PLASAMENTE ALTERNATIVE În căutarea mărţişorului ideal

Dacă v-a venit bărbatul, soţul sau iubi acasă, miercuri seară, cu un buchet mixt de margarete şi cârciumărese de Tonitza, un Ghiocel, studiu pentru portret de bou, de Grigorescu, un coş de flori, cu florăreasă cu tot, de Vermont, ca să nu mai vorbesc de o fetiţă blondă, tot de Tonitza, să ştiţi că l-a luat de la Artmark şi a dat ceva bani pe acest mărţişor. Totul este să nu fi încercat să vi-l pună pe piept, oricât de miniaturizabile ar fi tendinţele acestor picturi. În Moldova merge şi invers, când soţia vine acasă târziu, în ajunul Mărţişorului, cu pictură de patrimoniu în braţe şi se jură că a licitat cinstit pentru această tradiţie inevitabilă.

Artmark face licitaţii de Mărţişor din 2010. Anul următor au fost chiar două vânzări de Mărţişor, una de artă decorativă şi alta de pictură şi chiar sculptură. La fel în 2012. Şi în 2013. Chiar şi în 2014. Sau 2015. Anul trecut, la vreme de Mărţişor, s-a ţinut o licitaţie de "miniaturi", cu aceeaşi formulă ca şi acum, pictură şi bijuterii sau alte ghiduşii mici şi preţioase.

În seara de Ajun a Mărţişorului, fetiţa blondă cu ochii închişi, de Tonitza, a obţinut 22 de mii de euro. Multe dintre oferte şi vânzări sunt flori, care dau o notă de primăvară şi de mărţişor licitaţiei. Dacă sunteţi deţinătoarea mixajului mai sus pomenit, semnat de Tonitza, să ştiţi că e vorba de 6,5 mii de euro, peste evaluarea maximă, ceea ce înseamnă că s-a dat o luptă ca să i se ia banii. Trandafirii lui Schweitzer-Cumpăna sau cei ai lui Moser Padina au scos câte 1,6 mii de euro din buzunarul noului proprietar. La Vasile Grigore, trandafirii fac 1,2 mii iar brânduşele, încântătoare, doar o mie. Preţ bun au avut şi casele, mai ales că tocmai se vehicula ideea că nu se va mai plăti TVA, doar-doar o învia imobiliara. Cele de la Balcic, semnate T. Sion, au reuşit 2,250 de mii de euro, o scenă veche din Bucureşti, de Vermont, a mers la 1,8 mii, la fel cu o iarnă tot de acolo, de Cheller, o casă din Turtucaia a mers la 1,2 mii, o acuarelă de Vermont, superbă, a mers la 700. Pentru Schweitzer-Cumpăna, casele din Sighişoara sunt 7 sau 8 sute de euro, cele greceşti costă 1,2 mii iar două pariziene au ajuns la 1,4 mii, fiecare. Străinele, pariziene, costă 1,2 mii, "Place de Tertre" de Franşois Ferenc Gall, elevul lui Aurel Pop, sau jumătate, 600 de euro, estimarea maximă şi plătită pentru o superbă imagine cu Notre-Dame pe ploaie, de Emilian Lăzăresco.

Portretele nu au căutare, decât dacă sunt ale împricinaţilor. Chiar şi aşa, mă îndoiesc că portretul personal făcut de Grigorescu sau Tonitza poate constitui un Mărţişor potrivit, în zilele noastre. Atunci luăm un Bratfanof, originalul pictor de la Tulcea, cu o mie nesperată de euro, estimarea cea mai optimistă vorbind de doar 350 de euro. Deşi contemporanul artist are o cotă bună şi în creştere, estimarea a rămas mult datoare dimensiunilor "Violonistului" din 1989. Tânăra pe gânduri, în tonuri sobre, de Gh. N. G. Vânătoru, a fost adjudecată pentru 900 de euro, dar "Ieşeanca" semnată Bălţatu a primit 2.250 de euro. De ieşeanul Gheorghe Juster, un chip delicat dar hotărât de tătăroaică, tocmai fusese vândut cu 400 de euro. 700 de euro a fost preţul de adjudecare a unui desen, profil de femeie, de Pallady, iar o mofturoasă pe gânduri, intitulată "Fetiţă cuminte", de parcă aşa ceva ar exista, o delicată acuarelă de Dimitrie Berea, celebrul nostru "american", a plecat pentru 500 de euro. "Macedoneancă", de pictorul de origine aromână Kimon Loghi, este un portret aparte şi a fost vândut cu 1,2 mii de euro la licitaţia de mărţişor dar, aşa cum constatam mai sus, este riscant să dăruieşti un astfel de mărţişor altcuiva decât femeii care i-a pozat meşterului acum mai bine de 7 decenii. Poate şi riscant, dar de-a dreptul filosofic este să oferi un mărţişor de 60 cm înălţime, pictură de Nicu Enea, reprezentând un nud în picioare, o poziţie aproape statuară. S-a vândut cu 700 de euro, deşi ar fi putut mai mult. O tânără cu bustul gol dintr-o pictură de Sterie Becu, numită "După bal", într-o poză de excepţie, a fost adjudecată cu 700 de euro.

