PLASAMENTE ALTERNATIVE Istoria fotografiilor şi cifra regilor

. De patru ani, Principatele Unite aveau acest nume sfânt, dar nimic nu era sigur în privinţa unirii Moldovei şi a Munteniei, prin geniala mişcare Cuza. Marile puteri geopolitice ale momentului, printre care apare chiar şi ... Sardinia, aveau interese diferite faţă de resurecţia unei naţiuni puternice chiar în picioarele lor, între otomani, ruşi şi austro-ungari. Prusacul Carol când a venit în România era conştient că are deja mari probleme cu turcii, des-pre care nu ştia mare lucru. Aici avem de aflat şi despre politicienii momentului, mai ales despre Brătieni, care au jucat o mare carte patriotică, singura pe care o ştiau, de altfel. În cei 48 de ani de domnie ai lui Carol l, România a evoluat semnificativ, s-a modernizat, sistemul democratic s-a consolidat şi a evoluat şi el.

Ofertele din licitaţiile de memorabilia regală legate de Carol l sunt rare, deşi vorbim despre o perioadă lungă. Aşa erau vremurile atunci, ca de început de lume, multe s-au pierdut, fiind vorba de peste un secol de timp trecut, altele sunt în muzee sau în colecţii private. O fotografie de excepţie a lui Carol l la câţiva ani de la urcarea pe tron, un tânăr tare firav, a fost vândută cu 250 de euro la recenta licitaţie pe care a organizat-o Artmark cu ocazia aniversării Casei Regale. Înaintea acesteia, o imagine a regelui din timpul războiului de independenţă, în care aduce teribil cu predecesorul Cuza, obţinuse doar 90 de euro, preţul de pornire. Cu mai puţini ani, o altă fotografie vine direct din istorie şi obţine doar 200 de euro la numita vânzare. Este o imagine rară din 1913, în care îl vedem şi pe rege, dar şi pe regină, alături de ceea ce aflăm că este o delegaţie a sultanului Mehmed al V-lea. Fotografia este realizată la 31 mai 1913, prima zi de după primul război balcanic. La 30 mai se semnase, la Londra, tratatul de pace care punea capăt acestui război la care România nu participase iar Imperiul otoman era marele înfrânt, practic alungat din Balcani şi, deci, din Europa. Lucrurile erau departe de a fi rezolvate, astfel că peste două săptămâni, la 16 iunie, a izbucnit al doilea război balcanic, de această dată între foştii aliaţi, cei care înfrânseseră Turcia. Nici România şi nici Turcia, protagoniştii fotografiei din licitaţia Artmark, nu au participat la al doilea război balcanic. Nu au participat de la început, pentru că au intrat în acest al doilea război balcanic mai târziu, fără să piardă vreun soldat în luptă, dar rezolvând decisiv situaţia. Aşadar, fotografia din licitaţie, cu regele şi regina României şi delegaţia sultanului de la Istanbul a fost realizată când se negocia această genială mişcare strategică. În urma ei au fost create premisele existenţei palatului regal de la Balcic. Un set de trei fotografii deja celebre, reprezentând-o chiar pe regina Maria în palatul său de la Balcic, s-au vândut cu 150 de euro. O alta, superbă de-a dreptul, având şi semnătura romanticei regine, a fost vândută cu 300 de euro. Un alt portret fotografic al reginei Maria, probabil carte poştală, dar cu semnătura sa originală, a ajuns la 700 de euro.

O altă imagine istorică din numita licitaţie, cu incredibile elemente artis-tice, a fost realizată în 1919, în prima ocupaţie a Budapestei de către armata regală română. Momentul este, de asemenea, extrem de interesant. Deşi neutralitatea decisă de politicienii români a cam grăbit moartea primului lor rege, România a intrat, totuşi, în Primul Război Mondial, unde a rămas, repede, singură în faţa ofensivei Puterilor Centrale. Anul 1918 se încheie, totuşi, sub cele mai bune auspicii, cu o Românie mare şi rotundă. Este momentul în care la Budapesta se instalează o revoluţie de tip sovietic care, conform planului de a-şi da mâna cu cei ce stăpâneau la Moscova, a atacat România. Replica a fost imediată, astfel că armata română a ajuns des-tul de repede la Budapesta, într-o operaţiune pe care mulţi o trec în continuarea Primului Război Mondial. Lăsaţi, nu ne mai mulţumiţi că URSS nu a ajuns în centrul Europei, a fost plăcerea soldaţilor români de acum un secol!

În 1919, pe tron era al doilea rege al României, Ferdinand, cel care se pregătise intens pentru această uriaşă responsabilitate. El a condus ţara în anii cumpliţi ai Primului Război Mondial şi tot el a semnat unirea provinciilor istorice cu ţara-mamă. O imagine de familie, Ferdinand, Maria şi cei 5 copii, realizată de studioul Constantin Spetea din Bucureşti, a fost vândută cu 75 de euro, în timp ce două fotografii dramatice, cu regina Maria înveşmântată în negru, la înmormântarea regelui Ferdinand, una realizată de celebrul Iosif Bergman, au primit doar 100 de euro. Ferdinand moare în 1927 şi pe tron urcă fiul său...Nicidecum, pe tron urcă nepotul, Mihai, pentru că tatăl noului rege şi fiul celui trecut la cele sfinte, zvăpăiatul Carol, renunţase la domnie, pentru o veşnicie ce avea să dureze 3 ani. Avem de atunci o fotografie a micului rege, în braţele mamei sale, pentru că, îmi spune soţia, aşa sunt băieţii, fie ei rege-copil, precum Majestatea Sa, sau "prinţ", mai adolescent, precum al meu, de acasă! Din păcate, sensibila imagine nu a primit infimul preţ cerut şi a rămas neadjudecată. S-au dat, totuşi, 80 de euro pe un desen în tuş, o caricatură care arată un copil cu degetul în gură sub o coroană uriaşă. Nu există nicio şansă ca desenul să fi fost realizat în timpul primei domnii, când regele Mihai era copil, ci este un desen al propagandei comuniste de după abdicarea de la sfârşitul lui 1947. În schimb, o îngrozitoare dilemă însoţeşte această imagine, este atribuită lui Eugen Taru dar este semnată ... Nell Cobar. Aflăm că "probabil la comanda editurii de stat, Taru a reluat tematici anti-regaliste într-o manieră satirizantă, semnându-le, în aceeaşi idee, Nell Cobar". Este absolut antologică sugestia că Eugen Taru ar fi semnat cu numele lui Nell Cobar, un alt caricaturist celebru al acelor vremuri dar care, spre deosebire de Taru, care a ilustrat cărţi, a făcut animaţie, fiind creatorul celebrului personaj de desene animate Mihaela.

O altă dilemă vine din insistenţa de a folosi termenul eronat de "cifru regal" pentru noţiunea clară de "cifră regală". Am semnalat de mai multe ori că sunt noţiuni diferite. "Cifra regală" este o imagine grafică ce reuneşte iniţiala regelui, de două ori în poziţie andoasată, adică spate în spate, excepţie făcând chiar regele Mihai. Cifra regală face parte dintre însemnele regalităţii române, a dinas-tiei pe care o sărbătorim la un secol şi jumătate de existenţă, alături de coroană, buzdugan, mantie şi pavilionul regal. Iar cifrul, regal sau nu, este tot un cod de secretizare a tot felul de chestii, comunicări, intrări şi altele.