PLASAMENTE ALTERNATIVE Licitaţia lunii, adjudecarea lumii

A fost superb, a fost sublim, a fost săptămâna de vis a comerţului de artă! Ever! Frumuseţe deplină, splendoare, mama tuturor recordurilor pieţei de artă plus o sumedenie de recorduri personale şi de casă, miliardari chinezi şi ruşi, sfinţi şi păcătoşi, Da Vinci şi Modigliani, istorie şi legendă, milioane zburând peste tot, dolarul nu mai este valuta pieţei de artă, a fost înlocuit de milionul de dolari. Toate acestea s-au întâmplat în săptămâna de 4 zile a campaniei newyorkeze de toamnă, adică noiembrie, a caselor londoneze de licitaţii de artă.

Vedeta absolută şi incontestabilă a fost pictura lui Leonardo da Vinci, "Salvator Mundi". A fost expusă din timp, văzută, comentată, revelată, contestată, cu originalitatea, adică "mâna lui Leonardo", măsurată în procente. A fost într-un turneu mondial prin Londra, Hong Kong şi San Francisco. La New York a fost expusă pe un hol lung, care dădea senzaţia de templu închinat acestei picturi. Asta acum, în 2017, dar povestea este mult mai lungă şi începe, normal, acum cinci secole, când a pictat-o Da Vinci. În prezent continuăm să îl descoperim pe artistul savant, cu opera, dar şi cu gândirea sa de inventator şi descoperitor. Se apreciază că în prezent, în întreaga lume, sunt mai puţin de 20 de picturi despre care se ştie sigur că sunt făcute de mâna lui Da Vinci. Pe de altă parte, se ştia că a existat o pictură a sa numită "Salvator Mundi", există şi o serie de interpretări şi copii târzii care trimit la Da Vinci ca autor al acestei imagini, dar nu se mai ştia nimic despre pictură. A intrat în al XX-lea secol pe post de copie după Giovanni Antonio Boltraffio, un pictor care a lucrat în atelierul lui Da Vinci. Aşa apare la o licitaţie Sotheby's din 1958, unde a fost vândută cu o sumă jenantă, ajunge în SUA şi acolo se declanşează procesul de recuperare, restaurare şi repunere în drepturi a acestei picturi. Recunoaşterea vine în 2011, odată cu expunerea sa la Londra, la National Gallery, în expoziţia "Leonardo da Vinci: Painter at the Court of Milan".

Catalogul expoziţiei din 2011-2012 sugerează că portretul christic ar fi fost pictat la comanda familiei regale franceze şi a fost dus la Londra de Henrietta Maria, prinţesa franceză, fiica asasinatului rege Henric al IV-lea, soţia regelui Carol l al Angliei, cel decapitat în 1649, mama următorilor regi Carol al II-lea şi Iacob al II-lea, care, domnind după Revoluţiei, au scăpat de un destin tragic. Cert este că "Salvator Mundi" apare în evidenţele colecţiei lui Carol l, al Angliei, nu al României, şi a fost agăţat în camera Henriettei Maria. La doi ani după decapitarea lui Carol, pictura este vândută la un fel de licitaţie publică de lichidare dar, Carol al II-lea, tot al Angliei, recuperând bunurile tatălui său, intră din nou în posesia picturii ce este trecută, frumos, în evidenţe. Ajunge la Iacob al II-lea, fratele şi succesorul lui Carol al II-lea, apoi la amanta sa, contesă de Dorchester, şi la urmaşii ei, după care a dispărut din atenţie. Apare în secolul XX, pe la început, fiind cumpărată pentru o colecţie serioasă ca lucrare de Bernardino Luini. Când apare în catalogul respectivei colecţii, este atribuită lui Boltraffio şi suferise deja nişte intervenţii măcelăreşti. În 1958, colecţia este dispersată şi pictura este vândută cu 45 (patruzeci şi cinci) de lire sterline. După încă o jumătate de secol reapare în America, fiind cumpărată cu 10 mii de dolari, în 2005. A urmat un conştiincios şi scump proces de curăţare şi restaurare, ştiinţific şi de succes. Din fericire, pictura nu arată ca nouă. Atât restaurarea, cât şi scoaterea la licitaţie a picturii au generat biblioteci întregi în domeniu, reprezintă momente esenţiale, capitole dense ale restaurării operelor de artă, respectiv ale comerţului de artă. În 2013, pictura, cu noua ei înfăţişare, a fost cumpărată de miliardarul rus Dmitri Rîbolovlev, cu 127,5 milioane de dolari, într-o licitaţie privată care nu şi-a consumat toate termenele de judecată.

