PLASAMENTE ALTERNATIVE Market cu varză

Până acum, în opera şi viaţa pictorului Adrian Ghenie, România era sursa destinului său implacabil, ţara în care a trebuit să petreacă vremuri triste, dar dure. "Când Adrian Ghenie era copil, România era condusă de tiranicul regim comunist al lui Nicolae Ceauşescu. Cu o rezonanţă încă tangibilă a opresiunii politice din cel de-al Doilea Război Mondial, figurile şi evenimentele războiului erau prezente şi importante pentru orice copil ce creştea în Blocul Comunist Estic. Astăzi, acest defavorabil fundal politic cuprinde structura însăşi a extraordinarei opere a lui Adrian Ghenie", scria în prezentarea catalogului licitaţiei "Contemporary Art Evening Auction", organizată de Sotheby's, la Londra, la 28 iunie trecut, pentru o lucrare de Adrian Ghenie, pictor născut în România în 1977, la 32 de ani de la terminarea războiului şi cu 12 ani înainte de terminarea dictaturii lui Ceauşescu.

Prezentarea copilăriei traumatizante într-o Românie vinovată de comunism este doar unul dintre clişeele invocate pentru a spune ceva despre pictura lui Adrian Ghenie, după formule practicate deja în mediile occidentale ale pieţei de artă. Altele se referă la sinistrul regim nazist, la Darwin, la pădurea de mesteacăn şi la Bacon, pictorul. Atât prezentarea picturii "The Hunted", din care am citat, cât şi a următoarei oferte Ghenie a licitaţiei din 28 iunie, "Self Portrait as a Monkey", face uimitoare legături între aceste clişee, legături atât de forţate încât ele în sine sunt o tortură. "Prezenta lucrare reflectă puternic ambiguitate moştenirii lui Darwin şi stabileşte o legătură personală între omul de ştiinţă şi artist: crescând în România, printre ruinele unei ţări distruse de evenimentele atroce petrecute sub conducerea brutală a dictatorului Nicolae Ceauescu, Ghenie a dezvoltat de la început abilitatea de a contopi trauma istoriei cu experienţa sa personală".

În plină vară, aflăm despre o surprinzătoare prezenţă a celui mai scump pictor român chiar în România care i-a traumatizat copilăria, şi nu în mândrul Ardeal, ci în mitica Alexandrie. La o întâlnire cu elevii în vacanţă, pictorul de vis a spus că este şi el om şi nu este atins de banii ce se vântură pe seama sa, la Londra şi New York, ca să amintim doar partea vizibilă, de licitaţie. Relatările de la faţa locului ne arată un Ghenie tentat să fie şi el Dada, în plin an al centenarului acestei mişcări artistice care a impus români în Vest. Să fim, totuşi, atenţi la ceea ce ar putea face parte tocmai din această politică de promovare a unui artist, în cazul nostru Adrian Ghenie.

El a susţinut că lucrările ce se dau cu preţuri mari pe la marile licitaţii sunt vândute de el sau chiar date gratuit, demult, şi acum sunt vândute cu asupra de beneficii de şmecherii pieţei internaţionale de artă, el luând doar ţeapa. Mesajul este simplu: sunt bun şi zăpăcit, ca marii artişti de pe vremuri, deci nu este vorba de o formulă din Occident, care funcţionează pe bani mulţi şi cu teme impuse. Ar trebui să înţelegem că este o întâmplare că lucrările sale au ajuns în mâinile cunoscătorilor nord-atlantici, care s-au apucat să îl promoveze, aşa, din senin şi dezinteresat, să vândă ce aveau şi ei pe acolo, fără să le pese că fac o cotă ameţitoare unui artist pe care nu îl cunosc, cu care nu au niciun contract de exclusivitate şi reprezentare, faţă de care nu au nicio datorie, doar că le place creaţia sa.

