidiene, licitaţiile de artă se ţin tot online. Nu este cel mai rău lucru, vânzările de artă prin metoda licitaţiei publice pretându-se foarte bine la tehnica internetului omnipenetrant. Vikart, casa născută în decembrie trecut, care parcă s-a ţinut departe de sala de licitaţie, venind cu şedinţele de vânzare când pandemia ne condamnase, deja, la online.

Iulie fiind, vreme de vacanţă, au fost, de fapt, două licitaţii în una singură, şi "Reflexii cromatice", titlu generic, fără pretenţii, şi "Fascinaţia nudului", adevăr rostiti clar, cu promisiuni. Delimitarea nu este certă, ca o frontieră, ci, dimpotrivă, evazivă. Poziţia 110 este un desen, "Cântarea omului", de Ligia Macovei, ilustraţie pentru poezia lui Arghezi, apărută şi în ediţie de lux, în 1970. Desigur, este vorba de "Cântare omului", sau "Cîntare omului", aşa scrie şi pe desen, aşa este şi poezia lui Arghezi. A fost vândută cu 250 de euro, dar nimic din toate acestea nu sunt importante. Aici, la poziţia 110 din catatlogul licitaţiei este trecerea de la reflexii la adevărul absolut. La 109 sunt flori galbene de Val Gheorghiu, într-un vas, lucrare neadjudecată, iar la 111 este un desen cam straniu, semnat Marcel Guguianu, plecat tot pentru 250 de euro. În lipsa unei încadrări nete, desenul Ligiei Macovei ar putea fi şi la o categorie, şi la alta.

Deşi oferta a fost de bună calitate şi la preţuri accesibile, rezultatele dau conturul clar al stării actuale a pieţei de artă de la noi, unde cerea nu mai acoperă, nici măcar formal, oferta. Este normal să fie lucrări neadjudecate într-o licitaţie de artă pentru că trebuie să ne fie frică de unanimitate şi când este vorba de vânzarea de obiecte de artă şi colecţie. Ne mirăm doar când nu se vând piese bune, propuse la preţuri decente spre mici, trecând prin accesibile. Atâta oferă puterea de cumpărare, ca să nu mai vorbim că ne aflăm în plină vacanţă dar şi aceasta într-o criză incipientă, lipsită, în România, de sprijin pentru cultură şi artă.

Piesa excepţională a licitaţiei este un bust al reginei Maria, cu privirea sa tristă de la sfârşitul vieţii, realizat de Miliţa Petraşcu, vândut cu 2,5 mii de euro, estimarea minimă. Aflăm de la organizatori că este singurul exemplar turnat în timpul vieţii artistei care s-a păstrat până în prezent. Miliţa Petraşcu a murit în 1976 iar anul următor, la cutremur, a fost distrusă varianta în ipsos a lucrării. Asfel, cele trei replici postume recunoscute au fost realizate după exemplar în bronz, adus la licitaţie.

Dar nu bustul reginei a adus preţul cel (mai) mare al licitaţiei, ci nudurile. Preţul este de 3.400 de euro iar lucrarea este un excelent "Nud în atelier" din 1930, de Gheorghe Vânătoru, cunoscut mai mult ca GhNG Vânătoru. În 1972, pictorul a pus pe pânză portretul în trăsături fine al unui tânăr cu care colabora şi care avea să evoce aceste momente mai târziu, în scrierile sale mărturie despre lumea artei. Este portretul lui Vasile Parizescu, generalul, colecţionarul, pictorul, memorialistul, omul de spirit şi societate, nonagenarul care părea că a înfrânt moartea dar nu a fost aşa, am aflat asta în pragul toamnei trecute. Mai clasic, de fapt, mai apropiat de Sezession, un nud, din 1929, de Gheorghe Ionescu-Sin, pentru că era din Sinaia, a primit 2.800 de euro. Preţul de 2.700 a fost obţinut nu de un nud ci de "Omul cu pisica", de Sorin Ilfoveanu. La 2,2 mii de euro avem o ofertă inedită, un desen pe carton subţire, în formă de evantai, într-o ramă excepţională, Art Nouveau, care intră foarte bine în acest joc. Este realizat de Jules Pascin, originalul artist născut în Vidin, iniţiat în artă la Bucureşti, care a lucrat şi în America dar a trăit, intens, autodistructiv, la Paris. A primit 2,2 mii de euro şi a fost propus la "Fascinaţia nudului". Mult prea îmbrăcată pentru a figura în această categorie, fiind şi foarte frig în cadru, de altfel, "Muza mahalalei", de Apcar Baltazar, priveşte cu uimirea chipurilor feminine ale artistului cu origini armeneşti. A primit două mii de euro.