Ca de mărţişor sunt trei lucrări de Magdalena Rădulescu: o imagine aproape abstractă, la 400 de euro, o scenă cu cai, cai albi, dată tot cu 400 de euro, şi una cu căluşari, doi costumaţi dansatori, care încă mai poate fi cumpărată. Margareta Sterian semnează două uleiuri pe PFL, scene cu scoici în natură de atelier, care nu au fost vândute în timpul licitaţiei. În schimb, două lucrări de Ştefan Pelmuş, în concepţia sa personală, au plecat pentru 300 de euro, fiecare. Ca în toate cazurile discutate aici, amintim că este vorba de lucrări de mici dimensiuni, cam până în 40 cm pe vreo latură. Sabin Bălaşa a avut şi el două lucrări în oferta Artmark de Mărţişor, numitul "Castelul fetei în alb", plecat pentru 1,2 mii de euro, şi un pastel cu personajele sale fantastice, schiţate, de 700 de euro.

Nu numai picturi s-au vândut la licitaţia de Mărţişor, ci şi bijuterii sau de-a dreptul mici lucrări de artă ce se pot constitui foarte bine în cadouri cu acest prilej. Deşi nu putem considera că au migrat de la pictură, banii s-au constituit în preţuri rezonabile, dar nu derizorii. Macheta din argint a unei mori, foarte detaliată, pe numai 12 cm înălţime, care adună 171 de grame, a costat 500 de euro. Un set pentru icre, din argint şi sticlă, a primit şi el 400 de euro. Dar nu sunt două piese de cină romantică, ci chiar patru, probabil pentru toate femeile ce contează pentru un bărbat, soţia, fiica, mama şi soacra, icrele negre făcând rău bărbaţilor. Nu-i nimic, greţurile se taie cu coniac servit dintr-o sticlă gravată şi cu argint, doar 450 de euro, de mărţişor. Dacă tot am luat-o pe această cale, să amintim şi de cana de bere din argint, de marcă, vândută, ca mărţişor, pentru 500 de euro. În sfârşit, puţină intimitate cu două pahare de vin, decorate cu struguri, ca să se evite confuziile, au fost vândute cu 600 de euro. Dar nu aceste obiecte de strictă actualitate au adus preţul cel mare al secţiunii non-pictură, ci mărţişorul perfect, o bijuterie, de fapt un set de aur plin de safire, smaralde şi rubine, plecat pentru 2.750 de euro.

Andreescu, numele rar al picturii româneşti, face casă bună cu licitaţiile de Mărţişor. Pe de o parte, înţelegem tentaţiile miniaturizante ale vremii, pe de alta, constatăm că preţurile mari pe care le presupune arta lui Ion Andreescu sunt onorate la aceste licitaţii pentru care ne pregătim cu sume decente spre ghiduşe. Un drum de ţară în verde înserat a fost adjudecat cu 35 de mii de euro, estimarea sa superioară. Dar nu aces-ta este preţul cel mare! El vine, ca şi recordul pieţei româneşti de artă, de la Grigorescu. Dacă cele două ţărăncuţe care aduc apă de la fântână, cu 320 de mii de euro, le-a întrecut pe cele două doamne ale lui Luchian ce erau pe primul loc până la finalul anului trecut, cu 300 de mii de euro, acum o singură ţărăncuţă, cu fuiorul la brâu, torcând în faţa unui bordei, a depăşit toate celelalte oferte de mărţişor. La 30 pe 18 cm şi 45 de mii de euro ea este, desigur, mărţişorul ideal.