Legendara pictură pe lemn de nuc, veche de o jumătate de mileniu, contemporană cu Monalisa, a fost anunţată pentru licitaţia "Post-War & Contemporary Art Evening Sale" din 15 noiembrie, la New York, că la noi era deja 16. Drumul cunoscut al operei, parcurs în cele cinci secole de viaţă, este extrem de lung şi palpitant. Din America, pictura a fost cumpărată de un european, care a scos-o acum, din nou, la licitaţie. Estimarea sa lipsea, preţul fiind la ofertă. Oricum, se spera o "explozie", dar nu precum cea care a avut loc. Preţurile vehiculate sunt, şi acum, dar şi înainte de licitaţie, extrem de mici, 80 de milioane asigurate şi 100 de milioane sperate.

Cifrele s-au oprit la o sumă teribil de rotundă, 400 de milioane de dolari. 400.000.000. Cu toate taxele, preţul final este de 450, 3125 milioane. Evident, este recordul absolut al pieţelor deschise, de peste tot şi dintotdeauna. Şi deşi pare cât bugetul anual al unor ţări, sau chiar mai mare de atât, este considerat un preţ normal. O astfel de piesă apare o dată în 250 de ani, cam cât au, fiecare, Sotheby's şi Christie's. Şi nu se crede că va mai apărea o bucată bună de timp. E drept, a mai fost în licitaţii, s-a vândut chiar şi cu un preţ de 8 milioane de ori mai mic, dar acum a fost prezentată în deplina sa splendoare. Cinci doritori s-au luptat pentru pictură, unul chiar în sală, alţii prin telefon, din centrele lor de comandă a acţiunii. Totul a durat 20 de minute şi pasul de creştere a preţului a fost ucigător. Era să se încheie la 200 de milioane, când era deja recordmanul lumii, apoi la 280, pentru ca, într-un final, să se oprească la cea mai rotundă sumă din istoria artelor.

Recordul anterior al pieţei de artă era de 179.364.992 de dolari plătiţi pentru "Les Femmes d'Alger", o altă pictură legendară, dar mult mai din zilele noastre. Varianta 0 a picturii lui Picasso a fost vândută în aceeaşi sală de licitaţii, deci tot de Christie's New York, în campania din mai 2012. Tocmai se închisese expoziţia de la National Gallery, din Londra, unde "Salvator Mundi" ieşea în lume sub faţa sa adevărată. Recordul lui Picasso a fost atacat, până la limita de 170 de milioane de dolari, chiar în aceste zile, de un nud de Modigliani, dar performanţa acestuia a trecut nebăgată în seamă, ochii fiind aţintiţi pe "Salvator Mundi". Care a "vorbit", până la urmă.

Pictura veche de tot, cea a "vechilor maeştri", nu ocupă prea multe locuri din performanţa pieţei de artă. Pentru că astfel de oferte apar extrem de rar şi nu sunt piese remarcabile. Până acum două nopţi, recordul la artă veche cu nume mare era de 76,7 milioane de dolari, obţinuţi de un "Masacru al inocenţilor" de Rubens, în 2002, la o licitaţie Sotheby's de la Londra. Cu un an înainte, în 2001 aşadar, un desen pe hârtie de Leonardo da Vinci se vindea cu 11.481.865 de dolari, tot la Christie's.