La secţiunea a doua a licitaţiei avem, însă, adjudecat cu 1,5 mii de lei, un nud în poză de atelier, pictat de Lidia Nancuinschi. Nu pot spune că am auzit acest nume pronunţat greşit pentru că nu l-am auzit rostit în vreo ocazie, în vreun loc, de vreun trăitor al lumii artistice. S-a născut în 1918, a trăit până în 2003, iar în 1968 a primit medalia "Meritul Cultural clasa I", alături de o serie de tovarăşi. Tot 1,5 mii de euro s-a dat pentru o imagine de litoral de Ion Pacea, alta decât cea care se tot vinde prin licitaţiile ultimilor ani.

Un nud oferit în această licitaţie a primit, totuşi, trei mii de euro. Este realizat de Felix Aftene, se numeşte "Jocul" iar nudul este, de fapt, o marmură fără braţe, fiind singura asemănare cu Venus din Milo. Este o compoziţie mult mai subtilă şi mai intensă a tânărului artist, unul dintre cei mai bine cotaţi ai momentului, dintre artiştii născuţi, crescuţi şi, hai să zicem aşa, apreciaţi în România. Un alt artist de excepţie din tinerele generaţii este Laurenţiu Midvichi, autorul unei ample opere plastice, de mare forţă expresivă. Dacă "Torsul", subtil contorsionat şi plasat în context cromatic, nu a primit preţul de pornire, atunci a primit 1,5 mii de euro pentru "Grădinile" sale mai recente. Contemporan dar din altă generaţie, Ştefan Câlţia a primit, pentru o singură aripă, dar una de înger, 1,1 mii de euro.

Sculptura şi gravura au fost prezente în licitaţie, cu piese importante dar care nu au doborât recorduri şi nici nu au ameninţat să facă asta. Un Sfânt Gheorghe de Ion Irimescu, mai degrabă interesat de harfa pe care o ţine, visător, în mâini, decât de balaurul de ucis, a primit 1,6 mii de euro.

Corneliu Baba a dat startul şi, din când în când, a susţinut licitaţia Vikart. A început cu "Maternitate", în tehnică mixtă, adjudecată cu 1.100 de euro, şi a urmat o natură statică cu ştergar şi o sticlă îmbrăcată, aceeaşi tehnică, plecată pentru 650 de euro. După 60 de poziţii, urmează "Regele nebun", de 1.200 de euro, şi o schiţă în creioane colorate, de 850 de euro. Ultima poziţie ne duce la nuduri, unde o creaţie din această tematică, dăruită de artist în 1979, a primit 450 de euro.

Să mai amintim, la vânzări de peste o mie de euro, două loturi succesive, plecate la câte 1,3 mii de euro. Este vorba de un car cu boi dar nu de Grigorescu ci de Ludovic Bassarab, şi de o schiţă în creion pe hârtie, nesemnată dar cu o ştampilă "Atelier, Nicolae Grigorescu, Pictorul". O pictură de regretatul Dan Hatmanu, nu scena cu copilul care se ascunde după copaci ci o impresionantă perspectivă a portului, artistic, Collioure, din Franţa, a primit o mie de euro, fix preţul prag stabilit ad hoc pentru discuţia noastră.

Ar fi multe de spus despre loturile ce nu au fost adjudecate la cele două licitaţii fuzionate, de la Vikart, "Reflexii cromatice" şi "Fascinaţia nudului", dar mijesc zorii vacanţelor şi poate este timpul să tăcem, sfioşi.