Lucrările vândute în licitaţii cu preţurile cele mari nu sunt aşa vechi încât înstrăinarea lor să fi avut loc când artistul era mic şi neştiutor. "Self Portrait as a Monkey" are 5 anişori, dar deja a primit 665 de mii de lire sterline de la doar al treilea proprietar al său. Doar un an mai mult are "The Hunted", lucrarea vândută tot în licitaţia din 28 iunie, dar cu 1,865 de milioane de lire sterline, adică de 3 ori mai mult decât se aşteptau estimatorii. "Self-Portrait as Vincent Van Gogh" era mai tânără, din 2012, dar asta nu a împiedicat-o să plece cu un tânăr japonez, pentru 2,6 milioane de dolari, estimarea fiind şi ea de vreo 10 ori mai mică. Ca să nu mai vorbim de gigantica "The Sunflowers in 1937", estimată la 300-400 de mii de lire sterline, dată, la Londra, în februarie, cu 3,117 milioane de lire sterline, şi care era realizată în 2014! Adică "demult".

Majoritatea lucrărilor semnate de pictorul român şi vândute, cu mare succes, în licitaţiile importante ale lumii nici nu au văzut România. Au fost expuse exclusiv în străinătate şi tot de acolo vin şi posesorii inventariaţi strict de casa de licitaţii. Expoziţiile sale, mai ales cea din 2011, de la Haunch of Venison, stau la baza drumului comercial al loturilor Ghenie vândute de Sotheby's. Cum ştim că Ghenie a stat o vreme şi mult timp la Berlin, nu ne vom mira să vedem şi Galeria Judin în lista posesorilor respectivelor picturi. Cele trei picturi vândute în acest an, despre care am scris mai sus, au ajuns la licitaţie printr-un deţinător nenumit, singurul anonim din lista mai lungă sau mai scurtă. "Self-Portrait as Vincent Van Gogh" a avut doar doi posesori, Galeria Judin din Berlin şi anonimul care a luat-o de acolo şi a dus-o la Londra. "The Hunted" a plecat tot de la Judin din Berlin, dar a trecut, mai întâi, printr-o colecţie privată din SUA, apoi pe la nimeni alta decât Haunch of Venison, unde, de obicei debutau, şi, în 2011, a fost cumpărată de cel care a vândut-o la licitaţia Sotheby's de acum o lună şi jumătate. Cum a fost realizată în 2010, înţelegem că pictura a trecut prin patru posesii în doar un an.

Toate aceste observaţii se regăsesc în fiecare situaţie de vânzare Ghenie. Să ne mai uităm doar la una, prima vânzare de un milion a artistului român. La 30 iunie 2014, când lumea plecase în vacanţă, aflam de o vânzare, la Londra, tip "seara artei contemporane", la Sotheby's, la care "The Fake Rothko" de Adrian Ghenie urca de la o estimare de 250-350 de mii de lire sterline la o adjudecare de 1,4265 milioane de lire britanice. Pictura era realizată în 2010 şi venea de la un necunoscut care o cumpărase, anul următor, de la Galeria Judin. În 2013, o ziaristă străină, care făcea un interviu cu el pentru o revistă unde lucrurile astea costă, îi afla atelierul românului "într-un spaţiu care, odată, a găzduit galeria Nolan Judin". Ziarista consideră că "the Romanian painter" nu a schimbat nimic din fostul spaţiu al galeriei care, la vremea aceea, îl reprezenta pe Adrian Ghenie. Interviul din 2013 este aproape identic cu altele scăpate de artist, dar merită să aflăm cum descrie Clujul ziarista care îl intervieva: un mic oraş din nord-vestul României care, mai târziu, a fost colonizat de artişti. Nu am crezut că voi citi vreodată o asemenea "varză" genială, de Cluj, oraşul studiilor lui Ghenie, mixată cu oraşul său natal, Baia Mare, cel colonizat, într-adevăr, la un moment dat, de artişti. Mulţi veniţi din Ungaria, de unde îl adusese şi pe Adrian Ghenie prezentarea Sotheby's din februarie, de la vânzarea lucrării "The Sunflowers in 1937".

În această ploaie cu spume de şabloane de promovare şi frânturi de mecanisme de piaţă ajungem să vedem, fantomatic, dragostea de ţara bântuită care l-a târât pe creator de la o vârstă fragedă şi imaginea sa de artist rupt de pragmatism pe seama căruia alţii fac bani cu sacul ca pe un element al strategiei de piaţă. Pentru că, nu-i aşa, o spunea chiar marele artist, într-un interviu în "Dilema veche", în martie 2015: E cea mai mare prostie să-ţi imaginezi că există ceva în afara market-ului!